N-am avut de lucru în primăvara asta și mi-am propus câteva popasuri prin Bulgaria, în drum spre/dinspre  Grecia. De ceva timp doream să vizităm orașul Plovdiv dar caii nu ne-au dus pe acolo. De vină sunt caii, de ! Ei bine, anul acesta zarurile au fost favorabile așa că iată-ne trăgând căruța în curtea unei cazări din centrul istoric al celui de al doilea oraș bulgar ca mărime, Plovdiv.  Și după ce am descărcat doar ce ne era necesar pentru două nopți, ne-am îndreptat spre un prieten local pe care l-am îmbunat să ne vorbească despre orașul de azi și despre cele trecute. Căci cine i-ar fi putut ști mai bine poveștile decât amicul Milyo, nebunul poliglot al orașului, bârfitorul doamnelor ?!

Am să vă povestesc aici ce mi-a spus în șoaptă amicul acesta care oricum e dispus să vorbească cu oricine, fie vară, fie iarnă. A început cu două cuvinte :

                                             Vechi și Veșnic !

Cel mai vechi oraș din Europa locuit continuu și al șaselea ca vechime din lume, își merită pe deplin deviza Vechi și Veșnic ! Plovdiv căci despre el este vorba, este azi un oraș mai viu ca oricând, căutat de turiștii de pe întreg mapamondul, așa cum aveam să constatăm în luna aprilie a.c. Anul acesta este și mai aglomerat, este Capitală Culturală Europeană.

Perla peninsulei Balcanice am cutreierat-o în lung și lat atât cât ne-au ținut picioarele. Am avut cazare în centru, la trei minute de Piața Djumaya. Plecând spre centrul istoric ne-am oprit lângă casă, la Centrul de Informare Turistică aflat în Piața Djumaya chiar în colțul blocului cu ATM Eurobank, aflat în diagonală cu Stadionul Antic. Este centrul principal de informare turistică, destul de aglomerat în acea sâmbătă. Eu am solicitat doar hărți și mi-a fost indicată o masă de unde m-am servit singură, acestea fiind gratis. Este necesară o astfel de hartă pentru că se poate urmări ușor traseul obiectivelor de vizitat și pot spune că e mai practic decât să stai  cu ochii pe aplicația de pe telefon, când străzile sunt în pantă, cu pietre alunecoase și inegale.

Puțină, foarte puțină istorie

Plovdiv este un oraș vechi de aproximativ 8000 de ani, loc unde în antichitate s-au perindat etnii care au avut pretenții de stăpânitori. Dar adevărata populația care a pus bazele unei așezări stabile aici a fost cea tracă. Aveau și de ce să aleagă această zonă: atunci existau șapte coline pe care puteau să instaleze observatori iar râul Maritsa era aproape, apa fiind mereu importantă pentru stabilirea unei comunități. Astăzi Plovdiv mai are doar șase din cele șapte coline, una fiind distrusă complet când, în sec. XIX -XX au cărat granitul pentru pavaj și borduri în oraș.

Totuși se bănuiește că pe acest loc așezările umane sunt mult mai vechi decât există urmele materiale, sunt din vremuri necunoscute, pierdute adânc în tainele istoriei adevărate. Cum s-a ajuns la concluzia asta ? Arheologii au descoperit că Plovdiv este o așezare sandwich dacă pot să-i spun așa: despre cei mai vechi locuitori sunt doar bănuieli, nimic din ceea ce știm azi nu îi confirmă, doar faptul că rocile par lucrate de forțe necunoscute nouă azi. Pietrele uriașe au ceva în comun cu cele de la Cetățuia Negru Vodă din Argeș.  Apoi sunt dovezile materiale ale așezării grecilor și mai târziu a tracilor peste acele megalite. Nimic surprinzător, tracii au avut în aceste teritorii și capitala, Perperikon, vizibilă și azi, ceva mai aproape de Kardzhali.  Orașul trac fortificat ce s-a clădit aici de către regele legendar cu origine divină s-a numit, se pare,  Eumolpias. Câteva secole după înființare orașul a fost cucerit de tatăl lui Alexandru Macedon, regele macedonean Filip al II-lea care l-a redenumit Philippopolis / Orașul lui Filip. Redevine cetate tracă pentru un timp apoi zona este ocupată de romani în anul 46 e.n. și orașul a  fost ales ales civitas pe celebra Via Diagonalis / Via Militaris ce unea Belgradul de astăzi  cu Constantinopol. De fapt împreună cu Via Egnația unea Roma cu orașul de pe malurile Bosforului (și nu pot să nu mă întreb cum oare au reușit soldații romani să construiască așa drumuri solide și în timp scurt, că unele urme se mai văd și azi). Orașul ridicat pe trei dealuri a devenit Trimontium /  orașul celor trai dealuri. Deși supus imperiului de la vest, locuitorii vorbeau în principal limba greacă și rar latina. Apoi au venit slavii care s-au așezat aici temeinic, înființând Primul Imperiu Bulgar în sec.VII și în anul 815 Khan Krum cucerește și zona Plovdivului de azi. După această perioadă de glorie au trecut sub stăpânire bizantină iar mai apoi au sosit și otomanii care au rămas aici pentru jumătate de mileniu.

