Omul nu poate descoperi oceane noi decât dacă are curajul să se depărteze de țărm.

Andre Gide

Preluare Pixabay

Oamenii au călătorit de când se știu. E drept că abia foarte târziu, probabil puțin înainte de era nostră au practicat, limitați după avere, călătoriile de plăcere, turismul cultural și balnear (romanii). În rest oamenii s-au mișcat de colo colo pe pământ, căutând hrană mai bună, căldură, locuri fără războaie, câte altele. Le-a fost plăcut sau nu acelor oameni să călătorească? Nu știu. Dar atunci când în vremuri de pace au descoperit acest drog al călătoriilor de plăcere, omenirea nu s-a mai oprit, doar din când în când, forțată de împrejurări, a încetinit ritmul. Căutând prin istorii vechi și mai noi, am aflat că a călători de și cu plăcere este o adevărată artă, este o adevărată școală pentru care merită să plătești și să obosești cumva atât fizic cât și intelectual. Și dacă zeii te-au dăruit cu puțin talent, te apuci să scrii, să descrii, să dai sfaturi și să citești la rândul tău poveștile altora.

Alain de Botton este unic, ca de obicei, cu a sa Arta de a călători, eseul său filozofic, psihologic, turistic, literar, etc. O carte care te poartă prin propriile tale vise, care îți aduce spre meditație cauzele și scopul călătoriilor, dorința de cunoaștere și extazul în fata naturii, plăcerea destinațiilor necunoscute și arta de a ajunge la ele, bucuria multora de a cunoaște culturi noi, oameni noi, mirajul pregătirii unei călătorii, întâlnirea diafană în paginile cărții cu filozofi, pictori, romancieri, în fine, un complex de idei plăcute spiritual dar și cu sfaturi pe care le capeți nu direct, brutal ci din sufletul catifelat al expertului. O carte pe care o recomand cu mare drag atât călătorilor pasionați dar și celorlalți.

Bilbao, gara (preluare)

Călătoria de plăcere este cu adevărat o artă, poate e bine zis un amalgam de arte. O călătorie sau o vacanță înseamnă plăcere, odihnă, cultură sau, cum spunea o prietenă, dragoste pe care o dăruiești evenimentului în sine și care se întoarce spre tine multiplicată. Dar toate sunt legate de munca de organizare a unei vacanțe, de bani, de mijloace de transport, de cazare, de masă, de securitate personală, de cum dorești să-ți fie odihna (a trupului, a minții, a ambelor), de cunoașterea destinației dar și a ce poți întâlni până acolo, de timpul pe care-l ai la dispoziție, de multe altele. M-am hotărât să scriu doar puțin din felul cum îmi pregătesc vacanța cea mai lungă pentru că de-a lungul anilor am constatat că nepregătirea acesteia, nepriceperea sau delăsarea unora la aduc grave dezamăgiri; ei nu înțeleg de ce vacanța lor ce trebuia să fie de vis doar prin simplul fapt că pleacă de acasă și împlinirea călătoriei să vină așa ca un miracol de la un zeu, devine un fiasco, uneori chiar un coșmar. Excepție făcând cauzele care nu țin de ei (zboruri anulate, natură dezlănțuită, îmbolnăviri, etc.).

Planurile de vacanță de obicei le creionez în minte încă din vară. Apoi toamna încep serios pregătirea.

Primele schițe sunt legate de zonele pe care vreau să le vizitez și de clima locului unde vreau să merg, căci în funcție de gradele din termometre alegem data. Noi nu iubim lunile foarte calde pentru călătorii. Schițez traseul, care desigur va suferi ușoare modificări până la sezonul viitor. Apoi îmi fixez obiectivele de vizitat; în funcție de timpul mediu necesar vizitării, îmi calculez numărul de zile pentru o anumită locație. Și nu fără importanta, ba chiar foarte mare, îmi planific de la început un număr de kilometri pentru zilele cu drum lung, număr de km la care iau în calcul un plus, necesar în caz de greșeală, blocare drum, vizitarea ceva nou întâlnit, etc.

