Porto muncește, Braga se roagă, Coimbra studiază și Lisabona primește banii. 

Așa spune o veche vorbă portugheză. Și aici este mult adevăr legat de istoria fabuloasă a acestui petec de pământ mai mic decât Transilvania noastră, Portugalia. La Coimbra se află cel mai vechi și cel mai celebru centru universitar din Portugalia,  Universidade de Coimbra — Alta e Sofia /  Universitatea din Coimbra – Alta și Sofia, foarte activă și modernă azi dar și un obiectiv aparte pe listele Patrimoniului UNESCO, atât material cât și la patrimoniul imaterial. Este cea care a dat o notă aparte învățământului universitar portughez. Coimbra este un orășel interesant unde se îmbină perfect vechiul și noul, trecutul, prezentul și mai ales viitorul. Dar viitorul format prin tradiții pe care tinerii studenți sunt mândri să și le asume.

Coimbra a fost pe lista de dorințe portugheze. Am poposit acolo la a doua noastră vizită în Portugalia, când deja ne făcusem o impresie despre această cultură vestică a bătrânului continent. Și ne-am pregătit oarecum înainte de vizită. Dar să o luăm pe rând căci dacă nu știm puțin despre ce a fost Coimbra în trecutul portughez, orașul de azi  văzut în fugă de un turist grăbit, nu reprezintă decât o mare insatisfacție.Așa că vă invit și eu precum poetul António Nobre  în Scrisoare către Manuel (deși poetul ciudat ce s-a autoizolat în celebrul Turn Anto spunea că doar acolo, în turn se simțea bine):

Vreau să-ți arăt Coimbra. Îți va plăcea. Hai să mergem. Dă-mi brațul și vino cu mine, hai!

Coimbra în istorie

Coimbra este al treilea oraș portughez ca mărime, după Lisabona și Porto. Este situat între cele două mari orașe (120 km de Lisabona și 190 km de Porto) și este așezat pe ambele  maluri ale râului Mondego

Prima așezare importantă în trecut a fost Aeminium, o cetate apărută în urma cuceririi Peninsulei Iberice de către romani în sec. III î.Hr. Din vechile clădiri tipic romane azi se mai păstrează un criptoportic, adică un culoar subteran ce avea dublul rol de depozitare la rece dar și de bază a clădirilor ridicate pe pantele dealurilor. Ce a rămas din acest pasaj pe care se crede că se afla forumul roman, este deschis vizitatorilor ce poposesc la Muzeul Machado de Castro.

 Momentul de glorie al locului a venit însă târziu, abia după ce s-a împlinit cumva Reconquista / Recucerirea teritoriilor iberice din mâinile musulmanilor califatului Umayyad. Cucerirea musulmană s-a făcut între anii 711-715 iar Coimbra a căzut în 714 și a fost sub stăpânire maură până în 1064. În 1139 teritoriile recucerite au devenit monarhie cu capitala, pentru un secol,  la Coimbra. Aici s-au născut  aproape toți regii primei dinastii (1143-1383) și tot aici în 1385, în actuala Sala dos Capelos de la Universitatea din Coimbra, care corespunde fostei Săli a Tronului din Paço Real. a fost proclamat rege D. João I, unul dintre cei mai culți regi portughezi și tatăl celebrului D. Henrique Navigatorul.

În Evul Mediu Coimbra a fost un timp, un oraș multireligios dar principal centru creștin catolic al Portugaliei. Principalele comunități religioase alături de creștini dar trăind în cartiere separate și bine delimitate, cu reguli dure de circulație, au fost cea evreiască și cea maură. Evreii Coimbrei au fost, ca peste tot, împărțiți după averi și profesii și apreciați tot așa.

În Coimbra, ca în toată Europa catolică de altfel, a funcționat și Inchiziția. Curtea Inchiziției, un grup de clădiri în care au fost torturați oameni nevinovați, există și azi. Coimbra a fost martora a numeroase autodafé / acte de credință,  finalizate prin arderea pe rug a ereticilor în cele mai populare zone ale orașului.

Coimbra veche este împărțită în două: Alta și Baixa.

Cidade Alta este cartierul situat pe dealul Alta înalt de cam 160 m și locul unde au construit atât romanii, cât și restul cotropitorilor, de la vizigoți la mauri. Era și este o poziție bună cu vedere la râul Mondego. Apoi portughezii și-au stabilit tot aici clădirile principale, devenind zona aristocrației, clerului, a regelui. Mai apoi zona pe care s-a ridicat Universitatea, un spațiu dedicat doar studenților și în care nu aveau voie străinii.

Cidade Baixa, Baixita alintată local, era zona suburbiilor medievale, locul unde se grupaseră pe bresle meșteșugarii și unde au existat cartierele evreiești și maure, o zonă deseori inundabilă. 

coimbra Portugalia
Universitatea, văzută de pe Mondego

Universidade de Coimbra

Sigla Universității din Coimbra (simbolul zeiței Înțelepciunii, bufnița, cartea deschisă și sfera armilară ce revenise la modă în Evul Mediu)

Cel mai vizitat loc din Coimbra este desigur Universidade Alta e Sofia, locul unde timp de șapte secole tineretul din Portugalia și din diverse colțuri ale lumii, s-a pregătit pentru câte o profesie nobilă. Și nu doar atât, Universitatea din Coimbra este locul unde tradițiile, frățiile vest- iberice, legendele, miracolele, toate și-au dat mâna pentru a o face celebră.

