Trec anii vieți-n mod discret, / Din țânc, moșneag, / Cotit drumeag / În adieri și legănări….dar cu regret ….
Când am citit prima dată versurile acestea scrise de tatăl meu, nu le dădeam crezare. Eram doar o elevă !!! Cotit drumeag?! …… Anii au trecut și azi constat că a avut dreptate, însă eu nu am mari regrete că viața mă duce încet pe panta descendentă. Am atins vârful, acum obligatoriu să cobor și să las și altora locul.
Și totuși există undeva într-un colțișor un regret, amintirea serilor de iarnă când din văzduhuri veneau spre noi, copiii fără tablete, iPhone, tv, doar încărcații moși a finelui de an: Moș Nicolae, Moș Crăciun pe care l-am apucat și cu nume schimbat în Moș Gerilă, apoi ultimul, Moș Vasile doar cu fructe și ciocolată. Moș Nicolae mereu invizibil, mereu grăbit, oricât m-aș fi străduit, nu-l puteam vedea la față. Dar poveștile și legendele lui le ceream în fiecare an, atunci când mă amenințau cumva cei mari că va veni Moș Niculae cu o nuielușă, nici cum cu daruri dacă eu nu sunt cuminte. Totuși, cu toate năzdrăvăniile făcute, moșul n-a lipsit în nici un an, chiar dacă găseam crenguța în ghete. După ceva lacrimi, se aflau și ceva daruri în alte ghete.
El venea pe calul lui alb asemeni primei zăpezi a iernii și lăsa în taină darul, mai bogat sau mai sărăcuț, după posibilități. Oare dacă moșul ar fi avut facebook să afle ce făceam noi copiii, ar mai fi fost tot așa bun?! Dar babele spuneau că moșul se uita pe ferestre la noi și avea un caiet mare în care nota tot! Sărmanul moș, să scrii atât de mult la vârsta lui!
Niciodată după anii copilăriei n-am uitat de Moș Nicolae. Desigur că am trăit altfel legenda bunului și milosului moș pe care adulții l-au tot plimbat pe la starea civilă. Diminețile zilei de 6 decembrie n-au mai avut același farmec, au fost cu totul altele, parcă și mai frumoase, mai speciale, privind în ochiii copilului meu, minunat de credul, de inocent, cum eram și eu la vârsta lui. Dar peste toate, peste realitățile vieții de adult, a plutit mereu mirajul copilăriei și mirajul sărbătorilor de iarnă. N-am uitat niciodată că atunci, în copilărie, adormeam sperând, visând, spunându-i pisicii să stea cuminte că e o noapte specială când trebuie să suferim de sfințenie și mă trezeam a doua zi cu gândul la ghetuțele lustruite de mine. Mult, puțin, mereu m-au mulțumit darurile. Era nu lumea materială care-mi aducea bucurie, erau visele împlinite acolo, în ele, în ghetuțe. Era credința că cineva, undeva în lumea asta, mă știe, mă iubește, mă protejează. Au fost sentimente de copil. Au trecut în viața mea de adult și au rămas acolo, pitite în tainica bojdeucă a inimii mele pentru tot restul vieții. Chiar dacă Moș Niculae mi-ar aduce o nuieluță anul ăsta, în sufletul meu va fi un zâmbet inocent și o bucurie de copil…matur (totuși Moșule, n-am fost atât de obraznică ?? ! Și vezi că îți las un pahar cu vin, nu cu lapte! Știu, e mită dar suntem în anul de grație 2018!).
Inocența nu moare cu trecerea anilor, ea se ascunde, se fofilează printre griji, printre riduri și firele de păr alb și din când în când scoate un lăstar timid… Și eu las fiecare lăstar să trăiască…… Pentru că magia nu are vârstă.
Dragii mei, credeți sau nu în poveștile copilăriei, încercați în dimineața de Moș Nicolae să căutați prin sufletul vostru MAGIA! Ea începe azi și se va termina după Anul Nou! Moș Nicolae vine și pentru noi adulții într-un anume fel, pentru fiecare diferit căci suntem unici nu doar fizic ci și spiritual. Suntem bogați sau mai săraci material dar sufletul are o imensitate de posibilități, de bogății, de sentimente bune pentru semeni, pentru cei de lângă noi și care nu se cumpără cu bani. Aceasta-i magia adevărată!
Când vă treziți mâine dimineață, alungați cu un zâmbet grijile, omeniți-vă cu o cafea sau un lapte în care ați pus zăhărelul mincinos ce trebuia dat căluțului alb al moșului (acceptați, doar voi sunteți căluții vieții voastre), puneți-vă șosetele în care nevăzutul moș bun v-a lăsat peste noapte speranțe, credințe și multă iubire! Și nu uitați, Moș Nicolae este darnic cu toți, indiferent de-l credeți sau nu, el tot vă lasă ceva bun acolo, în ghetuțele sufletului vostru!
O zi frumoasă și plină de speranțe să aveți în suflete, oricare ar fi darurile materiale din ghetuțe ! Și nu uitați, împărțiți magia sufletului cu toate ființele din viața voastră, indiferent că-s oameni sau necuvântătoare!
Comentarii recente