Am început să iubesc tot mai mult pauzele de cafea petrecute la umbra unui bătrân copac. Se spune că a sta la umbra unui copac mare sau a te sprijini de el, este benefic, te încarci gratuit cu multă energie curată. Probabil că acel copac m-a influențat și mă gândesc tot mai des să-mi construiesc altă casă, pe măsura timpurilor pe care le trăim. Nu că actuala ar fi veche dar mereu am visat o casă simplă în aparență dar aparent complicată în funcționalitatea ei. Vi se pre că m-am încurcat în limba română ?! Sper că nu, adevărul este tocmai în acele cuvinte : simplă în aparență pentru că atât interiorul cât și exteriorul casei vor fi fără cabluri prin aer, fără aparate inutile de răcit și încălzit aerul, fără flacăra vie generată de gaze sau cărbuni. Va fi doar cu ziduri, geamuri și mobilier multifuncțional. Aparent complicată pentru că nici în anul 2020 mulți oameni, mai ales vârstnicii nu vor înțelege cum poți avea căldură în casă dacă nu ai sobă ori calorifer, cum poți comanda prin viu grai unui obiect de mobilier sau eu mai știu ce.
Am început să creionez pe hârtie, pe telefon, să caut sfaturi și să fac planuri pentru casa în care vreau să mă simt liberă de sarcini, în care familia mea să trăiască sănătos, să combine cumva tradiția neamului meu cu inteligența prezentului. Dar îmi doresc o casă ce se poate remodela ușor după orice tehnică viitoare. Plus că și legislația UE mă obligă de acum să construiesc altfel decât părinții și bunicii mei căci planeta are nevoie de mințile noastre pentru a o face să trăiască fără poluare, cu multă verdeață. Cu alte cuvinte o lume sănătoasă.
Hai că nu sunt calică, vă spun și vouă cum văd eu viitoarea mea casă nZEB, poate adăugați ceva planurilor mele că de, unde se adună mai multe minți, lumina devine mai puternică. N-ați auzit de nZEB ? Dar de nearly zero energy building ați auzit cred. Adică să avem case cu un consum energetic aproape zero și care să provină în mare parte din energia regenerabilă !! Clar fără CO2 ! Clar case ecologice.
Pot să fiu fericită că am petecul meu de pământ și de aici începe să prindă contur real casa mea de vis, casa activă. Aș vrea o casă care să nu fie dependentă de telefon, de telecomandă, de butoane, vreau implementat ceva mic, cel mult cât un vârf de ac și care să-mi traducă gândurile corelate ADN-ului meu, doar gândurile. Nu amprentă, nu voce, nu grupă de sânge ! Gândurile nu mi le poate fura nimeni. Încă !! Deci comenzile casei să fie gândurile mele: adică vreau să dau drumul la televizor, gândul meu acționează acel cip care deschide televizorul; vreau să deschid ușa casei, gândul meu acționează asupra cipului când ajung la mică distanță de ușă și aceasta se deschide fără clasicele chei ! Dar pentru a construi o casă activă trebuie să ai un teren bun, fără probleme și căruia să-i cunoști bine și subsolul.
Pentru că am bucata mea de pământ, deja am cerut un studiu al acestuia, în special subsolul, să văd la ce adâncime e pânza freatică cu apă curată și pe de altă parte cum pot monta pompe pentru căldură geotermală. Am hotărât că vreau și o eoliană. Trebuie să produc mai multă energie de care am nevoie, astfel să pot vinde și eu și așa să-mi scot o parte frumușică de cheltuielile de construcție.
Când voi avea studiile specialiștilor, fixăm împreună amprenta casei pe bucățica mea de glie, astfel încât să arate bine și toate aceste instalații să fie la distanță optimă față de soare dar și mascate de pomi, verdeață multă, plante cățărătoare, toate vii nu cum sunt gardurile astea de iederă din plastic.
Când am început să-mi visez casa mea cea nouă și deșteaptă, primele au fost ideile despre interior.
Îmi doresc să am o casă cu geamuri mari, uriașe, pentru ca lumina naturală să pătrundă cât mai mult timp din zi, să utilizez lumina artificială doar noaptea.
Dar vara soarele este puternic și mă deranjează așa că atunci când mă supără razele lui, jaluzele să se coboare singure și chiar mai mult, să-și adune lamelele mai larg sau mai compact, după cum îmi doresc. La living mi-aș dori draperii care să devină mai dese în țesătură sau mai rare, după lumină. Îmi spuneți că deja e greșit, există sticlă care devine mai închisă sau mai clară, tot după lumină. Însă și eu v-am spus mai sus că vreau o casă și cu ceva tradițional, deci ultra futuristă dar și cu draperii de pluș.
Hrana curată, bio, este condiția sine qua non a unei vieți sănătoase pentru mine. Așa că mă gândesc cum să fie și unde să amplasez cămara care să-mi țină fructele și legumele mult timp proaspete, poate cumva pereții acestei încăperi să fie altfel, din materiale care să emane anumiți ioni ce pot să purifice aerul și să mențină o umiditate constantă și fără microbi. De frigider cred că mă voi lipsi, îmi doresc rafturi inteligente în cămară, astfel că acestea să se autoregleze termic după alimentul care se păstrează pe ele. Hrana îmi doresc să o prepar, nici nu încape îndoială, pe blatul electric care în afara perioadei de gătit să ia aspectul unui corp de mobilier imitație de lemn sau marmură.
