Anul acesta ne e dat să traversăm o perioadă tristă din viața noastră și a întregii planete, Pandemia! Nimic nou, istoria are un șir de pandemii, una mai urâtă decât alta. Cea de acum, cea pe care o trăim cu toții, ne-a redus cumva la tăcere, ne-a tăiat visele, planurile de vacanțe. Poate că este un semn că nu putem deține controlul total al lumii noastre, poate că am devenit așa cum spunea scriitorul Yuval Noah, homo deus.

Pentru că vacanțele noastre se învârt mult prin Europa, mi-am amintit din drumurile mele grecești că în insulele Ionice au existat câteva locuri de carantină încă din Evul Mediu și meritul înființării lor aparține Serenissimei, Republica Venețiană. Multe dintre aceste locuri acum sunt obiective turistice unde se poate ajunge organizat, prin agenții turistice sau în unele pe cont propriu.

Carantina

Carantina, un cuvânt obișnuit până de curând dar care a devenit atât de familiar în ultimele luni, de când China și apoi Italia ne-au tulburat visele începutului de primăvară. Un cuvânt obișnuit dar care are în spate o istorie înspăimântătoare. Căci este legat de marile pandemii ale lumii noastre, care s-au repetat aproape periodic, atunci când lumea credea că deține puterea absolută. 

Deși izolarea bolnavilor contagioși s-a făcut încă din timpuri străvechi, după cum este menționată chiar în Biblie,termenul este destul de nou și a apărut în forma actuală în … Italia, în zona Veneției. Se spune că magistrații responsabili cu sănătatea locuitorilor Veneției, au observat că bolile molipsitoare erau aduse pe vasele cu mărfuri ce veneau din Orient. Șobolanii ce se aflau pe vase și puricii erau principalii transportatori. Așa că au hotărât să țină vasele în largul mării timp de 30 de zile, trentina. O practică folosită și în portul Dubrovnik de azi, Ragusa de atunci, în sec. XIV. Doar că, mai apoi, au observat că ciuma, moartea neagră, se manifesta și la 37 zile de la incubare. Așa că au mărit perioada de stat în larg la 40 de zile. Cum în italiană patruzeci de zile se spune quaranta giorni, treptat în vorbire s-a făcut economie de cuvinte și a ajuns … carantina! 

Se spune că cei din Evul Mediu au căutat să ducă bolnavii atinși de boli molipsitoare în zone cât mai depărtate de comunități. Locurile preferate erau insulele căci, considerau ei, fiind înconjurate de ape, cei infectați nu aveau posibilitatea să le părăsească. Tot venețienii au găsit această modalitate de carantinare fiind se pare primii din Europa. Prima insulă pe care au folosit-o a fost Poveglia.

Poveglia, insula spiritelor

Insula Poveglia, nelocuită și azi, se află în Laguna Veneției și a avut o vreme misiunea de a apăra Veneția. Abandonată și nelocuită de prin sec. XIV, a devenit inițial locul unde erau arse cadavrele celor infectați în timpul Morții Negre din același secol. A fost atât de multă cenușă încât a acoperit întreaga insulă și la orice adiere de vânt, era inspirată. Așa că nimeni nu a mai putut locui aici.

Mai apoi, la marea epidemie de ciumă din sec. XVII, magistratul responsabil cu sănătatea Veneției a luat hotărârea de a-i muta aici pe cei infectați și chiar pe cei din prejma lor, chiar dacă nu prezentau semnele bolii. Așa s-a ajuns la dramaticul număr de aproximativ 160 000 de femei, bărbați și copii care au murit în chinurile foamei și bolii, abandonați aici. Se spune că insula este plină de oase umane. După aceasta nimeni nu s-a mai stabilit aici. Abia în sec.XX s-a deschis un azil de bătrâni condus de un psihiatru nebun care și-a terorizat chiriașii. Azilul a fost demolat pe la jumătatea sec. XX, insula fiind iar complet abandonată.

