– Statui, statui, E plină lumea de statui… (V) –
-Ați auzit de Franz Kafka? -Daaaa! -L-ați citit pe Kafka? -???! A, da, la bibliotecă! La Kafka Hummus Café! Ce bere bună ?!!!!
Kafka, un scriitor mai greu de digerat dar nu imposibil. A trăit puțin, a scris nu foarte mult dar a influențat major literatura postbelică. Recunosc că până la a fi interesată de statuile lui din Praga, am citit doar Procesul, și acesta cu mulți ani în urmă. Kafka n-a fost genul meu și nici acum nu este. Dar m-a atras prin ideile lui și căutarea înțelesului lor ascuns.
Când am văzut una din statuile lui pragheze, i-am răsfoit iar biografia și așa am ajuns la Metamorfoza, o lectură nu prea plăcută dar care dă de gândit.
Franz Kafka (1883-1924) un scriitor de limbă germană, evreu ashkenazi ca etnie dar care a copilărit și trăit mult în Praga, ale cărui opere au fost, în majoritate, publicate postmortem (împotriva ultimei lui dorințe, aceea de a-i fi arse toate manuscrisele), este azi una din mândriile Cehiei și este în programa școlară a acestei țări. Dacă în viață a luptat din greu pentru a putea scrie, acum, la atâția ani de la moarte, este un nume cu care Praga se mândrește. Despre viața lui, despre angoasele omului obișnuit și despre operele lui, internetul abundă în informații dar despre statui, mai puțin.
Vă prezint două statui mai puțin obișnuite reprezentând un Franz Kafka așa cum a fost, sufletește, în viață și în scrieri.
Metamorfoza
Capul lui Kafka/ David Černý
„Într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.” / Metamorfoza
Așa începe o nuvelă a lui Kafka, considerată o compoziție deosebit de valoroasă pentru literatura europeană a începutului de sec. XX. Pe scurt, este vorba de un comis-voiajor, Gregor Samsa pe numele lui, care într-o dimineață se trezește că nu mai este om, ci o insectă. Dar transformarea nu este totală, lui Gregor îi rămân amintirile și sentimentele dar și posibilitatea de a se exprima prin cuvinte stâlcite. Trăiește calvarul omului care este respins de familie deși nici înainte de transformare nu era apreciat decât pentru banii pe care îi aducea. Trăiește drama individului hulit de societate, se hrănește greu, este izolat în camera lui și într-un final moare trist după ce o aude pe sora lui că el trebuie să dispară iar tatăl aruncă cu mere în el. Dar este conștient că moartea este cel mai bun lucru ce i se poate întâmpla. Dincolo de ciudățenie, nuvela „nu este o confesiune, ci într-un anume sens, o indiscreţie autobiografică”, cum avea să-i spună Kafka prietenului Gustav Janouch. Copilăria lui Kafka a fost destul de dură, între un tată tiranic și o mamă mult prea ocupată ca să alinte copilul și această dramă s-a materializat în operele lui. Metamorfoza este o poveste ciudată și extrem de tristă, pe care nu o poți înțelege decât știind biografia mai tăinuită a scriitorului. Metamorfoza arată clar adevărata față a oamenilor din jurul lui Kafka dar și al altora, în diferite situații de viață.
Plecând de la această nuvelă, o statuie “compune și descompune” chipul celebrului scriitor praghez, arătând lumii care înțelege, sufletul chinuit al lui Kafka, nesiguranța lui, urmare a copilăriei nefericite și a veții de ghetou într-o țară germană.
Capul lui Kafka sau Hlava Franze Kafky / Șeful Franz Kafka, cum i-a zis autorul, statuia cinetică lucrată în mii de oglinzi din inox șlefuit, în 42 de panouri rotative, independente unul de altul, are o înălțime de aproape 11 m și o greutate de 39 tone. Toată mișcarea panourilor este realizată prin 21 de motoare. Ea este o copie perfecționată a unei statui cinetice puțin mai mici, METALmorphosis, ce se află expusă în statul american Carolina de Nord.
Statuile cinetice prind tot mai mult în arta mileniului III dar Capul lui Kafka din Praga, zis și Metamorphosis, nu are același impact asupra privitorului precum Ali și Nino »»?. Dar este bine amplasată lângă centrul comercial Quadrio, aproape de stația de metrou Národní třída. De fapt subteranul stației de metrou este chiar sub statuie. Statuia a fost dezvelită în anul 2014, lângă clădirea unde în tinerețe, Kafka a lucrat ca agent la o firmă de asigurări. Și face parte din patrimoniul complexului Quadrio, aleasă și plătită de proprietarul acestuia, miliardarul ceh Radovan Vítek.
Dacă vreți să-i vedeți materia cenușie modernă a capului rotativ a lui Kafka, deschideți aici.
