Anul acesta venind de la Atena am făcut un scurt popas în Kavala înainte de a ajunge la Akontisma, popasul nostru de o noapte. Doream să mâncăm, să scoatem bani de pe card știind că la cazare se acceptă doar cash și mai mult, doream să trecem pe fugă prin câteva locuri care ne-au lăsat amintiri frumoase în anii trecuți. S-au împlinit dorințele, mai puțin cea cu mâncatul. Era duminica Floriilor și tot ce însemna loc de mâncat sau băut doar cafea era plin, grecii ieșiseră cu familiile și prietenii la masă, după vechea lor tradiție. Aproape toate magazinele erau închise așa că vizita a fost fără cheltuieli deși planificasem târguieli serioase pentru masa de Paște, toate la o patiserie dragă nouă. Singura parte bună, de obicei foarte aglomerata Kavala, am văzut-o aproape goală de mașini, am intrat și ieșit din oraș fără nici o problemă iar parcarea centrală de la Muzeul de Arheologie era aproape goală când am intrat acolo.  Cred că nu vom mai avea ocazia asta.

Un film turcesc controversat ce a făcut mare vâlvă și la noi în țară m-a făcut să deschid multe pagini din ceea ce credem noi că este istoria reală a zonei balcanice și mi-a adus mie, pigmeu în această parte a culturii, ceva lămuriri despre ce a fost real, ce a schimbat drumul popoarelor în timp și spațiu. Mi-a dat o imagine mult mai clară a ceea ce se petrece azi în lume, în Europa, în credința noastră creștină. Kavala era amintită și ea în acel film, ca de altfel și Țările Române, așa că mi-am planificat o vizită puțin mai lungă acolo, într-un oraș modern azi.  Dar pentru a înțelege orașul de azi, trebuie trecut puțin măcar prin istoria lui.

Kavala este pentru foarte mulți turiști doar un punct de tranzit, de cele mai multe ori ocolit pe cea mai nouă și rapidă cale, autostrada Egnația Odos, prin partea de nord a orașului. Pentru cei ce urmează drumul apropiat țărmului mării, traseul 2 sau antica șosea Egnația – dacă vreți să știți acesta a fost întâi drumul armatei persane conduse de Xerxes I împotriva Atenei – este măcar șansa de a trece pe sub kamares și de a arunca o privire spre Panagia sau biserica Sf. Nicolae, asta dacă aglomerația orașului nu le dă puțin de furcă. Dar Kavala este mult mai mult pentru cultura fiecăruia dintre noi, de aceea o zi plină merită alocată și nici atunci nu se poate vedea tot sau nu se reține totul din vizite.

Kavala este capitala prefecturii cu același nume care, la rândul ei face parte din Macedonia de est și Tracia, una din cele 13 regiuni ale Greciei. Este un oraș construit la poalele muntelui Symvolo, de pe pantele căruia cei harnici la drumeții pot admira Delta Nestosului, Muntele Athos, Thasos si dacă e senin, chiar insula Samothrace.

Din anii 1050 – 700 î. H. au fost găsite urme de așezare umană pe peninsula Panagia și se pare că tracii au fost aici. Primul său nume, Neapolis (Nea Polis) adică „noua cetate” este din sec. VII î. H. când locuitorii Thasosului au ocupat această zonă ce avea legătură cu metalele prețioase exploatate din minele muntelui Pangheos  sau Pangaio. Devine independentă în sec. V î.H. și își bate chiar propria monedă de argint cu capul zeiței Venus, pe revers fiind capul sirenei Gorgia; orașul este cucerit de Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon și devine port al orașului Philippi, perioada ocupației macedonene ducând la dezvoltarea orașului. Urmează o altă ocupație benefică cetății, cea romană, atunci când devine o stație importantă pe celebrul Egnația Odos dar și un port important pentru flotele implicate în bătălia de la Philippi din 42 î. H. Dar este și perioada când se scot din măruntaiele muntelui Pangaio cele mai mari cantități de aur care iau drumul Romei. Cum ar zice Goga, ni se-asemănă povestea…

Kavala este primul oraș al continentului nostru pe care a poposit Apostolul Pavel în truda sa de răspândire a creștinismului în anul 49 e.n., de aici plecând la Thesalonic și apoi la Veria.