 Cei pasionați de paranormal spun că pe insuliță se petrec fapte stranii și de multe ori se aud glasurile celor morți aici.  Se spune chiar că o familie ar fi cumpărat insula prin anii 1960 și s-ar fi instalat aici. Doar că la câteva luni după venire, au abandonat totul și au plecat definitiv, acuzând o activitate incredibilă a fantomelor dar și descoperirea de multe morminte, unul chiar în livingul casei lor.

Azi Poveglia este proprietatea statului, se vizitează de către cei curioși sau amatori de așa zisele senzații cu fantome. Un antreprenor se pare că a preluat insula pentru o perioadă de 99 ani. Încă nu se știe ce are de gând dar statul deja are proiecte pentru înființarea unei mari Universități. Din păcate planurile sunt vechi de peste 10 ani și insula este la fel de jalnică.

Dacă nu vă e frică de fantome, barcagii din zonă vă pot duce pe insulă pentru sume frumușele de bani, căci până și fantomele se lasă vrăjite de acei ochi ai Diavolului cu care se plătesc cursele.

Insulele Lazzaretto

Lazzaretto Nuovo

Lazzaretto Nuovo sau Pragul Veneției este insula din apropierea orașului și pe care s-au instalat primele sisteme de curățare a mărfurilor venite din Orient și bănuite a fi din zonele unde erau boli molipsitoare, epidemii.

Aici aproape de sfârșitul sec. XV, s-au construit coșuri de fum speciale unde se ardeau plante dezinfectante, în special rozmarin și ienupăr, mărfurile lăsându-se sub copertinele/ teze sau în clădiri prin care circula fumul. În același timp personalul navigant era introdus în celule de izolare și tratat după metodele de atunci.

Această prevenție, carantină a mărfurilor a durat până în sec. XVII când rolul sanitar al insulei s-a încheiat, aceasta devenind un avanpost militar. A fost folosită de asupritori apoi de statul italian doar pentru scopuri militare până în 1975, apoi abandonată. Azi este obiectiv turistic.

Se vizitează vara, din aprilie până în octombrie, doar sâmbăta și duminica, tur ghidat fără rezervare, astfel:

la ora 16.00 (linia 13 ACTV vaporetto cu plecare din Veneția-Fondamente Nuove sau de la Treporti la ora 15.25 ).

Cred că anul acesta vizitarea se va relua destul de târziu.

Lazzaretto Vechio

Venețienii având multe insule în jur, au făcut în sec. XV o leprozerie pe insula care azi se numește Lazzaretto Vechio. Inițial au construit un așezământ pentru tratarea bolnavilor de ciumă, se spune primul din lume. Numele i-a fost inițial Nazaretum, după biserica locală cu hramul Sf. Maria din Nazareth. Apoi localnicilor le-a fost mai simplu să-i spună Lazzareto, după sora ei care era și ea insulă de carantină, Lazzaretto Nuovo.

Lazzaretto Vechio este de fapt primul spital din lume construit pentru internarea celor infectați, astfel să poată fi redus riscul de contaminare. Și asta în anul 1428.

Lazzaretto Vechio a fost folosită și la ciuma din sec. XVII, dovadă stau gropile comune și mormintele individuale descoperite la săpăturile din ultimii ani. Pentru nevoile carantinării, insula a fost modificată și mărită în câteva rânduri, ajungând la forma pe care o vedem azi pe hartă. După ultima pandemie de ciumă, insula a fost folosită doar pentru dezinfectarea mărfurilor venite din afară, apoi ca depozit militar. După o lungă perioadă de abandon, din anul 2017, după ce s-au făcut lucrări de restaurare, insula a intrat în circuitul turistic științific cu vizite ghidate.Era în plan deschiderea pentru publicul larg în luna mai 2020 dar la situația care este acum în Italia și Europa, mă îndoiesc că se mai deschide.

Republica Veneția a folosit sistemele medicale de prevenție și izolare în toate porturile pe care le-a administrat. Și în Grecia, în special în insulele Ionice.