Trieste

Când data vacanței e bătută în cuie (aprobată de șefi) și când traseul este 80% sigur, încep să-l perii pe amicul Booking.com (e preferatul meu, am scris în cele două articole dedicate) și-mi caut cazări nu foarte scumpe, nu foarte ieftine, care nu cer card sau depozit de siguranță timpuriu dacă se poate, care au condiții de reziliere sau modificare date și camera favorabile și mie, care au parcare asigurată, gratis ori ba dar parcarea lor să fie. Desigur că atunci când rezerv știu ce vreau (adică hotel, pensiune, vilă, bungalow, apartament), apoi cameră cu pat dublu sau două de o persoană, cameră cu baie separată și duș sau cadă (king, suite, junior, studio, etc). Știu abrevierile ce apar uneori fără explicații (RO, BB, HB, SC…), știu că o „economy room” nu înseamnă numai preț mic ci și spațiu sau vedere puțină, știu dacă vreau balcon, aer condiționat și wi-fi, etaj sau parter, distanța față de ce mă interesează pe mine, condiții check-in/check-out, facilități oferite de hotel clientului booking.com, etc.

Bârfitorul Mylio din Plovdiv

Este necesar să cunoașteți toți termenii unei rezervări, în special cei ce mergeți cu copii mici, la mine nu e cazul. Hotelurile serioase vă informează dacă oferă sau nu pat pentru copil, încălzitor biberon, loc pentru cărucior și, foarte important, dacă vă primesc cu copii. Sunt locații care nu primesc copii foarte mici, motivul, întemeiat de altfel, este liniștea celorlalți turiști, sau sunt hotelurile tip cazino ce nu permit cazare sub vârsta de 16 ani. O informare este necesară în prealabil și celor ce însoțesc persoane cu dizabilități, adică dacă au camere la parter cu eventuală rampă pentru cărucior sau dacă liftul este spațios pentru un căruț mai lat.

Despre animalele de companie știți că sunt trei variante: deloc, gratis sau contra cost. De asemeni știu că din tot ce oferă hotelul, la fața locului pot fi surprize sau rubrica „facilități” și „politici” nu este mereu foarte clară. De aceea un mail e necesar, căci scripta manent, măcar am cu ce argumenta dacă Doamne ferește.

Și tot asa știu că, deși îmi oferă tot ce este contractat, calitatea poate diferi în bine sau în rău. Riscul să găsesc un hotel care să mă păcălească cu bună știință este egal cu riscul hotelierului de a fi păcălit de un client ce pare onorabil și solvabil. Din ambele categorii abunda „literatura”.

Înainte de a finaliza o rezervare, verific temeinic politica de anulare și modificare a rezervării, este foarte importantă căci sunt locații la care, odată ce ai contractat camera și perioada, nu poți modifica decât contra cost, chiar dacă ai două luni în față până la cazare. De asemeni termenul de plată trebuie reținut, dacă sunt condiții de plată în avans și nu s-a efectuat la data scadentă, rezilierea se poate produce fără să fii anunțat. O altă problemă este taxa de stațiune/oraș, taxa turistică ce este procent din suma de cazare sau preț fix, taxă mică în Grecia, Bulgaria dar care poate fi semnificativă în alte țări europene. Pentru cei cu buget de vacanță limitat, este bine să se informeze dacă taxa e inclusă în prețul camerei sau se achită separat (pe booking.com scrie).

Hotelierii pot sa ceară garanții la telecomanda tv sau ac (n-am întâlnit decât un hotel așa, dar noi fiind clienți booking.com, nu ne-au cerut).

Postojnska Jama, în lumea olmilor

Dacă merg în mod special pentru a face multă plajă și de regulă doresc o cazare aproape de mare, verific distanța hotel-plajă căci de obicei se dă în linie dreaptă, deci mai scurtă și puțini hotelieri sunt sinceri. La fața locului constatăm că avem străduțe întortocheate de străbătut, pante sau scări. Nu uit să citesc cât mai multe impresii ale celor ce au fost cazați, dar filtrez puțin informația, în special când e vorba și de masă, căci românii, nemții, rușii, francezii… pot avea păreri diferite despre mâncare, conforme gastronomiei țării de baștină.