Se crede, susțin unii lingviști, că în bulgara veche ce se mai vorbește azi în biserici, numele orașului ar fi fost Paldin sau Pladin, mai târziu Plavdiv. Așa s-ar fi ajuns la Plovdiv. În perioada otomană turcii îi ziceau Filibe.

Cum despre istoria locurilor citisem deja de acasă, mult mai mult decât am scris aici, am pornit să cucerim și noi Plovdivul. Și cum ne era foame ne-am îndreptat plini de speranțe spre zona cea mai îndrăgită de turiști, mai ales cei tineri, Kapana.

                  Kapana

Kapana este zona cu străduțe înguste, plină de magazinașe artizanale și de numeroase terase unde se bea de obicei cafea și bere, locul cel mai iubit atât de turiști cât și de localnici. Se zice că numele Kapana ar putea fi tradus capcană. După ce am trecut de câteva ori pe acolo, ei bine poate fi o capcană dacă privești prea mult vitrinele și mai ales cafelele și dulciurile de la mesele înșirate pe stradă. Căci sigur te pierzi în păienjenișul de străzi, de culori și arome, de muzici. Noroc că nu e mare și ieși singur de acolo. Acum depinde unde nimerești : spre râul Maritsa ori spre zona pietonală elegantă ? Noi am ieșit bine, la ultima !

În Kapana poți găsi, dacă ai noroc, biciclete cu care să faci o plimbare de-a lungul râului Maritsa la cele două poduri. Asta dacă ai timp, altfel vizitarea podului acoperit nu prea merită, acesta e departe ca aspect și istorie de cel din Lovech.

De unde vine numele cu adevărat n-am reușit să aflu dar am tot cugetat adânc că străduțele acelea au fost pline de magazinele meșterilor de altă dată, printre ei armeni și poate unii veniți chiar din satul Karan. În articolul următor vor fi câteva cuvinte despre Casa Hindliyan ridicată de un negustor armean bogat și cult, un adevărat dezvoltator al orașului. Acesta a făcut comerț intens în India și a cunoscut cultura indiană care are un dans aparte, Karana. Poate că lui sau comunității armene de aici i se datorează numele. Și cred asta pentru că în oraș sunt câteva magazinașe șau mehana numite Karana. Acum cine știe de unde vine numele dar Kapana din Plovdiv chiar e o capcană pentru turiștii gurmanzi și amatori de suveniruri.

Ideea de a da viață acestor clădiri vechi și prăpădite fără o investiție rapidă a venit acum câțiva ani și se pare că le-a reușit. Până vor avea suficiente fonduri să refacă acele clădiri, să fie cu adevărat un cartier de artizani, muzicanți, artiști stradali, festivaluri cum e cel de rock, Kapana a atras deja atenția și mai ales ce e mai important, plătitorii de servicii și bunuri. Asta doreau localnicii.

Se spune că este un cartier al hipsterilor. N-aș zice că e chiar așa. Sau depinde cum înțelegem fiecare acest termen.

De reținut că în drum spre zona Kapana, pe strada pietonală plină de castani Rayko Dascalov, după șaormeria Alex Food la care în permanent este coadă, există și intrarea într-un complex care are la subsol un mic magazin Billa, binișor aprovizionat și la prețuri românești.