Cea mai veche universitate portugheză și una dintre cele mai vechi  din Europa (pe o clasificare recentă ocupă locul 4 în lume ca vechime), a fost creată în 1290 la inițiativa regelui Dom  Dinis, având bula papală a lui Nicolae al IV-lea, proaspăt ridicat pe scaunul Vaticanului.  Lisabona a fost primul loc de funcționare, apoi s-a mutat la Coimbra în 1308 și după mai multe schimbări între cele două orașe legate și de perioada nesigură a părții sudice a regatului încă atacat de mauri, s-a mutat definitiv la Coimbra, în 1537.  Regele Don João III a cedat palatul regal și a dispus ridicarea unor clădiri noi în folosul studenților. Deja în 1535-36 s-a  trasat o  nouă arteră, Rua Sofia,  de-a lungul căreia au fost construite noile colegii universitare, o completare naturală a Universității. Rua Sofia a avut de atunci  o lățime deosebit de mare, fiind considerată cea mai mare stradă din Portugalia și una dintre cele mai mari din Europa.

Erau multe colegii – în total 27 –  care aparțineau cultelor religioase permise dar după acea secularizare din 1834, aceste școli religioase au decăzut, multe clădiri au fost înstrăinate și acum mai sunt doar șapte.

Clădirile Universității au fost ridicate în secole diferite. Cele mai frumoase sunt cele vechi, medievale iar cele mai urâte sunt cele din sec.XX. Aproape că te întrebi cum pot sta alături clădirile cenușii ale regimului Salazar lângă cele ale fostului palat regal dăruite pentru o cauză nobilă, Universitatea din Coimbra. 

Noi am vizitat Universidad Velha / Universitatea Veche, de fapt doar  câteva clădiri de acolo, toate ridicate între sec. XVI – XVIII, în jurul Paço das Escolas. Căutând informații despre aceste clădiri, am găsit destule nemulțumiri că nu se pot vizita toate încăperile fostului palat regal. Normal că nu se poate asta, acolo sunt active săli de curs și de examinare a studenților și doctoranzilor.

Vizitarea Universității dă puțină bătaie de cap și multe nedumeriri dacă nu alegeți un tur ghidat (necesită programare și un preț mai mărișor) sau dacă nu v-ați documentat înainte. Dar nu e greu de identificat fiecare clădire și cameră dacă citiți înainte de vizită.  Spațiile ce corespund zonei istorice deschise vizitatorilor din  Pátio das Escolas,  sunt grupate în trei zone: Palatul Regal, Biblioteca Joanina și Capela. La acestea se adaugă și Turnul, dacă este deschis (în zilele cu vânt puternic nu se deschide) sau dacă vă aventurați pe scările incomode.

Quebra Costas

Tricana de Coimbra
Tricana de Coimbra

În ziua vizitei noastre, ne-am luat încălțări comode, cu talpă antiderapantă și am pornit spre vârful dealului unde este Universitatea, pe străduțe înguste si întortocheate care urcă, coboară și iar urcă. Ne-am distrat la coborâre pe o străduță care face legătura centrului cu Universitatea și care are un nume simpatic ce i se potrivește mănușă, pe vreme ploioasă în special când  calçada (pavajul) e udă:  Quebra Costas, în traducere veselă cea care iti rupe spatele. La propriu!

Strada este de fapt panta abruptă a dealului și până în sec. XIX nu avea scări. Acum are câteva rânduri de trepte, destul de abrubte și ele dar măcar la coborâre e mai ușor drumul. Noi am ales să o parcurgem doar venind de la Universitate spre centru. Străduța este interesantă pentru că unește oarecum două puncte istorice ale vechiului oraș maur, Arco de Almedina și Porta da Barbacã. Merită efortul de a o colinda la pas căci aici sunt două statui iconice ale Coimbrei: Fado chitara, o femeie cu un cap în formă de lacrimă și corpul de chitară, așezată pe o pelerină de studentă și un buchet de flori. Superbă opera lui Alves André din 2013, după cum scrie pe soclu. O puteți admira mai mult stând la o terasă mică, alături.

De același artist este și a doua statuie, Tricana de Coimbra, pe care o veți întâlni la o cotitură a străzii, printre micile terase. O femeie odihnindu-se pe bordura străzii, reprezentarea unei vânzătoare de apă sau servitoarea de la casele celor bogați, îmbrăcată tradițional, cu fustă, șorț și basma, dar mai ales cu nelipsitul șal cu motive chinezești. Nu întâmplător este statuia aici, tricana / tânăra femeie muncitoare a sec.XIX, în Coimbra, a pătruns în romanele și poeziile de dragoste ale locuitorilor orașului și mai ales în fado de Coimbra, cântat de studenții Universității locale. Tricana este un alt simbol al Coimbrei universitare. Are și un cântec special, Balada da Tricana, foarte frumos interpretat de studentele de la UC, exprimând deznădejdea unei muncitoare care a fost uitată de tânărul care a plecat departe, desigur un fost student: …. Aud strigătele a ceva ce a fost odată / Și ai mințit, ai spus că timpul nu trece…..

.

Fostul Palat Regal

Cu biletele luate din afara clădirii istorice, de la modernul centru de vânzare din rua / strada Largo Porta  Férrea, am pătruns în incinta vechii universități prin  intrarea principală, Porta  Férrea sau Poarta de Fier, ridicată în sec.XVII la cererea rectorului de atunci, pe  fosta intrare a cetății maure. Pe fiecare față a porții este reprezentat unul din regii fondatori: Dom Dinis la exterior și João al III-lea spre interior (João în traducere, Ioan). Sapientia este pe sigla universității, alături de alte simboluri la modă în Evul Mediu din vestul Europei. Înainte de a trece pe sub bolta porții sub forma unui arc de triumf,  am pășit pe o  calçada aparte, de fapt sigla Universității din Coimbra, așa cum o vedeți mai sus dar în nuanțele naturale ale granitului.

