Când ești doar călător, îți bucuri numai sufletul tău; când povestești cu toată dragostea, devii un călător-scriitor, bun sau nu, iubit ori ba, dar niciodată egoist cu semenii tăi. Ai grijă însă cum îți pictezi cuvintele … și unde!
Ca o veche scormonitoare prin bloguri, în special cele despre turism şi istorie, pot spune că după un timp de citit ce-mi place pe acolo, am dorinţa de a afla câteva amănunte despre autor. Sperând că în timp îndrăgiţi şi blogul meu, iată câteva cuvinte despre mine.
Sunt o româncă ce a parcurs cu drag poteca sinuoasă a vieţii, pe vreme bună sau pe furtuni, alături de un foarte bun partener de drum şi singurul meu şofer de-a lungul a 39 de ani. Am dăruit lumii un copil bun, am plantat pomi, am crescut cu iubire câteva animăluţe abandonate, am colindat cu cortul în tinereţe şi mă bucur că fiul meu iubeşte şi azi acest mod de hoinăreală. Îmi iubesc şi respect foarte puţinii prieteni adevăraţi. Am iubit hoinăreala prin natură şi prin locuri istorice, iubesc marea şi muntele în aceeaşi măsură, îmi plac vacanţele pregătite serios (documentarea este şi ea o vacanţă în sine), îmi plac acele articole care dau informaţie proaspătă şi de calitate.
Am scris pe mai multe site-uri turistice, pe unul m-am oprit destul de mult timp şi mă bucur că am fost un user care prin cele câteva sute de articole a ajuns cel mai rapid în vârful elitelor, cum spunea Adminul (între timp vârful s-a înălțat … metric). Adică am fost copilul, tomnatic, recunosc dar care a crescut cel mai rapid de la primul cuvânt spus timid pe site, până la augustus. Dar ştiţi cum e, vrei mereu să dai mai mult şi după reguli proprii… Plus că ajuns în vârf îţi doreşti şi altceva. Dacă aţi citit Homo Deus înţelegeți ce vreau să spun!
M-am hotărât greu să plec singură pe acest drum al scriitorilor de bloguri despre turism, în care să-mi povestesc vacanţele, să dau informaţii, să-mi spun o părere. Voi povesti despre turismul istoric, despre cel gastronomic, despre obiceiuri locale, legendele locurilor vizitate dar și locuri pe care mi-aș dori să le văd și să le pipăi cu sufletul. Mi-am propus să vin cu informaţii utile celor care se pregătesc de o vacanţă, informaţii legate de finanţe, cazări, transport, obiceiuri locale, etc.. atât cât am putut aduna în călătoriile noastre documentate. Voi colora cuvintele și cu ceva poze făcute de mine și de soțul meu dar și cu cele culese de la cei darnici. Cel mai darnic site,
Un coleg de pe site-ul turistic unde am povestit cu drag timp de patru ani, spunea aşa:
Ca orice treabă amuzantă, turismul este o problemă extrem de serioasă !
Și pentru că îmi place să-mi desenez uneori gândurile, ideile trăznite, neturistice, se duc singure spre alt blog care îmi este tare drag și pe care l-am creat absolut singură, eu, inculta în ale tehnicii ăsteia (cică dacă vrei, poți):
Și dacă ar fi să aleg dintre cugetările călătorilor din toate timpurile, acest proverb ebraic cred că se potrivește dorinței mele de a povesti:
Indiferent ce ți se întâmplă, o călătorie îți oferă întotdeauna o poveste de spus.
Ei bine, după 5 ani de când am ales calea blogurilor, o altă patimă este în viața mea. Kaderini între două lumi , o carte despre iubire și religii, ură și dăruire necondiționată, puterea de a învinge când destinul vrea să te strivească sub talpa dictatorilor. În curând o altă carte va pleca spre cititori și mai apoi dacă destinul îmi va permite să o termin, ceva despre legăturile sufletești și cum sunt ele de-a lungul vieții….
CUPRINS:
Cap. I: 40 de zile cu doliu verde 7
Cap. II: Când soneria are glas de bufniţă 18
Cap. III: Prima întâlnire cu Emin 24
Cap. IV: Kemal, un melanj de etnii şi mister 32
Cap. V: Suflet şi ţărână 44
Cap. VI: Mama Donka 53
Cap. VII: întâlnirea cu Ayten 72
Cap. VIII: Doar pentru Kaderini 92
Cap. IX: Balanţa cu trei braţe: religie, dragoste, raţiune 106
Cap. X: Părintele Teofil 117
Cap. XI: Vechiul şi noul David 150
Cap. XII: Maica Macrina 159
Cap. XIII: Sfârşitul răbdării e mântuirea!… 181
Cap. XIV: Micuţa Donka 201
Te-am descoperit intamplator, acesta este exact stilul de blog care imi bucura sufletul și îmi exersează mintea…felicitări! Am început să călătorim fără grabă după ce ne-am pensionat, avem multe de recuperat…dar o vom face atât cât sănătatea și posibilitățile financiare ne vor permite. Din prezentarea ta, observ, cu bucurie, ca avem multe în comun…ținem aproape !
Mă bucură mesajul tău. Îmi place să știu pe ce pietre calc și în ce zări să privesc, și așa înțeleg cumva trecutul, când plec de acasă.
De aceea mă documentez cât pot de mult. E o muncă migăloasă dar aduce satisfacții. De asemeni îmi place să scriu dar am un dușman, Cronos!
Mi-e greu să mă împart între cele două bloguri și alte chestii dar încerc să țin pasul. Eu scrisului de orice fel îi mai zic și terapie
anti Alzheimer ?
Și noi suntem la fel, depindem de sănătate în primul rând și câți ani de pensie vom mai avea. Și de pacea lumii!
Ținem aproape…. cu drag ?
draga mea felicitari pentru blog, citesc cu mult interes articolele tale minunate, iti doresc succese maxime, si cat mai multe calatorii
Mulțumesc mult pentru tot. Știi că ești în inima mea.