Plovdiv are multe cișmele cu apă potabilă și una care mi-a plăcut se află chiar pe această stradă. Are forma de rithon, deloc întâmplător căci reproduce una din amforele în formă de rithon ce compun tezaurul Panagyurishte: nouă vase de aur cântărind peste șase kg și care au aparținut unui nobil trac. Comoara o puteți vedea, admira, din păcate nu și fotografia, la interesantul și bogatul  Muzeu Arheologic din Plovdiv.

http://www.archaeologicalmuseumplovdiv.org//

În timpul vizitei noastre pe această stradă era un târg cu produse apicole. Am cumpărat doar puțină miere, bună, nu deosebită și am regretat că nu putem lua câteva decorațiuni din ceară de albine cu forme aparte pe care nu le-am văzut la târgurile noastre. Eram la început de vacanță și căldura din mașină nu le făcea bine.

Am ajuns întâi aici în Karana căutând un loc unde să mâncăm. Altfel era mai pe la mijlocul listei noastre de vizite. Dar nu a fost rău nici așa. De aici, sătui, ne-am oprit la moscheea centrală.

           Moscheea Djumaya

Moscheea Djumaya văzută de la Stadionul Antic

Moscheea Djumaya, pronunțat joo-mah-yah, este unul din obiectivele de neratat din Plovdiv.  Se află în plin centru istoric chiar lângă ruinele romane, este foarte veche având aproape 700 de ani și are o cafenea proprie plină de bunătăți turcești. De altfel orașul ca și întreaga regiune are încă o importantă comunitate turcă pe care o vezi și o simți în tradițiile locale. Ca de altfel întreaga zonă a Rodopilor. Moscheea este activă, are un program de rugăciune dar poate fi și vizitată în interior. Chiar recomand să intrați dacă este deschisă (nu vinerea), este spectaculoasă.

Moscheea Djumaya / Ulu Dzumaya, în traducere cumva moscheea zilei de vineri, a fost ridicată, spune legenda, pe locul unei biserici creștine vechi, Sv. Petka, demolată atunci când turcii au cucerit zona. Renovarea de acum câțiva ani nu a găsit dovezi în acest sens dar cine știe, poate că legenda are un sâmbure de adevăr.

I se mai spune și Moscheea Muradye pentru că era se pare o moschee imperială dedicată de un bogat pașă local sultanului Murad al II-lea. Interiorul este superb având acele patru picioare de elefant ce susțin nouă cupole interioare. Pictura este luminoasă și deosebită față de alte moschei dar din păcate n-am putut fotografia. Dar puteți să vă faceți o idee căutând câteva poze pe net.

Pe zidul dinspre stadion moscheea are un cadran solar amplasat pe colț, de fapt un ceas care indică și azi momentul zilei în funcție de mișcarea soarelui. Deci bun doar în zile însorite.
Plovdiv mai are încă funcțională o moschee veche ridicată în sec. XV care avea în trecut și imaret (am explicat puțin aici ce însemna imaret ). Atât de bogat și important  a fost orașul în timpul ocupației otomane încât și aici a fost ridicată o tekke / mânăstire  a Dervișilor rotitori despre care am mai povestit pe larg aici pe blog. S-a numit Mevlevi Hane. A fost părăsită după eliberarea Bulgariei și din tot ansamblul, astăzi a rămas doar semahane, sala de dans ritualic care a fost amenajată ca restaurant. Fiind sâmbătă aveau totul rezervat dar am văzut câteva fresce ce amintesc de derviși printre frumoasele costume populare bulgărești.

Piața din jurul moscheei Djumaya a primit același nume cu moscheea. În aprilie se lucra intens la schimbarea pavajului dar am putut admira statuia lui Filip al II-lea.

       Resturi importante din  Epoca Romană

Vă spuneam mai sus că Plovdiv a fost o cetate importantă în timpul ocupației romane. Tracii nobili din zonă au primi drepturi în guvernarea regiunii iar populația de rând a rămas liberă, nu au fost luați sclavi de aici și zona s-a dezvoltat mult coborând, extinzând practic orașul pe pantele celor trei dealuri. Din clădirile epocii romane la sfârșit de sec.XX arheologii au descoperit și parțial decopertat Stadionul Roman, Teatrul antic, Odeonul , Forumul și câteva urme ale Apeductului roman.

