Fiecare loc pe care îl vizitez, mă provoacă să-i descopăr cât mai multe taine, să-i desfac nodurile cultural istorice atât cât mă pricep și cât pot găsi informații. Dar un nume, un cuvânt aparte pentru mine și documentele mele de identitate, mi-a dat multe bătăi de cap. Și n-am reușit să descurc nodul. Să-l tai? Nici vorbă, ar fi o copiere a lui Alexandru Macedon ?! Mai ales că este un nume obișnuit în țări nordice, Polonia, Rusia, Italia și altele.

Inițial am rezervat cazare în Sevilla la unul dintre  hotelurile al cărui nume nu l-aș fi putut uita nici în somn. Se numea, se numește pentru că este funcțional, Hotel Boutique Elvira Plaza și are un restaurant numit Doña Elvira. Locație? Păi cum altfel decât în… Plaza de Doña Elvira! Totul se învârte acolo după numele Elvira, ca de altfel foarte, foarte multe magazinașe, câte un mic scuar, gelaterii, chioșcuri cu suveniruri, munți, străzi…  Cum Wizz Air a fost foarte capricios, a trebuit să refac cazările după zborurile mereu în schimbare și la acest hotel n-am mai prins locuri, doar ajunsesem să zbor fix în timpul Semana Santa când atât spaniolii cât și turiști străini circulă la greu. Deci am ratat ocazia ca eu Elvira să mă cazez la hotel Elvira, în Plaza Elvira, să mănânc la taberna Elvira, să-mi plimb câinele la plaja Elvira (e mai departe, pe Camino del Cid)… Ei bine mă opresc dar de admirat în zări Sierra Elvira tot am avut parte. Dar nu s-au terminat elvirăriile când am plecat din Sevilla. 

Ajungem în Cordoba, dăm pașapoartele la recepția hotelului și când îl deschide pe al meu, señora de la recepție mă întreabă în engleză de unde vin. Din România, zic și completez în gând că fata nu știe să citească. Ridică privirea și se uită la mine, apoi râde ușurel. Colega ei întreabă ce se întâmplă. Înțeleg prin traducerea făcută de neuronul meu deștept, că îi spune în spaniolă cum că mă cheamă … Elvira! După o scurtă pauză, îi zice că mă cheamă și Maria și că vin din România!! La fix pentru spanioli așa că acea colegă își arată fața de după monitorul la care lucra și îmi zâmbește. Bine că nu i-a citit și al treilea nume, poate fetele se îndoiau de autenticitatea pașaportului meu! Al treilea, oficial în acte, nu este … spaniol ?! Am scăpat! Deși din câte am mai aflat, la spanioli e permis să-i dai copilului la botez mai multe prenume dar oficial sunt trecute în acte doar două. Și maxim două nume de familie. Mă gândesc că dacă aveam și două nume de familie și unul dintre ele ar fi fost Maimonides, era bai mare?. Pentru că ne-am cazat la hotel Maimonides, un nume de asemeni răspândit oarecum în Andaluzia. Le dau dreptate spaniolilor să limiteze numărul numelor și prenumelor deoarece știu ce înseamnă să nu-ți poți trece toate acestea într-un formular oficial, spațiu mic .

 A fost singura pățanie de acest fel dar eu am devenit curioasă. Oare ce este cu acest nume de te lovești de el peste tot în Spania?

Elvira este, spun majoritatea surselor, un nume apărut oficial în documentele spaniole   prin sec. X-XI.  Numele a fost purtat de membrii familiilor regale din León și Castilia.  Oficial apare prima dată într-un  testament, cel al regelui Alfonso al VI-lea care i-a  lăsat moștenire surorii sale Elvira o localitate, Toro/Torro, prin sec. XI. Apoi numele se repetă, infantele familiei fiind adesea botezate cu numele de Elvira. Ba chiar surorile bune, din aceeași părinți, sunt botezate astfel, diferențiate fiind doar de domeniul pe care îl primeau la naștere ori căsătorie. Este cazul a două dintre fiicele regelui Alfonso al VI-lea, Elvira, Regina Siciliei și sora ei, Elvira, Contesa de Toulouse. După câteva generații, puține, numele se pierde în familiile regale dar devine popular la nivelul claselor de jos.

 În anul 306 d.Hr., s-a ținut un sinod religios important în peninsula Iberică, creștin desigur, în orășelul…Elvira! Orașul, după unii istorici Medina Elvira, a fost distrus complet de arabi în sec. XII dar dioceza catolică a purtat acest nume până acum câțiva ani când a revenit la un nume vechi, gotico-roman. e de reținut acest fapt deoarece lingviștii consideră că acest nume a apărut mult mi târziu. Tot prin anii sinodului de la Elvira se spune că ar fi trăit o tânără numită tot Elvira ce a devenit sfântă sau muceniță prin sacrificiul făcut în numele credinței în Isus. De fapt sec. IV a fost momentul când creștinismul a devenit religie oficială iar cultul sfinților mucenici devine din ce în ce mai dezvoltat. Dar fără o bază reală, fără dovezi clare, mă rog, o tradiție complicată, cu multe fețe necurate. Chestia e că acești mucenici s-au înmulțit de-a lungul secolelor, chiar apar nume noi și azi. Așa și cu sfânta muceniță Elvira despre care nu se știe cum a apărut, unde a trăit și ce a făcut. Nici cum a fost martirizată! Dar este venerată.

Cum spuneam mai sus, numele Elvira a început să fie folosit în forma aceasta prin sec. X. Până atunci se folosea forma gotică de  Gelvira și Jelvira ori cea ebraică,  Elbirah, „templul lui Dumnezeu”. Discuțiile specialiștilor duc și la o formă arabă, Ilbira ori Ilbiria … Și dacă drumurile noastre duc prin munții Sierra Elvira din apropierea Granadei, dăm de pârtia de schi Puerta Elvira, la plus 600 m altitudine! Și de carierele de piatră Elvira din care sunt făcute multe clădiri din Granada. Dar și de micul orășel Sierra Elvira, de fapt un sătuc, aflat la poalele munților cu același nume. Orășelul e cunoscut și ca Los Baños de Sierra Elvira, fiind așezat pe niște băi romane. Și tot prin zonă, site-ul arheologic Medina Elvira, numit de mauri Madinat Ilbira, despre care arheologii susțin că este unic în Spania. L-am pomenit mai sus, este orașul unde s-a ținut sinodul creștin din anul 306.

Revenind la hotelul Elvira cu restaurant Elvira situat în Piața Elvira ?, vă dați seama, trebuia doar să ținem minte că hotelul, piața și restaurantul unde m-aș fi cazat aveau primul meu prenume oficial și ortodox, așa că am fi putut bea toată sangria din Sevilla fără teama de a nu ști ce adresă să-i dăm birjarului!

În Andaluzia sunt și alte nume folosite intens. De exemplu Carmen. Dar niciunul nu a acaparat atât de mult spațiul comercial, nume de clădiri, numiri geografice, fundații, ONG-uri, produse alimentare, jocuri, literatură și muzică dar și foarte multe nume de femei. Aș putea spune că este un fel de drog. Sincer, uneori devine obositor. Alteori plăcut, când primești un compliment pur andaluz precum:

Ai o inimă mai fierbinte decât Sierra Elvira și mai mare decât Sierra Nevada!