Continuare de Aici⳹
„Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.” (~fragment din cartea “Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri”, de Constantin Argetoianu, Vol. 3, partea V.
Scrierile despre Regina Maria au fost multe, majoritatea admirative. Când cuvintele de mai sus aparțin generalului Argentoianu care nu a simpatizat-o prea mult pe regină dar a fost un om drept, înseamnă mult. Mi-a plăcut să vizitez Balcicul de mai multe ori și numai după ce am citit cât am putut despre cea care a ridicat Coasta de Argint pe harta lumii.
Înainte de a duce un iris violet la capela unde s-a odihnit puțin inima Reginei Maria, floare iubită de regină pentru că era simbol al înțelepciunii dar și al regalității prin culoarea sa, încerc să aflu știutele și mai puțin știutele umbre și lumini ce au adus faima acestui loc. Sărmană speranță căci oricât de mult ai sta aici, nu poți pătrunde sensurile, gândurile și lucrările înfăptuite de Regină. Așa că îmi îndrept pașii spre intrarea principală și le iau pe rând.
Grădini, alei, vile
Terenul pentru Cuibul Liniștit a fost primit cadou de regină de la familia Chrissoveloni despre care am mai povestit aici și mărit prin cumpărarea de către stat a altor terenuri mai mici.
Ghereta Santinelei / Pavilionul de Gardă unde stăteau, cum spune numele, gărzile palatului. Este o clădire micuță, cu intrarea ca un arc de triumf, etajul după model turcesc, puțin ieșit în afară, porțile masive, în spatele lor, în perete stânga și dreapta, două firide cât să încapă un om de paza iar la etaj ferestre de jur împrejur, astfel ca se puteau observa toate cele 4 direcții ale proprietății. La intrare, deasupra porților, erau cândva felinare cu becuri în formă de lumânare de ceară. Pustie ghereta astăzi, tristă, așa că trec înainte, puțin în stânga porții.
Fântâna Dorințelor / Fântâna de Argint. Fântâna propriu zisă se află pe un dâmb, este sub un foișor de piatra, în stânga. Este din marmură și deasupra fântânii se află imaginea Fecioarei cu Pruncul și un crin alb, simbol al purității și regalității dar și o floare iubită de regină. Cum este și o fântână a dorințelor, caut un bănuț să-l arunc acolo și în așteptarea împlinirii pășesc într-o lume de culori.
Grădina lui Allah sau Grădina Divină, model fiind Grădina Raiului din Cartea Genezei, recunoscută ca sacră de monoteiștii iudei, creștini și islamici. Pentru a se potrivi descrierii biblice, este făcut un pârâu artificial cu patru brațe ce delimitează Edenul iar izvorul este o cișmea cu trei guri, simbol al Sfintei Treimi; deasupra cișmelei este reprezentarea Maicii Domnului cu un vapor în brate (Maica este și protectoarea navigatorilor). Grădina este pavată cu piatră din Maroc, are și vase imense de aceeași proveniență, folosite în trecut la depozitarea recoltelor. Aici este și grădina de cactuși, unii cultivați de peste 80 ani, specii rare, dintre care unele au rezistat perioadei de abandon și înfloresc frumos azi.
Vila Săgeata Albastră, vila copiilor Nicolae și Ileana, este construită în pantă, pe o parte are 3 nivele și pe cealaltă 1. Mobilierul și ușile sunt vechi, aduse din Orientul Îndepărtat. La parter se afla un tablou cu o sirena, Regina amintindu-și cu plăcere povestea copilăriei, Mica sirenă a lui Andersen. O parte a vilei a fost transformată într-o casă a vinurilor, se fac degustări dar prețurile sunt cam piperate. Este o afacere care practic nu are legătură cu domeniul regal pentru că tânăra economistă care și-a clădit aici afacerea, aduce vinuri din toată Bulgaria și din alte țări. Merită văzute în magazinul de vinuri gramofonul, telefonul, ocheanul, mobilierul și dacă vă permiteți, puteți să beți o Missi sau Ducessa, și de ce nu o Regina! Când am trecut noi pe acolo, un grup cu mai multe doamne decât domni, toți trecuți de a doua tinerețe deveniseră tare gureși din minuscule degustări ?.
Colțul Magnolia are exemplare de magnolii americane ce rămân verzi și iarna.
Templul Apei / Nimfeum, este o construcție pe coloane, pictată în interior cu albastru și cărămiziu, cu bazine în care se strângea apa izvoarelor, astăzi goale. A fost supranumit Vitezda / Casa Milosteniei după locul din Ierusalim unde se adunau bolnavii așteptând îngerul care să tulbure apa tămăduirii.