Porto

Plata cazării este iarăși un aspect ce nu trebuie neglijat. Poate fi solicitat de hotel un avans sau toată suma prin transfer bancar sau aceasta poate fi blocată pe card. Prin Western Union sunt comisioane fixe, sunt informații pe net, banii ajung aproape imediat (până la max. 1 oră de la depunere), de asemeni prin transfer între conturi sau depunere în contul hotelului dar se plătesc taxe bancare iar banii ajung într-un interval de timp mai lung. Eu prefer plata cu cardul și blocarea unei sume, dacă e neapărat necesar, a sumei pentru garanție. Este mult mai comod având internet banking și sms, sunt anunțată la orice oră dacă, unde și cine a blocat sau retras banii. Cum noi preferăm cazarea în vile sau pensiuni și nu hotel mare, la multe se cere plata cash. Oricum, cei ce vor să plătească cu cardul să se intereseze in prealabil dacă se acceptă acel tip de card la hotel și dacă se acceptă plata cu card, chiar dacă pe booking.com apare ca facilitate.

Clasificarea după numărul de stele nu ma pasionează deși într-un articol viitor voi spune și despre acest aspect. Eu îmi fixez de obicei niște sume pentru cazare/noapte pe care îmi permit să le dau, la care atașez cerințele mele de confort, apoi caut, desigur +/- la preț, după cum îmi surâde o locație. Consider cam 50% inutilă alegerea după număr de stele atâta timp cât nu sunt clasificări internaționale ci doar ale organismelor locale acreditate iar normele de clasificare diferă chiar în interiorul aceleiași țări. Până acum nu am greșit alegând astfel, chiar am fost mulțumită. Nu este de neglijat că rezervările pentru cazări făcute din iarnă au prețuri mai mici chiar cu 25%, plus că oferta este mai bogată.

Plovdiv

Despre mâncare nu spun decât că prefer fără sau cel mult cu mic dejun și acesta numai dacă mă atrage în mod special o cazare la care md-ul este inclus. Altfel preferăm să căutăm restaurante pentru localnici sau cele mult lăudate de turiști (deși aici am luat două plase cu găuri mari), la orele când vrem noi, să conversăm cu cel ce ne servește. ÎNCĂ nu pot să renunț la plăcerea asta deși sunt conștientă că vine și vremea all, dar nu pentru că mă va atrage, doar … din „înțelepciunea argintului din păr” sau poate la sfatul inginerului de dinți, de dragul ortopedului, cardiologului, oricum din dragoste de doctori 😉.

Din moment ce am stabilit traseul și am asigurat cazarea, încep să-mi pregătesc documentarea. Primul lucru este să știu cum sunt legile în materie de circulație, apoi cum sunt „datinile” celor ce veghează șoselele! Și nu mă bazez pe „lasă că anul trecut a fost așa” ci mă informez atât cât se poate despre schimbări. Niciodată însă studiul de caz, adică de țară, nu acoperă tot ce este necesar dar surprizele, bune sau rele, condimentează o vacanță. Îmi actualizez aplicațiile pe telefon aproape de luna plecării și pentru orice eventualitate printez și o hartă cu drumul spre cazare, cea trimisă la rezervare, să fie dacă mă lasă mama omida aia mică cu obraz de sticlă falsă, care vede drumul până la așternut (uneori nemernica nimerește totuși în paturile necunoscuților și-ți mai turuie și obraznic ați ajuns la destinație când tu nu vezi decât zid fără poartă sau boscheți, cum am pățit în Split). Verific traducătorul instant (deștept drăguțul de el că o dată a trebuit pus la treabă cu un bulgar și tare bine s-a descurcat). Răsfoiesc forumuri și bloguri de turism obligatoriu de încredere, să văd ce se poate afla moca de la alții despre ce e musai de văzut, eventual ce-au pătimit/plătit pe acolo.