Insula Spinalonga

O insulă care cu adevărat merită titlul de lazaret este în Grecia și probabil că mulți ați văzut-o dacă ați ajuns în insula Creta. Este obiectiv turistic și cu toate că lazaretul de aici a fost înființat la secole de când venețienii au părăsit Creta, ea își are originea în modul de organizare al sistemului sanitar inițiat de Republica Veneția.

Insula Spinalonga (spin alungit) sau Kalydon, după numele regiunii, azi un loc turistic dar mai multe decenii din sec. XX a fost un lazaret, ultimul din Europa.  Folosită de venețienii care au stăpânit insula Creta drept avanpost, Spinalonga a făcut față cu brio atacurilor otomane. De fapt venețienii au fost cei care au despărțit această bucată de pământ cu o suprafață de doar 850 mp de peninsula cu același nume, totul  în scop militar, prin sec. XVI. A fost o vreme chiar și loc de refugiu pentru turcii revoluționari. Când a revenit Cretei, a fost făcută lazaret pentru leproșii greci, între anii 1903-1952. Nu se știe de ce dar Creta avea foarte mulți leproși în acele vremuri, bolnavi forțați să trăiască prin zone izolate, meskinies / cartierele leproșilor. Autoritățile cretane au adus aici inițial 200 bolnavi de pe insula lor, apoi alții din toată Grecia. Aici s-au născut peste 70 copii, unii moștenind boala părinților. Izolați, bine păziți să nu fugă, oamenii și-au trăit durerea aici, pe ce se numea insula tăcerii.

Preotul care a păstorit cu adevărat comunitatea bolnavă, a fost singurul care a locuit permanent pe insulă ultimii zece ani de funcționare a leprozeriei și a mai stat șapte ani singur aici, după ce ultimul pacient a murit. Preotul Hrisant după numele bisericesc, din proprie voință, nu s-a abătut de la slujirea credinței creștine în orice condiții, a făcut și pomenirea de șapte ani a ultimului decedat pe insulă, apoi și-a încheiat misiunea. Fără cuvinte! 

Insula Victoriei Hislop este o poveste cutremurătoare, reală, despre drama unei familii împărțită între sănătoșii de pe continent și impurii mutați forțat în leprozeria Greciei, pe insula Spinalonga, acolo unde le-au rămas și oasele.

Deși se vizitează și este la aproximativ 15 minute de Elounda, nu mă atrage să merg la ruinele bisericilor, moscheii sau la casele micuțe în care au suferit leproșii. Nici ruinele cetății venețiene nu cred că m-ar bucura aici. Frumusețea mării privită de aici ar fi umbrită de priveliștea căsuțelor insalubre, a cimitirului și a ce a mai rămas din leprozerie. Deși se fac excursii organizate, nu m-ar încânta.

Alcatrazul Virusurilor 

Există o insulă în Europa ce nu este sub nici o formă obiectiv turistic. Dar cumva este legată de istoria medicală a Serenissimei. I se mai spune și Închisoarea de Viruși.

În Marea Baltică se află micuța insulă Riems (puțin peste 1kmp) aparținând Germaniei și aici funcționează în regim de maximă securitate cel mai vechi laborator de virusologie din lume. Potrivit TVR, a fost înființat în anul 1910 și a fost folosit de naziști pentru crearea de arme biologice. Azi este centru de cercetare pentru obținerea de vaccinuri și este cea mai bine păzită insulă europeană..

Este o perioadă în care deja nu mai știm dacă să facem planuri de vacanță, dacă să reziliem pe cele antamate pentru vara anului 2020. Un an trist deja și cu care generațiile noastre nu s-au confruntat. Să sperăm că vom trece acest mare impas și lumea se va reașeza cumva în tiparele ei și va învăța lecțiile.

Multă sănătate!

 

„Mistuiţi de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecăm capetele în şi mai mare tristeţe.
Pentru noi cerul e zăvorât şi zăvorâte sunt cetăţile"
(Lucian Blaga - Noi, cântăreții leproși)