Izvorul Sfânt este un izvor natural cu așa zise proprietăți tămăduitoare pe vremea când Balcicul era un sat, cunoscut și vizitat cu mult înainte de a cumpăra Regina pământul aici. Încă din sec. XIX aici exista o placă la izvorul tămăduitor pe care scria : „Bea cu apă curată de sănătate din această nouă fântână, grație construit pentru a Asan Ugli fiul lui Aga holed”. Apele izvorului se trec lin prin Grădina Ghetsemani unde este un loc de rugăciune în mijlocul florilor și tot aici este o colecție de arbori pitici.
Aleea Valului Albastru, locul unde apa izvoarelor este dirijată, se termină cu un imens vas grecesc de provizii.
În superba Grădină Englezească se ajunge printr-o poartă de fier. Aici regina a adus plante sălbatice pe care le-a plantat în „colțul prințului Tomislav„, numit așa după unul din nepoții ei sârbi. În mijlocul grădinii este un bazin cu apă, de forma unei cruci bizantine, simbolizând cele 4 elemente din care e făcută lumea: apa, aerul, focul și pământul.
Cascada este de fapt apa unui pârâu ce cade de la 9-10 m iar podului de peste apă i se spune Puntea Suspinelor. Se zice că dacă treci podul cu ochii închiși și îți pui o dorință, se va îndeplini.
Vila Moara, aproape de cascadă, a fost construită pentru oaspeții Reginei. Astăzi, alături de alte vile, are regim hotelier și poate fi închiriată toată sau parțial.
Tronul reginei este într-un loc de belvedere. Tronul a aparținut unui patrician roman de la Florența. Lângă tron se afla o măsuță, de fapt un capitel al unei coloane romane și, de asemenea, o cruce cu inscripții slavone. De aici îi plăcea reginei să admire marea.
Mormântul Reginei poate fi văzut după ce treci de vilă. Este de fapt un cavou gol săpat în stâncă, un cenotaf. Are și o cruce pe care este inscripționată pe scurt viața reginei, cruce ce are la bază un fel de loc pe care să te așezi și un cerc cu simboluri necunoscute.
Camera de fumat sau Cara dalga, este la extremitatea domeniului.
Grădina Labirint imită celebrul labirint din Creta și este făcută cu materiale aduse chiar de acolo.
Vila Suita / Savur Jevi este vila suitei Reginei, are forma de potcoavă, și camere bine îngrijite.
Vila Mavi Dalga este construită pentru oaspeți. Apoi urmează Vila Gutmann (a administratorului), vila Izbânda, vila Ciuperca și cele 5 mori turcești vechi, transformate în case cu diferită utilități.
Aleea secolelor
Aleea Secolelor / Aleea Sufletelor, o idee interesantă: aici sunt așezate, la indicațiile Reginei, 19 pietre de moară, fiecare reprezentând un secol. La 27 mai 2009, principesa Margareta si Simeon al II-lea al Bulgariei au așezat piatra pentru secolul XX iar cea a secolului XXI așteaptă să-i vină vremea, căci așa a fost scris în testamentul Reginei…
Tenka – Juvah
…..deasupra fântânei de apă rece, care curge sub terasa cea mai mare, au fost săpate aceste vorbe:
Pentru cei obosiţi, odihnă;
Pentru cei însetaţi, apă;
Pace celor cu inima grea;
Nădejde celor în preajma vieţei.
Cuibul Liniștit / Tenha Juvah sau cum l-a notat regina în testamentul ei Tenka – Juvah/ Quiet Nest, piesa grea, din toate punctele de vedere. Deloc liniștit însă. Dezamăgire, aceeași neimplicare din anii trecuți când am mai vizitat locul. Aceeași sărăcie în atât de bogata casă a Reginei. Camere aproape goale, au dispărut atât piesele grele de mobilier cât si cărțile, obiectele mărunte din firide, covoarele, oglinzile din spatele ușilor, șezlongurile din piele turcească, efigiile regale de la fântâni, vesela, unul din tronurile de marmură, ba chiar și cada din baia maură (cada originală era din marmură roz), înlocuită jalnic cu o cadă modernă, etc… Se pare că o parte din lucrurile Reginei au ajuns la Euxinograd, palatul regal de vară al vărului Simeon al II-lea iar altele s-au pierdut pe la diverși mitici. Plus că a fost jefuită chiar de o parte din tocărie în timpul ocupației sovietice când aici a fost cazată armată. Merită de văzut casa doar pentru a admira simplitatea ei, a Reginei care și-a făcut o locuință de vară atât de mică. Este de fapt o vilă, alintată de Regină Tenka – Juvah,, adică, în turcă, Cuibul Singuratic sau Cuibul Liniștit. Are pereții albi atât în exterior cât și în interior iar acoperișul are țiglă roșie.