Descrierea unei lupte
O altă statuie a lui Franz Kafka este situată simbolic, acolo unde străzile Dušní și Vězeňská se întâlnesc, adică între Sinagoga Spaniolă și Biserica Duhului Sfânt, altfel spus, acolo unde este granița (trece chiar pe sub statuie) dintre cartierele creștine ale orașului vechi Praga și Josefov, cartierul evreiesc. Religiile se întrepătrund aici, sinagogile, biserica catolică și biserica protestantă. De aceea primăria din Praga a ales acest loc de amplasare a statuii: „Pentru că în acest cartier al celor două biserici, mă refer la o biserică și la o sinagogă, există această tensiune între cele două religii. Și acesta este exact locul lui, Kafka obișnuia să meargă pe aici în fiecare zi, deoarece trăia în partea opusă a pe strada Dusni nr. 27. Mergea în fiecare zi. „
Statuia pare să-l reprezinte pe Kafka adult, pe umerii costumului uriaș ce se zice că ar fi simbolul tatălui care i-a marcat copilăria, ba chiar și restul vieții. Se bănuiește că reprezintă momentul când F.K. crede că și-a depășit teama de acesta. Era doar o iluzie, ca și costumul gol. Kafka a fost pe viață marcat de purtarea tatălui, așa cum îi reproșează în cele 103 pagini din Scrisoarea tatălui: Chiar și după câțiva ani, m-a torturat ideea chinuitoare că omul uriaș, tatăl meu, ultima instanță, va veni fără niciun motiv și în mijlocul nopții mă va scoate din pat și mă va duce în balcon, iar eu aș fi fost, astfel, un Nimeni pentru el. (Referirea în balcon este amintirea unei nopți petrecută de copilul Franz pe balconul casei, pedepsit fiind de tatăl său.)
Statuia înaltă de aproape 4 m, opera sculptorului ceh Jaroslav Róna, a fost instalată în acest loc în anul 2003, la 120 de ani de la naşterea scriitorului. Artistul spune că s-a inspirat din povestea lui Kafka, Descrierea unei lupte în care eroul se urcă pe umerii unui prieten și studiază împrejurimile, ba chiar îl conduce pe acesta. Degetul întins al mâinii drepte de la statuie, sugerează acest fapt. Dar majoritatea ghizilor leagă povestea statuii de visul repetitiv pe care se spune că l-ar fi avut Franz toată viața, un monstru fără cap pe care îl credea tatăl său și care-i făcea rău. Însă la un moment dat ajunge la o înțelegere cu monstrul, îl stăpânește. Adevăr sau legendă, nu se va afla niciodată.
Autorii celor două statui, David Černý și Jaroslav Róna, contemporani, s-au făcut remarcați în întreaga lume.
David Černý
David Černý, autorul statuii cinetice, născut la 15 decembrie 1967 la Praga, este un foarte cunoscut dar și foarte controversat sculptor ceh, renumit internațional pentru sculpturile sale provocatoare care exprimă indignarea împotriva puterii și a autorității excesive. A devenit celebru în anul 1991, când a fost arestat pentru că a pictat în roz un tanc sovietic, memorial de război în centrul Pragăi. În anul 2000 a primit Premiul Chalupecki, cel mai important dat artiștilor plastici din Cehia.
Praga are multe lucrări ciudate care poartă numele David Černý. Cea mai ciudată este tot o statuie cinetică, Proudy, ridicată în 2004. Doi bărbați de bronz cu șolduri din plăci orizontale mobile, urinează într-un mic bazin, uneori scriind cu jetul de apă citate, proverbe cehești. Sau mesajele cerute de turiști printr-un sms. Până aici nimic deosebit. Doar că bazinul are forma Republicii Cehia! Dar, cum spune autorul, Există, o mică nevoie de un gest de agresiune și de marcare a teritoriului. Păcat ca al nostru este atât de mic. Totuși autoritățile cehești par a fi tolerante. Dacă acel bazin ar fi avut forma țării noastre?
Jaroslav Róna
Jaroslav Róna este un alt artist ceh, pictor, sculptor și scriitor, născut în 1957, care are multe lucrări în Cehia și în lume. Pentru statuia lui Kafka din Praga a primit în 2003 și premiul arhitecților cehi. A participat la un concurs alături de alți șapte mari artiști cehi pentru ridicarea acestei statui și ideea sa a fost singura acceptată de fundația Franz Kafka.
Bănuiesc că imaginea profetică a lumii, a scriitorului (F.Kafca) este ca o uriașă floare de gheață, care în cea mai mare parte se ascunde sub suprafață și o privim doar dintr-un unghi, spunea Jaroslav Róna în 2003, la dezvelirea statuii lui Franz Kafka.
Praga este plin de statui, de la cele clasice la cele mai moderne, de la statui serioase până la cele mai trăznite.
Comentarii recente