Din anul 815 apare în documente cu numele de Christoupolis – Orașul lui Hristos și este pe rând ocupat de franci, venețieni, genovezi, turcii fiind cei care-l distrug aproape până la temelii. Din 1470 apare cu numele Kavala, nume dat de genovezi și care vine de la „cavallo”- cal, variantă ce pare cea mai credibilă după spusele unor istorici. Legenda spune că aceștia venind pe mare le-a apărut pământul care ar fi semănat cu un cal și au strigat Kavalo! Încă este neclară originea numelui, istoricii spun că Filip al II-lea ar fi numit orașul după unul din mulții săi copii mai puțin cunoscuți în istorie,  Kavalos. Apoi este un alt grup care susține numele orașului legat de Kabbalah, știind că Evul Mediu a fost deosebit în migrația forțată a evreilor sefarzi și mulți s-au stabilit în Grecia.  Dar așa cum am spus, nimic nu e sigur.

Ocupat de otomani timp de cinci secole, până în 1912, Kavala cunoște perioade de înflorire dar și de decădere. Istoricii spun că anul 1864 este foarte important pentru Kavala, deoarece este prima dată când orașul se extinde dincolo de zidurile peninsulei Panaghia: Sultanul permite comunității creștine construirea unei a doua biserici în afara zidurilor cetății, Biserica Aghios Ioanis, târnosită în 1867, fapt ce a creat posibilitatea înființării unui nou cartier de case ale comercianților bogați.

La 26 iunie 1913 Kavala ridică cunoscutul drapel grec devenind parte a Greciei, nu pentru totdeauna căci va avea de trecut printr-o primă și distrugătoare ocupație bulgară până în 1918, urmată de a doua când tot bulgarii, în 1941 primesc orașul cadou de la nemți și distrug tot ce se crease în perioada interbelică, producția și comerțul cu tutun. Așa de dură a fost perioada ocupației încât această ramură economică ce antrena 80% din populația activă a Kavalei, dispare definitiv până în 1960.

Istoria Kavalei este mult bogată. Cartierele și clădirile importante au nume de sfinți ori sunt legate de istorii dureroase, de exemplu Ghirtzi  sau Hilion  (o mie) este unul din cartierele ridicate pentru o parte din grecii expulzați din ceea ce se cunoaște drept Catastrofa Asiei Mici.

Kavala de astăzi are două zone cu obiective turistice importante: Peninsula Panagia sau Palia Polis  (orașul vechi), acolo unde a existat Neapolis și partea a doua, centrul de astăzi cu depozitele de tutun, karnagio (docul) și clădirile cu arhitectură deosebită ridicate în sec. XIX și început de sec. XX, la care se adaugă Muzeul de Arheologie.

Câțiva pași pe străzile Kavalei sunt mereu plăcuți. Noi am avut noroc la acel popas de două nopți de parfumul florilor de tei ce-mi aminteau de casă. Iubesc primăvara greacă când totul e verde, când florile au vigoare, au parfum, așa cum m-a fermecat anul acesta Atena cu parfumul ei de portocali.

Kamares

Kamares (arcadele) . Alături de castel, kamaresul  este un simbol al orașului Kavala. Monumentala construcție ridicată în timpul lui Suleiman Magnificul, când Ibrahim Pargalezul era Pașă de Kavala, împarte orașul în două și o vreme a fost chiar frontieră greco-turcă. Se pare că inițial aici a mai fost un apeduct roman. Ridicat într-o perioadă când turcii construiau masiv aici, între anii 1520-1530 pentru a aduce apă potabilă în peninsulă, pe deasupra lui trecea conducta care se alimenta din 5 cisterne construite după moda turcă. Cele 2 rânduri cu 60 de arcade de 4 dimensiuni diferite și cu cea mai mare înălțime de 25 m, pe o lungime de 200 sau 270 m, uneau castelul cu muntele Lekani unde erau izvoarele, fiind parte a unui sistem de 6.400 m lungime. Kamaresul a avut doar două rânduri de reparații, în 1818 și în 1997-98 și a fost funcțional până în sec. XX, în 1911. Culoarea de astăzi a zidului se zice că este la fel cu cea originală, fiind din granit pe zid de cărămidă.

Castelul

Castelul sau  Acropola Kavalei Numit  Frurio  de localnici, este cel mai înalt edificiu de pe peninsulă, din turnul său se vede tot orașul și insula Thasos. Primele ziduri au fost ridicate în sec V î.H. apoi de-a lungul timpului au fost extinse dar în sec. XIV turcii au distrus-o. Cetatea totuși a fost reconstruită de turci și venețieni pentru a se putea apăra de pirați și barbari. În forma de astăzi, există un teatru de vară la prima intrare care cuprinde și trei turnuri. Intrarea a doua avea un rezervor de apă, un depozit de muniție ce ulterior a devenit închisoare în special pentru cei bogați care cădeau în dizgrația sultanului. Exista și un turn central de observare și refugiu. În prezent este un muzeu vizitabil, se poate urca în turn de unde priveliștea este superbă și dacă aveți o monedă de 1 €, puteți admira zările pentru puțin timp. La prima intrare, lângă teatru, este și o terasă care vinde bere, sucuri, cafea, pizza.

Biserica Panagia se află în piațeta peninsulei și a fost reconstruită în 1965, pe locul fostei și unicei biserici bizantine acceptată de otomani.

Casa lui Mehmet Ali

Casa și statuia ecvestră a lui Muhammed Ali / Mehmet Ali este tot în zona pieței peninsulei și este casa în care s-a născut fondatorul ultimei dinastii egiptene în 1769 (ultimul descendent pe tronul Egiptului a fost Farouk, detronat în 1952). Casei i se spune și konak. Muhammad Ali, albanez, copil orfan dar foarte inteligent, ajunge soldat în Egiptul ce se lupta cu Napoleon Bonaparte și, dintr-un om simplu ajunge comandant militar și apoi regent al sultanului. Dinastia întemeiată de el a condus Egiptul și Sudanul până în 1952. Fără a fi un fanatic religios, impune respectul pentru creștini în Egipt, introduce învățământul obligatoriu pentru copiii egipteni și atrage europeni, încurajând formarea unei comunități grecești puternice. Așa se explică existența statuii ecvestre de bronz din peninsulă, lucrată de un sculptor grec, Dimitriadis și dăruită Kavalei de comunitatea greacă din Alexandria în 1934. O replică a statuii se află la Cairo, diferența dintre ele fiind sabia: ridicată ca semn de glorie în Egipt și băgată în teacă aici, semn că vine la casa lui de odihnă, în Kavala. Casa cu două apartamente, unul pentru bărbați- selamlik și unul pentru femei –harem, este considerată proprietatea statului Egipt și este sediul Institutului Muhammad Ali. A fost cea mai mare casă de pe peninsulă, prima alimentată cu apă curentă și cu frumoase grădini în jur pe locul cărora azi sunt case. Astăzi este considerată cea mai bine conservată casă otomană din sec. XVIII. În curte se află mormântul mamei pașei, mutat aici când s-a amenajat Piața Eleftherias din zona modernă a Kavalei. Nu mereu se poate vizita casa, noi n-am avut noroc și oricum am înțeles de la un grec că destul de rar se deschide.

Moscheea Halil Bey

Moscheea Halil Bey, numită așa după un militar, om de cultură și diplomat egiptean ce a făcut parte din apropiații lui Muhammad Ali, este ridicată pe fundațiile unei biserici din perioada de început a creștinismului și are alături un minaret din sec. XVI și o medresă (școală islamică). Prin podeaua de sticlă se poate vedea mozaicul bisericii creștine închinate Sfintei Parascheva. Aici, după alungarea turcilor, fanfara făcea de obicei repetiții așa că este cunoscută și drept Moscheea Muzica. Restaurată în 2008 este de fapt sală de spectacole ocazionale și în restul timpului de obicei se vede doar pe afară.

Imaret

Imaret situat în partea vestică a peninsulei, a fost construit în anul 1817 din donațiile Pașei de Egipt Muhammad Ali, drept școală religioasă ce pe o suprafață de 4500 mp avea săli de clasă, hamam, moschee, birouri și curte interioară, plus sala de mese unde oricine primea o supă caldă. Aici a funcționat în timpul domniei pașei Ali o școală profesională pentru copiii săraci, indiferent de religie. Imaret  este numele care s-a folosit pentru instituțiile filantropice musulmane încă din sec. XIV, acolo unde s-a practicat sadaqah, adică dăruire voluntară din milă. Devenit centru cultural important până la sfârșitul Imperiului Otoman, apoi cazare pentru refugiații asiatici în 1922, este lăsat în paragină din 1967 până în 2001, când este cesionat pe 50 de ani și devine un hotel elegant, unde prețurile cazării încep de la minim 300 € pe noapte. Actuala construcție este mai mică decât cea inițială, lărgirea străzii în 1931 a dus la ceva demolări.

Se poate vizita între anumite ore plătind o taxă modică dar numai curțile și spațiile care în care nu se deranjează clienții cazați. Noi am ratat perioada vizitei, depășisem ora prânzului. Dacă mergeți să-l vizitați, scrieți ceva pe aici să știu dacă merită să pun la ciorap 5 €.

Biserica Agios Nikolaos

Biserica Agios Nikolaos este chiar la ceea ce se consideră intrarea în orașul vechi. Aici se bănuiește că a stat apostolul Pavel când a venit prima dată în Kavala și tot aici a fost o bisericuță creștină transformată în moschee de Ibrahim Pașa, cea mai mare din oraș. În 1920 a fost din nou trecută la creștini și a primit clopotniță deasupra bazei minaretului. Primește hramul Sf. Nicolae, patronul pescarilor. Alături s-a ridicat un monument de marmură în 2004, cunoscut ca Pasul Apostolului și în care se redă debarcarea apostolului Pavel în vechiul Neapolis, chiar pe acel loc care atunci era țărmul mării.

Portul Sf. Apostol Pavel

Portul Sf. Apostol Pavel, port de pasageri al orașului Kavala este astăzi acolo unde cândva, în antichitate era marea ale cărei ape ajungeau atunci până la biserica Sf. Nicolae. Kavala sec. XX  a modernizat cu greu această zonă, furând mării din teritoriul ei. Prima lucrare s-a terminat în 1929 apoi, din cauza războiului totul a stagnat. În 1960 s-au finalizat lucrările iar în 2002 flota comercială a fost mutată la Nea Karvali, portul Sf. Paul fiind doar pentru turism, sport nautic, pescuit și transport de  pasageri la/de la Thassos, Mytilene, Samotraki și Limnos. O zonă frumoasă unde apusul soarelui este minunat.

În zona portului, aproape de ferry este o parcare contra cost pe care am folosit-o de mai multe ori și unde de obicei se găsesc câteva locuri libere. Anul acesta am parcat la Muzeul de Arheologie, vis a vis de Hotel Esperia, taxa fiind în aprilie de 2 € / 24 ore. Parcările care sunt marcate cu galben sunt doar pentru mașinile comerciale, deci mare grijă la acestea căci sunt controlate de poliția municipală.

Farul este a capătul peninsulei, un far mic, vopsit în alb, construit în 1880-1900, reconstruit prin 1945. A încetat să funcționeze în 1956 dar este un loc ideal de admirat apusul de pe stâncă.

Dacă la toate acestea adăugați farmecul străduțelor în pantă și a caselor înghesuite dar curate, plimbarea va fi reușită.  Obligatoriu încălțăminte bună căci Panagia, cartierul istoric este pavat cu piatră. Orașul vechi și vizitarea lui se poate face în timp de 3-4 ore luând din Piața Eleftherias  trenulețul turistic pentru urcat la cetate. Trenulețul este gratuit însă destinat și locuitorilor insulei așa că uneori poate fi mai aglomerat.

Se spune despre frumosul oraș-amfiteatru Kavala că de-a lungul veacurilor a fost iubit atât de locuitorii lui de drept, cât și de cotropitori și vizitatori și fiecare a făcut ceva pentru oraș despre care o publicație de renume spunea că este prințesa Macedoniei. Orașul sec. XIX – XX este cea mai bună dovadă a celor de mai sus.

Împrejurimile Kavalei ascund multe urme materiale, legende, istorii,  una dintre ele fiind legată de ultimele clipe de viață ale lui Decebal.

Continuarea ?