Are un minaret doar de decor și observație dar ridicat și ca respect pentru populația turcă din oraș, așa-numitul Har Eol, după zeul grec al vântului, Eol. Corzile turnului produc un sunet aparte când adie vântul, creează mister și parcă te transpun în lumea spiritelor.
Tâmplăria casei este de lemn de brad iar în interior sunt câteva uși de valoare aduse de la alte clădiri vechi. Îmbină stilurile mediteranean, maur și bulgar în arhitectura sa. Clădirea este compusă din parter plus două etaje, 14 camere, 2 terase și un balcon. Și aici respectă arhitectura turcă, etajul este ieșit în afară peste nivelul de jos.
Regina Maria a fost o adeptă a cultului Baha’i iar vila ei împreună cu grădinile se aseamănă cu modelele așezărilor adepților acestui cult. Baha’i vine de la baha / glorie, slavă în arabă. Religie monoteistă în care au fost atrași oameni din înalta societate, o are ca adeptă de frunte și pe regina Maria care face la Balcic un loc de mici întruniri și studiu al cultului. Avea un minuscul loc de meditație aici la castel, numit templul Maria Ruh
Dezamăgită de vila Reginei, mă întorc spre locul unde inima ei a stat un pic din eternitate.
Amestecul acesta, discret ascuns, de credință ortodoxă și obiecte bizare, crucea gamată, Baha’i, mă fac să grăbesc pașii spre micuța Stella Maris.
Încercând să ajung la capela Stella Maris, mă gândeam la inima Reginei: lăsase prin ultimul testament, cel din 1933, ca inima sa să fie depusă la capela de la Balcic, pe domeniul Cuibului Liniștit; indicațiile erau clare și în ceea ce privește înmormântarea corpului și culoarea doliului: violet, culoarea lui Cezar dar mai ales culoare de doliu în Marea Britanie, în anumite epoci istorice.
Carol al II-lea face un gest necesar dar controversat în ziua morții Reginei, astfel că în prezenta ministrului de justiție al vremii, deschide testamentul și așa dorințele ei sunt respectate. Inima prelevată și conservată de dr. legist Nicolae Minovici, este înfășurată într-un mini drapel cu două fețe – drapelul românesc pe o parte și cel englezesc pe cealaltă – apoi depusă într-o casetă simplă, octogonală de argint, aceasta fiind introdusă în caseta de bijuterii a Reginei, casetă pe care o primise în dar de la doamnele române cu ocazia căsătoriei cu Ferdinand.
Caseta are, printre altele, un mesaj: 32 de medalioane cu stemele județelor românești, însemnele heraldice românești și englezești și cele 4 simboluri ale carității, curajului, pietății și credinței.
Bricul Mircea aduce pe mare caseta la Balcic unde, în cadrul unei ceremonii solemne, în prezenta fiului și nepotului ei Carol al II-ea și Mihai dar și a celorlalți copii, i se dau onorurile militare; asa cum scria un ziar al timpului, A fost înmormântat un soldat. După Stingerea interpretată de gorniștii marinei, urmează cam 2 ani de liniște, până în 1940 când România este presată să cedeze o parte din teritoriu pentru a evita împărțirea totală și atunci se cedează Balcicul. Principesa Ileana aduce casetele cu inima Reginei la Bran, încercând să facă o capelă identică cu cea de la Balcic, sfințită inițial de Părintele Arsenie Boca, însă odată cu abolirea monarhiei totul se prăbușește și inima rămâne la munte, la Măgura, până în 1968, când o comisie sparge gratiile și desface casetele. Inima este lăsată la casa de bani a Branului iar casetele ajung la Bucuresti. Muzeul Național de istorie al României, ia inima de acolo, dar o depozitează necorespunzător într-un subsol. Abia în 2015, după multe și anevoioase încercări ale nepotului, regele Mihai, statul român acceptă mutarea inimii în Salonul de Aur de la Pelișor.