Stadionul Roman

Este construit în sec. I e.n. în timpul împăratului Dioclețian. Destul de mare cu o capacitate ce se aproximează la 30 000 spectatori, astăzi stadionul roman din Plovdiv este în proporție de 95 % sub clădirile și străzile principale ale orașului vechi.

Are un capăt decopertat, vizitabil în  Piața Djumaya dar se întinde până în capătul opus al centrului istoric, pe sub străzi și clădiri, sub Parcul Țar Simeon, Piața Centrală și Clădirea Poștei. În piața Djumaya este ceea ce se numește Sfendona, adică zona curbată a stadionului cu cele 14 rânduri de scaune.
Acum câțiva ani nu se putea vizita și chiar era o problemă de securitate căci fusese lăsat în paragină. Dar cu ajutorul Asociației de Turism Cultural și a Departamentului de Patrimoniu Cultural din Norvegia, la care s-au alăturat Islanda Și Liechtenstein, s-au strâns fondurile necesare renovării (doar 15 % a fost parte bulgară). V-am spus asta pentru că dacă veți fi atenți, la liftul modern și pe anumite zone de iluminat și balustrade veți vedea scris mărunt despre importantul aport norvegian.  Și săpând pe net veți afla că bulgarii au ținut cu dinții de acești bani pentru refacerea sitului și introducerea lui în circuitul turistic. Și pentru asta eu iubesc bulgarii !!! 

Se poate vizita la orice oră coborând pe scările metalice sau ziua cu liftul modern aflat chiar în stradă. Administrația asigură și un program video, contra cost, cu documentare despre istoria lui și despre asta puteți afla noutăți la centrele de informare turistică.

Teatrul Antic

Între cele trei dealuri care au alcătuit Trimontiu (Nebet tepe, Taksim tepe și Dzhambaz tepe) romanii au ridicat teatrul, Teatrul antic din Phillipopolis, care  astăzi este refăcut parțial și este locul multor manifestări culturale. Are o capacitate de 5000 de locuri, cu bunăvoință 7000 și se pare că în trecut folosea atât luptelor gladiatorilor dar și adunării reprezentanților satelor provinciei romane Tracia. Are o acustică foarte bună ca de altfel toate teatrele epocii romane, așa că nu este de mirare că aici se țin și spectacole de operă.

Teatrul Antic din Plovdiv a fost descoperit în sec XX. S-a stabilit că a fost ridicat în timpul împăratului Traian, după o inscripție găsită pe clădirea din spatele scenei, proskenion. Din păcate de-a lungul timpului a fost vandalizat de mai multe ori, cea mai cruntă a fost în timpul invaziei Biciului lui Dumnezeu. Multe informații interesante găsiți aici

https://en.wikipedia.org/wiki/Plovdiv_Roman_theatre

Odeonul și Forumul roman

Descoperirea Odeonului în zona orașului antic pe care se află Plovdivul de azi a venit ca încă o dovadă că romanii au acordat o deosebită importanță politică și economică acestui oraș. Odeonul a avut inițial rolul de primărie a orașului, numită pe atunci Bouleuterion, o clădire pe care am amintit-o și aici. Se pare că și la Plovdiv scopul a fost același, adică locul unde se țineau consiliile orașului. Apoi a devenit teatru (ode / poezie lirică în greacă). Descoperit întâmplător în 1988, a fost destul de repede renovat și modernizat, dat în circuitul turistic, astfel că se pot ține spectacole și aici.

Odeonul face parte din același sit arheologic cu Forumul Roman. Se ajunge ușor acolo, siturile sunt pe două laturi ale masivei clădiri a Poștei Centrale și în apropierea Parcului Țar Simeon. Din păcate la forum se lucrează, destul de greoi, se pare pentru că se fac și noi descoperiri. Alături e o parcare cu plată prin SMS, Trimontsium dar care nu este mereu liberă.

Ulița Knyaz Alexander I

Ulița Kneaz Alexander I este cea mai mare arteră pietonală din Plovdiv și duce din Piața Djumaya la frumosul Parc Țar Simeon. Este o zonă aglomerată seara, cu ceva terase moderne, gelaterii bune, magazine mari, moderne și clădiri interesante. Sunt și câteva ATM-uri iar chiar pe colț, pe partea dreaptă venind de la moschee este un exchange foarte bun unde am schimbat câțiva euro în leva înainte de plecarea spre Grecia.