Porta  Férrea și sigla Universității, vedere din Largo Porta Ferrea

Ne-am trezit într-un spațiu imens,  Paço das Escolas, brăzdat cu alei betonate și în rest cu nisip. În mijloc tronează statuia lui João al III-lea, regele aflat pe tron la ultima mutare a Universității la Coimbra. Pentru vizitarea acestui spațiu liber nu este nevoie de plătit taxe, pentru interiorul clădirilor, da.

Apoi ne-am îndreptat spre intrarea principală din fostul  Palat Regal, azi Facultatea de Drept, la care s-a adăugat prin sec XVIII frumosul portic și scara dublă ce duc la galeria cu coloane, Via Latina (până în sec. XVIII limba de predare era latina). Palatul a fost ridicat în sec.X drept clădirea guvernatorului în timpul stăpânirii maure, apoi din 1131 devine reședință regală portugheză până în 1537 când începe ultima mutare a universității din Lisabona. Pe culoarele mai mult sau mai puțin comode ne-am întâlnit cu studenții care susțineau examenele de toamnă, îmbrăcați în uniforma lor sobră de care sunt foarte mândri. Din această clădire se pot vizita câteva camere, restul sunt spații rezervate doar studenților și profesorilor, inclusiv micuța curte interioară. Este permis și accesul la balcoanele înguste de unde se poate admira în voie orașul și râul Mondego.

Sala Dos Capelos

Sala Dos Capelos, la prima oră.
Sala Dos Capelos la ora 13, examen de licență Facultatea de Stomatologie, vedere prin geam, din coridor.

Sala Grande de los Actos / Sala Dos Capelos (dos capelos, numită așa după pelerinele ce se dădeau la sfârșitul examenului de doctorat; se dau și azi alături de o pălăriuță, ca simbol al științei căpătate).  Este sala principală a Universității din Coimbra, cea mai importantă cameră având în vedere istoria Portugaliei. Era o cameră regală foarte importantă căci aici a fost prima întâlnire oficială dintre rector și profesorii universității, în ziua transferului ultim, la 13 octombrie 1537 dar înainte a fost camera tronului pentru mai mulți regi. Astăzi este sala ceremoniilor speciale de doctorat, Honoris Causa, vizite ale personalităților importante. Aspectul aparte i-a fost dat la renovarea din sec.XVII când, pe lângă îmbrăcarea pereților în noua pe atunci modă a azulejos, a căpătat și acest tavan din 172 de panouri decorate cam înspăimântător cu animale marine reale și legendare, cu plante și … indieni amerindieni pe care portughezii tocmai îi furaseă de aur și diamante. Tablourile de pe pereți reprezintă aproape toți regii Portugaliei, cu excepția unei perioade de șase decenii când țara a fost condusă de Spania (sec.XVI-XVII). La geamurile deschise ale sălii acesteia am poposit un timp mai lung, încercând să înțelegem mai ales decorațiile tavanului.

Sala Armelor

Sala Armelor azi expune panoplia  halebardelor Gărzii Academice Regale. Acestea sunt purtate azi de gardieni / arheri cu ocazii speciale, de la numirea rectorului până la ceremonia doctoratului, a acordării honoris causa sau alte evenimente importante ale universității.  Interesantă istoria locului. Pe vremea regilor, aici erau cei ce apărau urmașii la tron, copii. Apoi când s-a mutat universitatea, aici s-a păstrat armamentul cu care era apărat rectorul și clădirea acestuia dar și respectarea praxelor. Din sec. XIX cei din gardă au primit numele de archeri sau arcași, de fapt tot gardieni dar doar pentru protocol.

Sala Galbenă

Sala Galbenă, lângă sala de mai sus, este numită așa pentru că are pereții îmbrăcați în mătase galbenă,  culoarea facultății de medicină și are pe pereți portretele rectorilor din sec. XIX și XX. Sala aparține încă facultății de medicină și uneori poate fi închisă vizitatorilor deoarece aici se țin diverse activități, sunt primiți șefii de state.

Sala examenului privat

Sala examenului privat, fosta cameră de odihnă a regilor, este deosebit de frumoasă. Așa cum îi spune numele, a fost sala unde studenții își țineau examenele chiar în mod privat, adică doar el singur  și profesorul sau profesorii respectivi, examen ținut de obicei spre seară.

Tavanul a fost refăcut în anul 1701 și are în mijloc  stema Regatului Portugaliei și în laterale simbolurile  celor patru  facultăți de atunci din Coimbra: Teologie, cruce și soare, Dreptul, balanță și sabie, Medicină, barza și caduceul lui Hermes  și Canoanele cu tiara papală. Pe pereți sunt portretele a  38 de rectori, din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea.

Turnul și A Cabra

Turnul Universității Coimbra  a fost construit  între 1728 și 1733, ca răspuns la cererea conducerii încă de la mutarea Universității aici: nu ar putea exista o ordine adecvată fără un ceas. Are o înălțime de aproape 34 de metri și o scară îngustă care duce spre zona celor patru clopote, loc de unde poate fi admirat totul de jur împrejur. Clopotul care sună de trei ori începerea orelor de program universitar din ordinul regelui Dinis, este cunoscut printre studenți și azi sub un  nume de alint,  A  Cabra (capra). După cum cereau vechile practici academice, praxe, după bătaia A Cabra, nici un student din anul întâi nu putea umbla pe stradă. Și totuși ora nu este cea exactă: studenții mai moderni au hotărât să bată ora cu 15 minute mai târziu decât cea reală! Un alt clopot cu alt behăit 😄, Cabrão, este folosit și azi doar pentru doctorate sau ocazii festive.