Capela Stella Maris / Locul Singuratic, a fost ridicată din dorința Reginei, după modelul Capelei Sfântului Iacob din Cipru, sec.XV, la care Maria a fost în copilărie. Capela din Cipru există și azi, este în satul Tricom (Trikomo) sau Yeni Iskele (Yeni Iskele) (greacă și turcă numele satului), la 20 km de orașul Famagusta. În dreapta întrării de la capela din Balcic încă trăiește tufa de dafin adusă din insula Malta, un alt loc drag reginei căci a copilărit puțin și pe acolo. Capela este din piatră locală, în stil bizantin, pictată în frescă în interior, în albastru puternic (pictura bisericească ortodoxă are un adevărat cod al culorilor iar albastrul simbolizează, printre altele, smerenia tăcută și tainele cerului). Ctitorița este pictată în dreapta ușii iar fiica sa Ileana în stânga și nu în ultimul rând, aici, ascunsă în verdeață, se află singura inscripție în limba română de pe domeniu. Pe aceasta se amintesc drepturile de proprietate ale Reginei. A fost și capela văduvită de multe din odoare, se pare că au luat drumuri neștiute. Despre capelă, Regina spunea:
„un smerit altar ortodox pe care eu, protestanta, l-am cladit, pentru ca Stella Maris imi sta in fata ca un simbol al vietii mele; un altar ridicat unei marturii de credinta care nu e a mea, intr-o tara unde am fost odata straina si pe care mi-am insusit-o prin bucuria, suferinta, lucrurile care m-au legat de ea, cu fiecare an, mereu mai mult. „
Spuneam în alte rânduri că o vizită la castel nu este suficientă pentru a înțelege sau a vedea tot. Aparent acele 4-5 ore recomandate ar putea fi suficiente, dar grădinile în special, au atâtea simboluri ascunse că nu le veți găsi nici măcar la a doua venire. Că Regina a fost atrasă de ocultism, este un fapt clar: crucile vechi cu inscripții și simboluri slavone, pietrele tombale aduse de prietenii ei arheologi din diverse zone ale lumii, frecventa afișare a crucii gammate sau gemmate (pentru că a reprezentat-o bogat și pe coroana deosebită purtată la încoronarea de la Alba Iulia dar și la capela Stella Maris), felul în care și-a construit grădinile și casa, crucea cu inscripții tainice de la mormântul gol, prietenia cu misterioasa turcoaică Fatma care a sosit și la București într-un moment de mare cumpănă din viața Reginei, chiar felul în care a ales să i se depună inima la Balcic (există credința la popoarele nordice că dacă vrei să-ți protejezi supușii, la moarte să lași inima în alt loc decât corpul; sunt și alte variante ale legendei). De altfel, există dovezi că un număr extrem de mare de regi din familia Saxa-Gotha și-au exprimat dorința ca inima să le fie scoasă și să rămână supușilor, 150 de astfel de inimi fiind la Capela Capucinilor din Viena după cum spune istoricul Raluca Mălăncioiu.
Cea care a adus la Balcic marile ei colecții de candele, cruci și icoane de Altar, obiecte de cult musulmane și arabe dar și covoare din blănuri de animale, costume populare românești, pe care le-a purtat cu o deosebită naturalețe, cărți valoroase, țesături și câte altele, n-a ținut cont de vocea bătrânilor care spuneau că acele cruci de piatră cu inscripții slavone vechi și semne neștiute, nu trebuiesc mutate pentru că dezlănțuie furtuni. Și furtunile chiar s-au dezlănțuit în viața reginei Maria, provocate fiind în special de fiul ei Carol al II-lea. Dar cine știe adevărul, cine știe dacă destinul ei n-a fost așa scris, indiferent de mutarea unei cruci străvechi?!
Pentru cea care atunci când interesele țării o cereau, avea replica de la Meteora când a ajuns sus pe platou trasă în periculosul coș de răchită și starețul i-a spus că femeile nu sunt acceptate acolo:
Eu nu sunt femeie, eu sunt Regina!
mi-am pus o dorință când am aruncat bănuțul în Fântâna de Argint :
Odihnește-te în pace, Suflet de Regină a României Mari!
Vara Cuibul liniștit și grădinile au program între orele 8 și 20. Cele mai frumoase vizite sunt în perioada când înfloresc abundent lalelele, apoi trandafirii. Minunate sunt și zonele cu cactuși înfloriți .
La librăria de lângă tronul reginei se găseau cărți frumos ilustrate cu povești scrise de regină pentru copii și nepoții ei.
Aleea care duce la intrarea în Cuibul Liniștit este plină de cârciumioare. Noi am mâncat cel mai bine, de două ori, la The Castle. Ne-a servit frumoasa Daniela dar grijă mare domnilor, soțul ei frumos și foarte solid, Evdoki, de obicei stă la intrare, cam absent. Doar aparent absent ? !!
Comentarii recente