Băile le visez potrivit de mari și cu un aspect total diferit față de cele de acum: multă lumină naturală ziua și apei de duș să-i poată fi modificat ph-ul în funcție de necesitățile persoanei cere-l folosește. Apa caldă să vină instant și astfel să elimin pierderile, știți doar cât de prețios este acest element vital și pe care știința încă nu l-a putut înlocui cu nimic. Mă gândesc dacă s-ar putea aduna apa de ploaie care cade pe terenul meu și să o folosesc rațional, se spune că este mai sănătoasă. Plus că și economic ar fi bună.
Cel mai important, în interior îmi doresc pereți mutabili ușor pentru a putea modifica dimensiunile camerelor, după nevoi. Când ai nevoie de o cameră mai mare pentru o petrecere sau să faci din bucătărie locul unde expui ingenios și sănătos bucatele pregătite pentru musafiri, trebuie să poți ușor muta pereții, doar cu un deget. Sau cu un gând ! Și la fel de ușor să-i readuci la loc după ce motivul mutării lor nu mai este de actualitate.
Interiorul este o provocare, vreau totul ușor de schimbat ca dimensiune, când am nevoie, nu-mi doresc tot felul de aparate de aer condiționat ci vreau pereți simpli, albi care să transmită căldură sau răcoare, să mențină o compoziție a aerului precum cea din interiorul pădurilor de brad.
Orice dorință a mea despre confortul casei, despre consumul de energie, despre cum să fiu stăpână în propria mea casă dar care să producă și bani pentru mine, duce la spațiul exterior, la ce se poate instala acolo. În primul rând eu în curte îmi doresc un sistem de tundere automată a gazonului, după ce inteligența artificială i-a urmărit creșterea. Mi-aș dori ca panourile fotovoltaice de pe acoperișul casei mele să fie mobile și să se poată roti după soare. Mi-e frică să visez o casă rotitoare după soare deși se spune că a fost făcută deja.
Rămâne o problemă de rezolvat, rezidurile menajere! Este foarte important să nu mai văd tomberoane la fiecare curte sau bloc, o adevărată armată de microbi ce se răspândesc rapid și pe calea aerului. Am citit însă că reziduurile de carne și plante pot fi tocate, lăsate la un proces de dospire controlată când majoritate produc energie termică și electrică, în cantitate mică e drept dar care este necesară pentru distrugerea bacteriilor din apele reziduale pe care astfel le-am putea recicla.
Mi-am notat ce doresc să-mi ofere casa mea viitoare, o casă activă și care nu doar să consume, ba din contră să producă energie în plus, de pe urma căreia să scot ce-am cheltuit cu proiectarea și construcția. Proiectarea costă ceva căci sunt atâtea studii și avize noi la ridicarea unei case. De exemplu nu știam că pentru obținerea avizului de construcție a unei case active trebuie să am un studiu de însorire. Asta tocmai pentru a avea o casă care să beneficieze de soare dar cu măsură, după intensitatea lui. Și să-l pună și la treabă dacă-i prea puternic, adică prin panourile fotovoltaice să producă suficientă energie pentru casă, chiar să putem da în rețea.
Casa activă pe care o visez ar fi primul meu pas spre speranța că vom avea o planetă verde, fără nori toxici, o planetă curată și oameni sănătoși.
Casa pe care o vreau nu se poate face așa cu orice meșteri ca pe vremea bunicii. Îmi trebuie o firmă de arhitecți specializați pe proiecte de case , firmă unde eu să merg cu notițele mele, de fapt visele mele, să le dau date precise despre teren, suprafață, locație, posibilitățile mele financiare, adică cu alte cuvinte să avem o primă discuție pentru a mă lămuri eu dacă pot să-mi ridic o căsuță activă pe terenul meu. Cum sunt foarte hotărâtă să-mi ridic o casă activă dar și cu ceva elemente tradiționale românești, nu am de așteptat decât puține săptămâni până văd proiectul. Dacă-mi place, le dau celor de la firma aleasă de mine toată libertatea să-mi obțină autorizațiile și să ridice casa.
Totuși sunt rațională, am renunțat la dorința mea de a avea o casă controlată de gândurile mele, încă e o utopie, una frumoasă. Nu le voi cere asta arhitecților chiar de ar putea să o facă. Căci de, după ce îmi va fi gata casa activă care să producă și bani din energia regenerabilă ce-mi depășește nevoile, eu la ce aș mai putea visa dacă nu la o casă controlată de puterea gândului proprietarului?!
––––––––––––––––––––––––-
Articol scris pentru proba 5 /SuperBlog 2019.
Poza reprezentativă preluată de pe Pixabay. Logoul AIAProiect preluat de pe pagina firmei.
Ce frumoasa este casa visurilor tale! Si… utopie sau nu, acum… cu siguranta intr-o zi va deveni realitate! Mult succes, Elvira! 🙂
Multumesc Mirela. Am scris articolul pe ultimele minute pot spune, după o noapte cu foarte puține ore de somn și un drum lung. Inițial nici nu vroiam să particip la proba asta, spusesem la început de concurs că nu voi fi finalistă și din lipsă de timp. Din respect pentru voi participanții, am înșirat cuvintele, nici nu mai știu ce așa de adormită eram.
Mi-ar fi prins bine în seara aceea să am o casă controlată de puterea gândurilor ! Se pare că doar am visat la așa posibilitate ?. Dar știi ce a zis James Allen: Visurile sunt semințele realității de mâine !