Turnul se poate vizita, biletul se plătește separat dar scara este destul de neplăcută și trebuie ținut cont că sunt 184 de trepte. Dacă sunteți cu un copil în vârstă de până la șase ani, acestuia nu-i este permis accesul din motive de securitate, atât pe scară cât și sus, pe micuța platformă deschisă.

Ultimul loc de vizitat era Biblioteca Joanina. Doar că aveam o programare și ceva timp liber, așa că am coborât pe Scara Minerva să facem câteva fotografii și să luăm o gustare la Bar do Auditório FDUC (FDUC este prescurtarea Facultății de Drept a Universității Coimbra). O alegere bună, prețuri decente și o bună înțelegere cu personalul care ne-a întrebat din start cât timp avem la dispoziție, în funcție de acest lucru recomandându-ne un anumit meniu.

Biblioteca Joanine

Este numită așa în memoria regelui D. João V, sec.XVIII, care a permis construcția și a dotat biblioteca cu multe volume importante. Portretul regelui este în sala veche. A funcționat, ca Bibliotecă a Universității, din 1777 până în prima jumătate a secolului. XX, acum este foarte protejată iar studenții au la dispoziție moderna secție Biblioteca Geral / Biblioteca Generală. Are cam  60 de mii de volume, din sec  XVI până în sec. XIX, dintre cele mai variate teme. Biblioteca a fost înscrisă în circuitul turistic la 1 noiembrie 2010.

Ne-am prezentat la intrarea în bibliotecă aproape de ora programată la achitarea biletului. Când am cumpărat tichetul, singurele intervale orare libere mai erau doar pentru ghizi în limba franceză. La intrare însă a venit ghidul de engleză, spre nemulțumirea turiștilor francezi.

Clădirea are trei  nivele:

Închisoarea academică de tip medieval, în spațiul care înainte era al închisorii regale. Dură inițial, închisoarea academică a fost modernizată în sec. XVIII de marchizul de Pombal, devenind un spațiu destul de comod studenților și profesorilor infractori. Ghidul spune că au stat și 15 bărbați odată închiși aici (fetele au fost admise la UC în 1856) și că se stătea 30 zile pentru fapte obișnuite dar erai dus la cursuri, sub pază. Sună haios azi. Pentru crimă erau celule separate în întuneric. Răufăcătorii ce țineau de colectivitatea academică nu erau judecați de instanțele civile până la 1834. Închisoarea a fost desființată în sec. XIX. Este cea mai veche închisoare din Portugalia. Închisoarea academică este prima zonă prin care trec vizitatorii, aici primind și botoșei de plastic și sunt câteva dulapuri pentru depozitarea genților voluminoase.

Etajul intermediar, locul unde stăteau gardienii închisorii academice, azi este o expoziție deosebit de interesantă de manuscrise în diferite limbi. Timpul acordat vizitării acestui loc mie mi-a părut insuficient. Aici se așteaptă de fapt ghidul pentru etajul următor, ghid care va spune în câteva cuvinte povestea bibliotecii dar va repeta obsedant interdicțiile pe care le au vizitatorii în momentul când se urcă spre cel mai interesant nivel, Biblioteca medievală Joanina, loc unde fotografiatul este total interzis.  Dar ce nu face turistul de azi pentru o poză….

-Etajul Nobil este de fapt biblioteca academică medievală. Etajul este compus din trei camere extrem de ornamentate, cu șase mese mari din lemn scump și cu rafturi din lemn exotic, mai ales de stejar (ține la distanță insectele care rod hârtia), rafturi  pe care stau cărțile rare din toate domeniile (inclusiv o copie a primei ediții a Os Lusíadas de Camões   si o pretioasă Biblie ebraică din 1104). Stucatura coloanelor imită perfect marmura iar tavanele sunt pictate floral și cu multe simboluri legate de bibliotecă și de tărâmurile îndepărtate cucerite de portughezi. Ochiii portretelor sunt lucrați într-o tehnică aparte și ai impresia că te urmăresc, oricum te-ai mișca! Cel puțin așa spune ghida, noi n-am avut timp de verificat spusele ei. Influențele artei asiatice dar și aurul Americii Latine sunt clar redate pe tavanul bibliotecii. De fapt biblioteca a fost terminată după ce regele João al V-lea a furat bogățiile Braziliei, aurul și diamantele din mine.

Clădirea a fost concepută pentru a păstra manuscrisele în siguranță, zidurile sunt extrem de groase. De peste două secole la acest etaj locuiesc două colonii de lilieci care, odată cu lăsarea serii, se hrănesc cu insectele care-și mai fac loc înăuntru. Pentru protecția mobilierului, acesta se acoperă în fiecare seară cu cearșafuri speciale prin care nu trec excrementele de liliac!  Cât am stat aici, puțin, am fost destul de atent supravegheați de patru persoane, să nu fotografiem. Și totuși am furat puțin de după o eșarfă, știind că închisoarea e dezafectată de aproape două secole și deci nu mă pot reține, doar poate să plătesc o amendă consistentă în euro😉 ….

Când timpul a expirat, am fost poftiți direct afară pe două uși mari de lemn care, am constatat cu surprindere, nu se închideau prea bine, lăsând să pătrundă lumina zilei prin crăpături. Oare asta nu dăuna mobilierului și cărților?!

Pozele sunt din colecția noastră. Puteți să vedeți ambele secțiuni, atât vechea cât și noua bibliotecă, Biblioteca Geral / Biblioteca Generală a Universității, în albumul lui Paulo Mendes »🎬 , .

 

Capela São Miguel

Construită se pare în sec.XII, capela fost spațiu privat pentru rege. Numele este dat după  Arhanghelului São Miguel, protector al lui Dom Afonso Henriques (primul rege al Portugaliei).