Ne-am plimbat de câteva ori pe această stradă, ziua și seara, admirând clădirile vechi și având surpriza plăcută de a vedea un oraș care face eforturi să atragă turiști. Desigur că mai are multe de făcut și este de înțeles că nu totul este perfect în acest an dar fondurile necesare pentru îndeplinirea tuturor proiectelor sunt uriașe.

Cascada de apă de pe scările Kamenitza

Cascada artificială.
Terasă la cascada artificială

Pe partea dreaptă a străzii venind dinspre moschee sunt niște trepte care duc spre una din cele șapte coline ale Plovdivului, Sahat Tepe. Dacă urcați dealul acesta ajungeți la vechiul turn cu ceas. Se spune că apusul privit de aici este grozav. Noi n-am avut nici timp și seara oricum era cam înnorat.

Treptele par a nu avea nimic spectaculos doar că la prima vedere îți pui întrebarea de ce pe mijloc o parte din trepte sunt prinse într-un culoar de policarbonat. Ei bine pe această cale în zilele de vară se dă drumul la apă și așa se formează o frumoasă cascadă artificială. Din întâmplare am prins momentul când o încercau, bănuiesc că în plin sezon este permanent.

Aici aproape în mijlocul drumului este o cișmea cu apă potabilă, cu o formă ciudată, imitație de obiect antic pe ale cărei dale sunt semnele celei mai vechi scrieri bulgare. Greu de înțeles dar mesajul cel mai important al fântânii este Apa este viața !

Cascada nu aveți cum să o ratați, anul acesta este marcată cu sloganul ce ne amintește da campania #together for Plovdiv 2019 ! Acel împreună însemnând toate etniile din oraș. Și tot acolo mi-am întâlnit prietenul cu care am bârfit despre Plovdiv. Despre amicul meu însă vă spun în articolul următor.

Teatrul Dramatic

Tot pe partea dreaptă este clădirea Teatrului Dramatic din Plovdiv. O clădire veche, renovată și modernizată acum câțiva ani, al cărei interior n-am reușit să-l vedem. Dar este importantă pentru Plovdiv căci aici a fost înființat în 1881 primul teatru de stat din Bulgaria.

Stepan Stambolov square

Un părculeț micuț care este plin de turiști ziua dar mai ales noaptea, atunci când fântâna cântătoare te vrăjește cu dansul jeturilor și al culorilor pe muzică tradițională bulgară sau clasică. Aceasta este un preambul doar, marile fântâni dansatoare sunt ceva mai sus.

Primăria

În acest squar este și frumoasa clădire a Primăriei. Am admirat-o de câteva ori dar n-am reușit să-i aflăm istoria.

Și tot aici este locul de întâlnire pentru cei care doresc să participe la un Free Plovdiv Tour în limba engleză sau bulgară. Despre orele de începere a turului (unu pe zi iarna și două vara) se pot lua date de la centrele de informare turistică.

Atlas

Atlas este un restaurant gourmet pe partea opusă primăriei. În restaurant n-am intrat dar mi-a plăcut clădirea. Admirând-o am văzut sus statuia miticului titan Atlas cărând pe umeri bolta cerească. Sper că e bine fixată acolo sus că nu mi-ar place să-i preiau cerul pe umeri 😊.

Amsterdam, restaurantul unde am mâncat bine, am fost serviți repede și elegant, plus destul de convenabil la preț.

Intrarea în parcul Țar Simeon, dinspre clădirea poștei.

Cam atât am văzut în după amiaza zilei de vineri când am poposit în Plovdiv. Părea că vom avea o sâmbătă liniștită, fără înghesuială, cu mai puțini turiști. Aparențele au fost înșelătoare, sâmbătă au venit invadatorii moderni din toate zările, asiaticii în mod deosebit dar și bulgarii, așa că ne-a fost mai dificil să bârfim cu prietenul bulgar. Dar am reușit ! Și ce bârfe, ce case ne-a indicat, ce povești picante. Unele, nu toate, le voi da și eu cale liberă spre urechile voastre. Pardon, spre ochii voștri așa că fiți pe aproape !

Continuarea aici