Bat zdravăn la cap șoferul să nu lase pe ultima sută verificarea mașinii. Cu nerăbdare ce tot crește invers proportional cu scurtarea timpului până la plecare, rezolv ultimele probleme: valiza, florile, hrana cățelului ce rămâne trist acasă, facturile de plată, etc. A, nu va speriați, nu iau cu noi decât valiza, termosul cu cafea tare pentru mine, apa, suc și obligatoriu covrigei de toate felurile; covrigeii sunt vitali, șoferul meu de lux, la drum lung uită cum se trage pe dreapta de bună voie și nesilit de nevastă, așa că măcar stomacul să-l pot amăgi că pentru acel popas regesc … femeia, cu ea să nu te pui dacă nu o asculți!

N-am spus de nimic bani dar n-am uitat căci oare cine uită diavoleștile hârtii și metale fără de care azi nu faci un pas? La drum, în țară și afară, folosesc card cu internet banking și sms (așa știu mereu ce și cui am plătit dar și cat am in sold), card alimentat la câteva zile dintr-un alt cont. Folosesc un card românesc în euro dar și Revolut și Monese pe care le țin în locuri diferite. La ultimele n-am optat pentru dezactivarea localizării, o consider și o bună măsură de securitate. Nu renunț la ideea de a avea și cash, s-a dovedit excelent de multe ori când nu se accepta card sau sistemul nu funcționa; cash în euro dar și în moneda țării respective, nu sumă mare, desigur.

Ar mai fi un lucru important de care țin cont: de unde mă documentez pentru vacanță. Astăzi plutim la propriu în valuri informaționale, desigur și informații turistice. Dar…. Am să vă spun doar că trebuie să rumegați cu neuronul propriu ceea ce citiți și să verificați sursele. Uneori o informație incorectă, dacă e despre transport sau sistemul monetar al unei țări de exemplu, poate strica ireversibil o vacanță. Am să vă dau doar un exemplu, despre Istanbul, de ce poate să apară ca informație turistică (nu-mi cereți să dau sursa dar vă jur pe vacanța mea viitoare, antamată deja, că e reală):

….de vizitat in partea asiatică: Moscheia albastră superba dar decat mormintele sultanilor. Restul Moscheia inchis. Catedrala Sfânta Sofia e in renovare dar ai ce vedea…..
Palatul Topkapi: imens cel putin 2-3 ore. Nu ratați baremul . Pret 72 lire plus 42 lire barem.
…regret ca nu am putut vedea piata Tarom si palatul sultanilor

Hagia Sofia, Istanbul (pe partea europeană)

Pregătire unei vacanțe poate fi o treabă stresantă. O vacanță ce se vrea reușită, atât cât depinde de muritorul din mine, o pregătesc serios, uneori cu multe ore de stat pe scaun în fața unui laptop. Dacă nu intervine un destin năstrușnic sau chiar rău, vacanța mea pregătită intens, reușește și la final strălucește în inima mea.

Arta de a calatori

În ziua plecării fac invers decât a zis Dante, doar eu plec spre raiul vacanței. Iau cu mine speranța că totul va fi bine, o așez imaginar pe bord, îmi propun să nu fiu o nevastă cicălitoare și uneori chiar reușesc (vă rog să credeți că e tare greu dar merită 🤔). Și mă bucur din plin de soare, de flori, de briza mării, de muzee și monumente, de norii ce ascund vârfuri de munți, de un cântec popular din alt neam, de salutul unui bătrân și năzdrăvăniile unui prichindel cu care nu mă înțeleg verbal, de asemănarea mea cu cei întâlniți, exact cu înțelegerea în așteptare a ceea ce a scris autorul Artei de a călători, Botton:

…….omul pare doar țărână-n amânare….

Aș zice eu, țărâna universală din care suntem făcuți toți doar că nouă ni se pare că am fi diferiți ca material.