Intrarea în capelă ar trebui să se facă direct din exterior dar pentru turiști este de undeva din clădirea comună. Exterior există acel Portal Manuelin încadrat de două coloane cu motive maritime și în partea superioară are clară Crucea lui Hristos, Scutul Regal Portughez și Sfera Armilară.

Interiorul este deosebit de bogat, mai ales că lucrările aparțin în majoritate sec. XVII – XIX, prima  perioadă fiind extrem de bogată pentru Imperiul Portughez. Nici nu știi ce să privești mai întâi. Din păcate nu te poți așeza pe băncile îmbrăcate în piele. 

Altarul principal se remarcă prin tavanul cu însemnele Universității și ale celor patru facultăți care funcționau aici în Evul Mediu.

-Orga  datând din 1737, iese în evidență imediat prin mărimea sa față de spațiul din capelă. Conține mai mult de 2000 de tuburi și este în perfectă stare de funcționare. Acest mecanism este acoperit de o cutie de lemn din lemn aurit și decorată cu motive orientale (chinoiserie). Construită de D. João V, această orgă a fost destinată unei biserici de dimensiuni mult mai mari. Acest lucru explică disproporția sa în comparație cu spațiul în care este instalat. În prezent, este încă folosită, aici chiar se țin concerte de orgă.

-Altare secundare: în stânga este altarul Nossa Senhora da Luz, Doamna Luminii, protectoarea comunității academice iar în dreapta este altarul Sfintei Catarina alături de  o statuie a Nossa Senhora da Conceição, Doamna Imaculatei Concepții, protectoarea Universității până în sec. XIX și cea care era amintită în jurământul de absolvire. 

-Tavanul are pictată  stema regală înconjurată de cei 3 arhangheli, S. Miguel, S. Rafael și S. Gabriel.

preluare pixabay
Orga (foto preluată)

Dacă ajungeți duminica aici, trebuie să știți că există o perioadă când nu se poate vizita, Capela S. Miguel se închide pentru ceremonii religioase între orele 11:45 – 14:00.

Dar Universitatea Alta e Sofia nu se rezumă doar la aceste spații din fosta zonă regală, devenită în sec.XVI Pátio das Escolas. Există zona clădirilor ridicate în timpul marchizului de Pombal, renumitele vremuri ale  Revoluției Pombaline și aici un loc foarte interesant de vizitat este Muzeul Științei dar și celebra Grădină Botanică.  Apoi sunt clădirile gri și neatractive ridicate în sec. XX, anii 1940-1960, în vremea Statului Nou al lui Salazar. Muzeul Științei merită vizitat.

Scările, Escada Monumentais

Vă amintiți de bila de pe ASE-ul bucureștean? Ei bine, Coimbra are două astfel de bile, cu aceeași legendă  precum cea bucureșteană. Cine pe cine a copiat? Probabil ai noștri pe portughezi sau pe alții 😅.

Escada Monumentais a fost construită pe la mijlocul sec.XX, în timpul Statului Nou/ Estado Novo al regimului Salazar. Ea a înlocuit micuța și incomoda scară veche, Escadas do Liceu. Dincolo de facilitățile oferite studenților și locuitorilor Coimbrei, dincolo de punctul de belvedere către oraș și apeductul roman, ea este și un simbol al implicării și represiunii studenților în timpul regimului Salazar.

Scara este compusă din 5 părți, fiecare grup având 25 de trepte. Se spune că cele cinci grupuri reprezintă anii de studiu în vechile colegii religioase. Acestea trebuiesc urcate toate odată fără pauză, altfel dacă studentul nu reușește, va avea atâtea examene picate după numărul de trepte de care se împiedică ori se oprește. Scările duc în partea de sus în Piața D. Denis, la statuia celebrului și vizionarului rege (Dom Dinis,  numit și Regele Agricultor, a plantat pădurile de pin din zona Leiria, evitând astfel eroziunea solului. Interesantă biografia acestui rege vizinar). Nu le-am coborât, nu le-am urcat, ne-am uitat puțin de la picioarele reci ale vizionarului Dom Dinis.

Ei bine, în vârful scărilor sunt două bile mari numite bilele lui Dom Dinis, fondatorul universității. Se spune că acestea vor cădea în ziua în care o studentă va absolvi facultatea fiind fecioară! Concluzia: bilele vor rămâne acolo, pe soclu, în vecii vecilor!

Republicile Coimbrei 😉

O Republică mai serioasă

Republicile Coimbra, sună ciudat dar ele chiar există.  Mergând pentru prima dată și fără să deții informații pe străzile înguste și pietruite ale orașului vechi Coimbra, este imposibil să nu te surprindă casele cu fațade decorate cu junk, graffiti, panouri, afișe, haine atârnate și semne de neînțeles. Și mai ales când citești, repetitiv, Repúblicas! Ei bine aceste republicas sunt doar asociații de studenți care trăiesc și se gospodăresc împreună și uneori, când timpurile sunt tulburi, adoptă o poziție politică declarată de grup.  În secolul al XIV-lea, din ordinul lui D. Dinis s-au construit câteva case în zona Almedina pentru a găzdui studenții cu venituri modeste, contra unui preț mai mic decât cel obișnuit dar care să se gospodărească singuri. S-au numit în timp republici pentru că funcționau pe principiile și organizarea unui stat: au un șef, un student care se ocupă de gestionarea banilor pentru a face plățile întreținerii la timp, altul care se ocupă de aprovizionare și relațiile cu societățile ce le dau produse la preț redus, altul de curățenie și tot așa. Au deja tradiții proprii, iar din 1957 au un statut legal. Sunt foarte apreciate de studenții cu venituri reduse dar și de unii părinți cu posibilități materiale bune care le consideră un mod de pregătire pentru viață. Se spune că în aceste republici, de fapt case de locuit în comun dar care au reguli de funcționare destul de stricte financiar și administrativ, tânărul învață primele reguli despre viața în comunitate și apărarea democrației.

Au existat multe astfel de case dar au fost demolate, alături de alte clădiri istorice, în vremea lui Salazar, atunci când Universitatea s-a extins dincolo de Palatul Regal. În ultimii ani încă funcționau 25 de case din care 16 sunt cuprinse alături de Universitate în Patrimoniul UNESCO. Unele totuși sunt părăsite pentru că proprietarii cer chirii prea mari sau, ca și la noi, sunt lăsate să se degradeze pentru a putea fi demolate, terenul fiind valoros financiar. Aceste case părăsite sunt partea urâtă a Coimbrei academice.

Capa e Batina,  la Coimbra s-a născut

Unul dintre semnele distinctive ale Academiei din Coimbra este utilizarea Capa e Batina, (în traducere simplă pelerină și sutană căci să nu uităm, până la 1834 învățământul era al colegiilor religioase) de către studenții de la Universitate, care urmărește să evoce ideea apartenenței la un grup, dar stabilește, de asemenea, egalitatea între toți membrii acestuia, indiferent de condiția lor  socială. Poate fi folosit pe tot parcursul anului școlar, dar toți studenții îl folosesc cel mai mult în timpul petrecerilor academice, și anume în timpul Festa das Latas și Queima das Fitas, cele mai mari petreceri academice din țară, ultima se spune chiar din lume.. 

Noi vizitam Universitatea din Coimbra, ei se îndreptau spre sălile de examinare!

Am preluat acest text de pe o  pagină oficială din Coimbra pentru simplul fapt că m-a impresionat, după ce am văzut studenții umblând îmbrăcați astfel.  Ba mai mult, vizitând Universitatea, am avut norocul să privim printr-un geam la un examen de licență la Facultatea de Medicină, secția Stomatologie. Absolventa era complet echipată cu Capa e Batina, costume speciale aveau și doi membri din comisie, unul chiar micuța pelerină galbenă primită la absolvire. O îmbinare aparte între ținuta academică din Coimbra  și ecranele moderne pe care studenta își prezenta lucrarea!

Capa e Batina s-a impus ca uniformă laică după secularizarea mânăstirilor de la jumătatea sec. XIX, atunci când și învățământul a devenit laic și nu susținut religios de diferite ordine precum iezuiții, franciscanii, etc. Atunci s-a renunțat la uniforma asemănătoare cu cea de călugăr și s-a trecut la costumul negru și cămașa albă. Totuși studenții au insistat pentru păstrarea unei pelerine, așa că a fost apreciată cea pe care o vedem și azi. 

Fetele au fost admise mai târziu în Universitate și la fel și dreptul de a purta uniforma care a inspirat atât de mult pe autoarea lui Harry Potter, au obținut-o abia în 1945. 

trad-costum-practica

Ce este interesant, purtarea uniformei nu este obligatorie, nu este impusă de regulament! Marea majoritate a studenților însă nu concep viața academică fără Capa e Batina!  Plus că pentru un connaisseur, felul cum este purtată uniforma transmite multe informații. De exemplu dacă panglicile colorate în culoarea facultății sunt franjurate intenționat la capete, acel student suferă pentru că a fost respins în dragoste. Ba mai mult, câți franjuri sunt, atâtea iubiri zadarnice a avut de când este student!

Fado coimbrão 

Se spune că fado nu se ascultă, fado se simte. Fado este o muzică pe care o simți, nu o înțelegi și nu o explici / Amalia Rodriques. Și este corect, mai ales pentru acel fado special care a apărut în centrul Portugaliei, mai precis în Coimbra. Am simțit asta ținându-ne după un grup de studenți care au urcat Praça da Canção la oră de seară. I-am ascultat cu drag, a fost greu să-i fotografiem noaptea dar acele melodii mi-u mers direct la suflet deși nu am înțeles mare lucru din cuvinte. Doar că își lua adio de la viața de student…

Fado coimbrao

 Fado din Coimbra, muzica stradală, se spune că a apărut spontan prin sec.XVI, când un grup de studenți veniți la studii la Universitate și-au adus chitarele și au creat primele cântece de dragoste, amestecând melodiile locale, serenadele trubadurilor, cu celebrele sentimente de saudades. Fado coimbrão  este un amestec de muzică cultă și populară, cântată doar de bărbați, acompaniați de o chitară mai plăcută, chitara de Coimbra. Treptat muzica a prins și nuanțe politice, mai ales pentru combaterea dictaturii lui Salazar dar a apărut și fado dedicat marilor petreceri studențești de final de facultate, de început, de numirea rectorilor și decanilor. Totuși cele de dragoste sunt cele mai apreciate (acestea se cântă la fereastra unde stă iubita și tradițional dacă este acceptată serenada, fata stinge și aprinde lumina). Sunt multe melodii de dragoste, triste, altele pline de umor.

Un simbol al Fado coimbrão este o sculptură interesantă, aflată în zona Porta e Torre de Almedina. O chitară de Coimbra sub forma unui trup de femeie, stă deasupra unui buchet de trandafiri împrăștiați pe o pelerină studențească… originea de fapt a acestui fado unic.

Impresionante sunt cântecele de despărțire gen Serenada Monumental, tradițională pentru fiecare Queima das Fitas.

Queima das Fitas

Probabil că dacă ați vizitat Porto sau Coimbra în luna mai, v-ați întâlnit cu petrecerile de Queima das Fitas, adică Arderea Panglicilor. Panglicile mătăsoase și colorate de azi sunt de fapt un simbol al sforilor care altă dată legau cărțile. Este un spectacol frumos și emoționant chiar pentru un turist străin. Pentru studenții sau absolvenții facultăților din Coimbra și chiar Porto, este  finalul  pregătirii universitare din fiecare an dar în principal este durerosul final de facultate, momentul  de rămas bun și pășirea spre viață cu toate experiențele și învățăturile pe care  le-a oferit orașul, profesorii universității, modul aparte de a trăi aici. Festivalul se spune că este cea mai mare petrecere academică din Europa și, cu unele pauze în timpul regimului Salazar, a împlinit 121 de ani. A existat o întrerupere în realizarea sa între 1969 și 1980. Perioada, cunoscută sub numele de  doliu academic, a fost un fel de demonstrație împotriva Statului Novo dar și o scindare cu urmări tragice în comunitatea studenților din Coimbra.

Queima das Fitas, Facultatea de Medicină Universitatea din Porto. Tot orașul era în sărbătoare.

Queima das Fitas durează opt zile, după numărul facultăților locale și este perioada oficială fără cursuri înainte de sesiunea de examene.

În Coimbra, pe treptele Catedralei Vechi, are loc anual începutul Queimei das Fitas. În noaptea de început, la orele 00.00 bat toate cele 12 clopote, studenții îmbrăcați în uniforma de care sunt foarte mândri – costume și pelerine negre – purtând cu ei însemnele, culorile facultăților și mulți dovada premiilor primite de-a lungul anilor de studii, se strâng în liniște pe treptele bisericii pentru a asculta un fado de Coimbra, unic și autentic, de regulă Serenada Monumental ( dacă nimeriți lângă un loc unde se cântă Serenada Monumental »🎬 , nu faceți gălăgie și nu aplaudați la sfârșit). Săptămâna este plină de evenimente sportive și mai ales muzicale în Praça da Canção din Parque Verde (am prins și noi o seară aici anul trecut).

Urmează parada carelor alegorice venite din campusul universitar și a absolvenților ușor de recunoscut după jobenul și bastonul în culorile facultății de care au aparținut. Legenda spune că dacă vrei să le urezi noroc în profesie, trebuie să-i lovești de trei ori peste joben cu bastonul. Dacă ai loc 😉!

Fiecare noapte petrecută în aer liber, în această săptămână, se termină la ora șase dimineața cu  Balada da Despedida, un cântec de rămas bun în care se povestește despre experiențele vieții de student în universitatea din Coimbra. Dacă prindeți ziua de joi în Coimbra, în mijlocul acestei săptămâni nebune dar frumoase, puteți merge la gară înainte de plecarea primului tren spre Figueira da Foz. Absolvenții îmbrăcați tradițional vor lua trenul spre plajă, vor colinda străzile micului oraș apoi vor reveni la Coimbra. Până acum doi ani, în 2018, tradiția cerea să se asiste la o coridă dar studenții au votat împotriva practicării cruzimii asupra animalelor așa că spectacolul s-a scos din program .

Printre ceremoniile ultimei zile se numără și solemnele binecuvântări – Bênção das Fitas – oferite absolvenților în diverse biserici și mai ales în capela universitară São Miguel. Deși partea religioasă nu mai are impactul de altă dată când facultățile erau patronate de ordinele religioase, chiar și necredincioșii participă azi la ea, poate din respect pentru tradiții, poate dintr-o simplă superstiție, pentru a avea noroc în profesia aleasă. N-am avut ocazia să văd asta în Coimbra, doar în Porto am privit puțin ceremonia religioasă publică. Emoționant pentru studenți, pentru familii și prieteni dar și pentru turiștii care știu despre ce este vorba. După slujba religioasă urmează oficial distrugerea panglicilor, moment care reunește finaliștii însoțiți de mulți foști studenți / antiquos sau veteranii, care țin legătura cu Universitatea dar și de cei care tocmai au trecut de anul I de facultate. Și bineînțeles de lacrimile și emoțiile părinților, bunicilor, rudelor, Portugalia fiind încă o țară unde familia unită și respectul reciproc tânăr-adult-bătrân, sunt cutume foarte puternice. Este emoționant să vezi această unitate care încă există la portughezii din nordul țării. M-a impresionat în Porto la slujba religioasă a Queima das Fitas un domn în vârstă cu un buchet de garoafe galbene  care aștepta probabil un nepot, o prietenă de familie, foști elevi.

Punctul final, o petrecere privată, elegantă, la care turiștii nu vor mai avea acces este Baile de Gala das Faculdades, balul de gală al absolvenților.

Anul acesta Queima das Fitas și Festa das Latas trebuiau să se țină la Coimbra în aceeași perioadă, 23 – 30 octombrie 2020, cu condiția ca blestematul de Covid-19 să nu perturbe iarăși anul universitar 2020-2021. Între timp am primit pe mail informația că Portugalia a declarat din 15 octombrie  Estado de Calamidade / Stare de Calamitate iar punctul 4 al documentului se referă la învățământul superior:  Guvernul a decis să „ interzică în unitățile academice, și anume în universități și politehnici, toate sărbătorile academice și activitățile de caracter neacademice sau științifice , și anume ceremoniile de primire a bobocilor și alte tipuri de sărbători care implică adunări ”.

Queima das Fitas normală pentru acest an universitar care abia a început este programată în perioada 21 – 28 mai 2021. Să sperăm că va fi posibil acest moment. Dacă va fi așa eu cred că va fi o sărbătoare deosebită, mai ales emoțional pentru studenții și profesorii UC. care au pierdut pe lângă viața boemă și câțiva colegi.

Latada

Latada, bobocii de la Medicină, foto preluată

Festa das Latas, Latada, adică „botezul” bobocilor la început de an universitar și primirea însemnelor facultăților, durează cam o săptămână  și începe la miezul nopții în prima zi, cu o serenadă la Largo da Sé Nova, susținută de studenții anilor mari care fac parte din grupuri de fado. Sunt zile cu întreceri sportive și culturale, cu instruirea mai mult sau mai puțin ortodoxă 😄 a începătorilor de către „nașii” lor unși cu toate păcatele vieții boeme, cu nopți întregi petrecute în parcuri și desigur excesele obișnuite de alcool. Cele mai trăznite cazne îî așteaptă pe boboci în aceste zile (citeam amintirile unui fost student care a fost pus să măsoare cu scobitoarea lățimea unei străzi…). Ultima zi este de fapt botezul bobocilor în apele râului Mondego și o paradă pe străzile Coimbrei cu aceștia îmbrăcați în culorile facultăților (dreptul are roșu, medicina galben, farmacia mov, economiștii au dublă culoare alb și roșu) dar având atârnate de corp multe cutii goale de conserve, de unde și numele Latada. Pe o pagină a UC se spune că Latada are drept scop trezirea spiritului de petrecere în studenți și apropierea acestora de Academie. Un spectacol zgomotos dar vesel, acceptat de locuitorii Coimbrei de mult timp, mai ales că sunt zile în care familiile studenților dar și turiști se adună acolo pentru spectacol. Și normal, vânzările și închirierile la hoteluri și pensiuni, abundă!

Fiecare dintre aceste sărbători studențești capătă uneori puternice accente politice, chiar dacă sunt susținute financiar și de administrațiile locale. Uneori iau accente dramatice cum a fost în timpul regimului Salazar. Până acum viața în Universitatea Alta e Sofia din Coimbra a reușit să marcheze puternic sufletele studenților care i-au trecut pragul și au absolvit cursurile. Mulți dintre absolvenți păstrează în suflet acei ani, mulți fac parte din grupurile de antiquos și chiar la 10 – 20 de ani distanță de absolvire, se implică cumva în activitățile Coimbrei, revin periodic în oraș ori păstrează legătura online cu colegi din toate colțurile lumii. Recent pandemia i-a unit, actuali studenți și absolvenți vechi din 24 de țări, cam 140 de bărbați, s-au reunit online, fiecare din casele lor, pentru o nouă cântare, o serenadă a speranței À Meia Noite ao Luar – Em quarentena / La miezul nopții în lumina lunii – în carantina (refren: Ce frumos este / la lumina lunii / Să auzi un fado în mijlocul străzii.)

   Dacă vreți să vizitați UC:

Dacă vreți să vizitați Universitatea din Coimbra / UC, e bine să vă informați înainte asupra prețurilor, orelor de vizitare și, probabil valabil și pentru anul 2021, condițiile de intrare în aceste spații istorice și de participare la festivalurile academice în noua ordine, pandemia.

Prețul unui bilet complet este în acest moment 12.5 € pentru adulți și puțin mai mic pentru studenți și seniorii de peste 65 de ani. Acesta este valabil și pentru vizita la Muzeul Științei, aflat în altă zonă a campusului, un loc interesant în care am petrecut ceva timp. Se pot lua însă bilete doar pentru vizitarea bibliotecii. Copiii au gratuitate dacă sunt însoțiți de un adult.  

Pentru turul ghidat prețul este de 20 € adult și 15 € pentru elevii și studenții cu vârsta de 6 la 25 ani, copiii au gratuitate.  Ghidajul se face doar în portugheză și engleză, foarte rar în limba franceză și aceasta de obicei cu programare. Biletele se pot achiziționa online (cu maxim 30 zile înainte de vizită sau cu minim 15 minute înainte dacă nu este aglomerat) sau la biroul de informații din fața Porții Ferrea; pentru Bibliotecă sunt intervale orare fixe care se specifică pe bilet și nu pot fi schimbate. Prețul biletului este nereturnabil. 

Casa de bilete este acum în Largo Marquês de Pombal iar adresa de mail la care puteți cere informații este turismo@uc.pt (mie mi-au răspuns în două zile la mesaj, deși toamna lui 2019 era aglomerată turistic).

Vizita nu este posibilă celor în scaune cu rotile și foarte dificilă celor cu oarece mici probleme locomotorii. Doar Etajul Nobil al bibliotecii se poate vizita de cei cu probleme locomotorii dar numai cu sprijinul celor de la biroul de turism cărora trebuie să le fie trimis un mail din timp.

Mi-am dorit foarte mult să pot vizita această universitate din Coimbra. Am căutat informații din nenumărate surse, unele greu verificabile. A fost destul de complicat să le adun dar a meritat. Credeam că în timpul vizitei voi fi covârșită emoțional de bibliotecă sau alte clădiri și săli de curs ori de celebrele biserici din Coimbra ce ascund adevărate legende și povești de iubire care depășesc cunoscuta Romeo și Julieta. Ei bine, peste toate aceste comori, pe mine m-au impresionat în mod deosebit studenții! Acei studenți care, deși era cald, nu ezitau să umble îmbrăcați în capa e batina, nu se sfiau să se așeze pe asfalt și să cânte pentru ei fado, acești studenți atât de mândri de uniformele, culorile facultăților și drapelele acestora, de tradițiile universitare și apartenența lor la o unitate de învățământ celebră și foarte, foarte cosmopolită. Coimbra este cu adevărat un oraș universitar unde tinerețea, cu bunele și relele ei, unește și dă farmec vieții. Să sperăm că modernismul nu va distruge prea curând această lume aparte a tinerilor atât de actuali dar și atât de înrădăcinați în tradiții, o lume deja împărțită și aici….

Coimbra é uma lição, De sonho e tradição…

(Coimbra e o lecție, De vis și tradiție…)

Amalia Rodrigues

Continuare la »📖

%d blogeri au apreciat: