La mai bine de două secole de când dramaturgul Carlo Goldoni pomenea cu admirație cetatea Palmanova în Memoriile sale, am trecut și noi prin poarta pe care astăzi circulă doar invadatorii turiști. Ne-am aflat printre acei puțini călători care au aflat că în Europa există orașul perfect , bătrân de aproape 500 de ani. Așa ca mulți alții și eu l-am descoperit făcând zoom pe hartă în căutarea drumului cel mai bun dintre Trieste și orașul Postojna. M-a atras semnul de localitate, aparte, o formă geometrică perfectă, de fapt o stea cu drumuri bine și matematic trasate în interior, Palmanova. De aici a început căutarea informațiilor și desigur dorința de a poposi, cu atât mai mult cu cât era aproape în drumul nostru, fiind oarecum la intersecția autostrăzilor A4, A23 și A34, zone unde este bine semnalizată ieșirea spre drumul local ce duce la una din porți (este și un complex comercial în afara orașului numit tot Palmanova, trebuie depășit pentru a ajunge în localitate, era să ne păcălim și noi, noroc că ne-am dat seama după modernitatea clădirii).
Mario.
Palmanova de azi este un orășel mic pe care, cu puțin noroc îl vezi în totalitate în maxim 2 ore, având timp și de o clipă de odihnă la o cafea în Piazza Grande, diametrul orașului interior fiind de 1 km.
Istoria
Palmanova avea să fie cea mai mare, cea mai frumoasă și cea mai puternică fortificație din lume la vremea respectivă.
Cuvintele de mai sus aparțin unui român, arh. Valentin Capoescu în lucrarea Orașul Ideal. Influența arhitecturii militare asupra urbanismului.
Într-o Europă timorată de pericolul otoman, în urma victoriei armatelor creștine la Lepanto din 7 octombrie 1571, Republica Venețiană hotărăște construirea unei cetăți militare puternice, într-un loc în care armata de la Bosfor să fie oprită pentru totdeauna. Cum artileria devenise o parte însemnată a oricărei armate bine dotate astfel că zidurile și turnurile vechilor cetăți cădeau ușor în fața atacurilor puternice, arhitecții au gândit mai multe variante de construcții rezistente în fața inamicului dar și cu posibilitatea ca armata proprie, artileria, să riposteze nestingherită. Se spune, pe baza documentelor găsite că italienii sunt primii care au conceput arhitectura nouă a cetăților militare unde turnurile au fost înlocuite cu bastioane ingenios lucrate pe interior pentru a permite mașinăriilor grele să ajungă în vârf iar străzile cetății să fie drepte, astfel ca tehnica să se poată deplasa rapid (pentru cei chiar interesați de arhitectura militară din Evul Mediu, cartea timișoreanului amintit mai sus este de citit, cu atât mai mult cu cât Europa mai are astfel de cetăți ridicate ulterior celei italiene). Republica Venețiană cu granițele estice vulnerabile, ia în calcul ridicarea unei cetăți moderne cu 12 bastioane și străzi drepte dar, mereu banii, se aprobă doar 9 bastioane la care vor duce 9 străzi principale ce vor pleca din centrul cetății. La distanțe egale sunt construite cele trei porți de intrare în cetate. Cetatea are în final 9 bastioane purtătoare de 9 lunete (vârfuri înaintate pe teren) cu câte două cavaliere (fortificații) fiecare ce permiteau o mult mai bună tragere de la înălțime.
Peste ani, în 1806, cuceritorul Napoleon Bonaparte modifică oarecum orașul Palma, el stabilindu-și aici cartierul general de plecare în campaniile sale răsăritene. Napoleon, printre altele, adaugă o centură fortificată exterioară. De-a lungul timpului cetatea a suferit unele modificări ce i-au știrbit puțin puternica forță militară în folosul celei civile dar astăzi orașul arată aproape așa cum a fost planificat. Trecut prin ocupații franceze și austriece este definitiv dat Italiei în 1866 iar din 1960 este declarat monument național.
Astăzi cetatea Palma, Palmanova, este obiectiv turistic puțin cunoscut dar se pare că italienii se străduiesc să-l aducă în atenția lumii. În orășel se lucra intens, sunt câteva locuri de cazare, restaurante la care mănânci după programul italian, cafenele și aceeași pauză largă de prânz specifică mediteraneenilor dar neagreată de noi, turiștii legați veșnic de lipsa timpului.
Porțile
Odată ieșit de pe autostradă, indiferent de direcția de unde vii, drumurile locale te duc spre una din cele trei intrări principale, porţile : Aquileia sau fosta Porta Maritima – anul 1598, apoi Cividale și Udine -1605 (GPS-ul vă scoate din încurcătură până ajungeți în oraș). Aceste porți sunt singurele clădiri ce pot fi văzute din exteriorul orașului dacă privești de la nivelul solului, singura modalitate de observare acum ceva secole. Ele au toate aceeași arhitectură, cu o curticică interioară prin care trece și drumul, cu camere și locuri de observație unde stăteau santinelele și jandarmul responsabil cu controlul sanitar. Poarta Aquileia este cea mai elegant lucrată, ea fiind folosită de nobilii venețieni iar poarta Cividale mai păstrează încă o parte a mecanismului podului mobil și emblema leului Sf. Marcu. Prima impresie venind spre cetate este plăcută. Șanțul care la vremea folosirii antiotomane era plin cu apă, lung de 7 km și a cărui construcție a durat 30 de ani, este acum verde și nu te oprește nimeni să faci un popas acolo pentru câteva poze. Apoi intrarea se face peste pod, prin poarta la care ai nimerit. Noi am intrat pe poarta Aquileia, venind dinspre Trieste (distanța 55 km până la acest oraș). Am ieșit de pe autostradă la punctul Palmanova apoi am continuat pe drumul regional SR352 (parte a fostului drum roman Via Julia Augusta). Intrarea este semaforizată, poarta îngustă este ca o mică cetate, de fapt o curte interioară pătrată după care urmează poarta mai mică de intrare în orașul propriu zis. Imediat după poartă se află o parcare, este necesară pentru că până în centru la Piazza Grande nu sunt decât 500 m iar drumul printre casele cu numai două etaje este plăcut. La vizita noastră se făceau ceva lucrări prin zonă așa că parcare ioc. Am mers pe o străduță laterală, colț cu contrada Contarini și am parcat sub un indicator de parcare, pe stradă dar care nu avea nici un aparat de taxat. Un militar mi-a spus că pot sta una, maxim două ore gratis dar să lăsăm un bilet în parbriz pe care să trecem ora de sosire. Soțul a intrat într-o frizerie și a aflat cam același lucru, 1 – 1.1/2 ore sunt gratis apoi să mutăm mașina. Drumul spre centru l-am făcut pe un borgo, adică stradă principală. De la cele trei porți pornesc cele trei drumuri principale / borgo, către piată dar mai sunt încă trei care duc spre marginile cetății, străzi secundare contrada numite Donati, Savorgnan și Contarini si care pornesc de la primul cerc al stelei. Orașul micuț este în mijlocul unor stele concentrice care au rolul de a apăra cetatea, astfel că de la ultimul șanț de apărare până în centrul Pieții Grande, raza este totuși câțiva km, doar 500 m din ea fiind localitate. Zidurile inițiale au fost realizate într-un mod ce nu permitea în nici un fel escaladarea dar au fost gândite să-i ajute pe militarii din interior și în aceste ziduri, șanțuri, poduri mobile au existat nenumărate capcane, unele rămase și azi cu mecanism necunoscut.
Piața Grande / fostă Piazza delle Armi
Piața Mare este un hexagon perfect care este mărginit de un canal cu apă, simbolic, ca un ritual de purificare iar trecerea peste acesta se face pe șase poduri micuțe, fiecare fiind de fapt partea terminală a celor trei străzi principale plus cele trei secundare. Fiecare astfel de pod este flancat de câte două statui reprezentând personaje mitologice sau istorice. Mijlocul pieții, fostul loc de parade militare, azi este gol. Aici au loc plimbările pietonale sau manifestări artistice precum Festivalul Costumelor Istorice în a doua duminică a lunii iulie. Laturile canalului au șase inscripții morale, una spune “să nu faci altuia ce nu vrei să se întâmple ție” sau “oamenii au drepturi dar și îndatoriri”.
Toate clădirile civile, frumos colorate, ce înconjoară piața au la etaj locuințe iar la parter spații comerciale în special dedicate turiștilor, cu cafenele și magazine de suveniruri. Dar cred că mai mult localnicilor pe care i-am găsit la mese și i-am lăsat tot acolo. Aici sunt biserica, primăria, muzeul militar cu un program ce presupune o pauză generoasă de prânz. În mijlocul pieții, de pe catargul înalt flutură steagul orașului, alintat de localnici “Mario”, nume cu origine pe care n-am descoperit-o încă, oricât am căutat amănunte.
Duomo Dogale / Parohia Cristo Redentore
Am nimerit în Palmanova la ora prânzului așa că muzeele erau închise, nu însă și frumoasa biserică ce se înalță falnică pe una din laturile ce delimiteaza Piazza Grande. Este vorba de cea mai mare biserică a micii așezări, se pare singura funcțională în zilele noastre, Duomo Dogale / Catedrala Dogilor. De altfel este și cea mai grandioasă construcție din acest orășel.
Catedrala este lucrată în stil italian clasic și fațada este acoperită cu piatră albă și gri de Istria croată, calcare asemănătoare marmurei. Are pe fațadă trei statui lucrate în ani diferiți Isus Răscumpărătorul / Cristo Redentore din 1683, flancată de cele ale Sf.Marcu și Sf.Giustina din 1693. Tot aici sunt de admirat ceasul solar cu leul ce stă deasupra crucii și îndemnului In hoc signo dar și turnul, campanilă scund din 1776, atât cât să nu fie observat din afara zidurilor orașului de atacatori. Turnul este în stânga intrării și are un ceas funcțional.
La prima vedere, campanila, turnul din partea stângă, pare o lucrare nereușită care strică aspectul catedralei și nu se potrivește cu măreția lăcașurilor italiene. Dar amintiți-vă, Palmanova nu avea nici o clădire ce putea fi văzută din afara zidurilor, deci nici turnul nu trebuia observat de eventualii atacatori. Turnul este interesant în special prin cadranul solar și simbolul Sf. Marcu, leul ce stă deasupra crucii și a numelui localității, Palma.
În interior pe dreapta este o reprezentare superbă, Altarul Sfintei Familii, operă veche din sec. XVII, locul unde am văzut localnici venind și rugându-se. Aproape de Capela Sfântului Rosario este un sicriu din sticlă și acolo, lucrat în ceară, este redat trupul Sfintei Giustina. Se spune că în ceară sunt prinse moaștele ei.
Capela del Carmine a fost modificată la 300 de ani de la construcția bisericii și acest fapt se datorează jurământului făcut de localnici către Fecioara Maria în timpul epidemiei de holeră din sec. XIX, așa că acum aici este reprezentarea Madonei Sănătății.
În stânga acestor altare principale este Sacristia rămasă așa cum a fost realizată în 1638, din marmură adusă de la Verona și cu picturile originale reprezentând pe Fecioara cu Pruncul, sfinții Marcu, Giustina și Spiridon. Tot aici sunt expuse câteva obiecte sacre din fostul tezaur al catedralei, dintre cele ce au scăpat din mâinile lui Napoleon.
Pe partea stângă sunt câteva relicvarii și iarăși picturi valoroase, unele originale, loc frecventat de localnici. Tot pe aici se iese spre o sală de liturghie mai micuță și foarte modernă.
Vitraliile puține sunt pictate pe sticlă de Veneția iar cele noi surprind prin desenul destul de modernist.
Orga se află pe partea stăngă a catedralei și este încadrată de două altare. Aparține sec. XVII dar a fost refăcută parțial în secolul trecut. Opus orgii, pe partea dreaptă se află amvonul suspendat, foarte frumos lucrat și în care se urcă din spatele zidurilor.
Cetatea militară Palma, proaspăt ridicată, avea nevoie de o biserică pe măsura bogăției și orgoliilor nobililor venețieni. S-a pus prima piatră de temelie în 1603 dar din motive financiare și interese între dioceze, aceasta faptă a fost repetată în 1615. Cert este că biserica a fost terminată în 1636 când s-au montat și ușile din lemn de larice, material adus din Slovenia de azi. Dar biserica nu a fost sfințită decât în 1777, la 1 an după ce s-a ridicat turnul clopotniță. Dacă s-au oficiat sau nu liturghii în ea până la sfințire, nu pot spune, n-am găsit nicăieri menționat ceva.
Loggia Grand Guard
O altă clădire impozantă de pe o latură a pieței este cea în care în prezent este un muzeu dedicat istoriei militare a orașului – aici sunt expuse vechile porți de fier forjat de la intrările principale, pietre comemorative precum cea a lui Garibaldi, etc. Clădirea aceasta, exceptând etajul care a fost ridicat prin 1820 a fost sediul gărzilor pieței.
Muzeul Militar de Istorie
O clădire veche, fost depozit de armament, care are o fațadă în piață și una pe Contrada Contarini. O parte din expoziția permanentă se află la etajul Porții Cividale dar, ca și în Grecia, programul muzeelor este destul de dificil pentru turiști, deci era închis muzeul
Palatul Provveditore Generale
Actuala primărie este într-o clădire din 1598 ce a fost ridicată pentru reprezentantul Republicii Venețiene, autoritatea supremă în Palma, atât militar cât și civil.
Santo Monte de Pieta
Santo Monte de Pieta este o altă clădire istorică bine conservată, din 1600, loc unde a funcționat o organizație de ajutorarea săracilor încă din 1666, apoi a copiilor orfani de război, numele ei provenind de la statueta din capătul străzii.
Montesanto Barracks
O clădire lungă ridicată de trupele lui Napoleon Bonaparte, de aceea are și orificii de tragere în ziduri, astăzi folosită la diverse expoziții temporare, moment când se poate vizita și în interior.
Poveștile Palmei
Una din teoriile pe care le susțin mulți cercetători este aceea că cetatea a fost rezultatul unei gândiri utopice, inspirată de celebra carte a lui Th.Morus din 1516, Utopia. Autorul, azi sanctificat, a fost decapitat din ordinul regelui Angliei dar de-a lungul timpului a fost glorificat în numeroase țări și epoci, chiar și în Rusia comunistă pentru principiile sale de egalitate fizică și spirituală, fără minciună, fără ascunzișuri, a locuitorilor unei comunități. Poate că este un sâmbure de adevăr, cetatea Palmae n-a putut fi casă pentru cei 20.000 de oameni ce trebuiau să o populeze tocmai datorită acestei perfecțiuni care le-ar fi făcut viața atât de “vizibilă” autorităților, așa că Republica Venețiană a ajuns să grațieze în 1622 toți criminalii și să le ofere confortul de a locui aici !
Se amintește că tot ce este important în oraș este raportat la cifra 3, numerologia fiind la mare căutare în perioada Renașterii Italiene. Sunt voci care susțin că primul contactat pentru proiect a fost Leonardo da Vinci, cu multe decenii înainte de a se începe construcţia. Cert este că a vizitat zona dar a refuzat propunerea fiind angajat atunci în altă lucrare importantă. Există bănuiala că unele idei îi aparţin și cunoscând parțial biografia lui, ceva parcă se leagă de numerologie. Apoi canalul cu apă ce înconjoară Piața Mare este un simbol magic, cum altfel la italieni, apa fiind purificatoare pentru locuitorii obligați să ucidă pentru a-și apăra pământurile. De altfel simbolul apei purificatoare este în toate marile culturi ale lumii, în toate religiile mono şi politeiste. De asta aveam să mă conving în drumurile mele prin lume şi citind legendele importante, chiar şi în Portugalia.
Orașul are și o altă particularitate arhitecturală, este sub linia orizontului pentru a nu fi observat din drumuri, zidurile erau acoperite cu pământ și vegetație.
În timpul războaielor mondiale a fost spital, centru pentru depozitare armament, teren de instrucție pentru lupta antigherilă.
Dacă aveți răbdare să căutați informații pe net sau unele la punctul de informare turistică din centrul orășelului, veți afla și alte lucruri ciudate despre zonă (cercurile din lanul de grâu) sau unde să vă cazați regește în vecinătăți. Din iulie 2017, la doar o lună de la vizita mea acolo, Palmanova a fost oficial inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Pentru anul acesta, 2019, deja concurează la Il Borgo dei Borghi, satul satelor şi spectacolele pot fi urmărite pe RAI 1. Iar dacă nimeriţi în zonă de 1 şi 2 septembrie vor fi spectacole interesante legate de istoria cetăţii !
Inspirație pentru arhitectura militară Vauban
Arhitectura militară de acest tip din secolele XV – XVI, adică forma stelară cu ziduri duble sau triple ce ascundeau între ele locuri de păşunat pentru animale, şanţuri cu apă, locuri de instrucţie pentru soldaţi în timp de pace, turnuri de apărare, etc., aveau să influenţeze puţin mai târziu, sec. XVII – XVIII, construirea unor fortăreţe de neînvins dar ridicate doar în cadrul imperiilor căci necesitau costuri enorme în ceea ce priveşte materialele şi multă mână de lucru calificată. Deşi au fost cel puţin doi ingineri militari de valoare care au dezvoltat această artă, cel ce va da numele acestui tip de arhitectură militară este mareşalul francez, inginerul de Vauban, n.1633 – m.1707. Ţin să fac această precizare deoarece Palmanova nu este creaţia lui Vauban, a fost doar unul din obiectivele studiate atent de el şi acest fapt este clar privind cronologic. Despre cine a fost de Vauban şi cât de actual este el în ziua de azi, aflați doar citindu-i biografia.
Legenda Păstorului Camotio
Despre proiectul ridicării orașului sub forma unei stele perfecte, există două legende, ambele având ca bază perfecțiunea lucrului făcut de neoameni, pânza de păianjen. Una spune că un păstor, Camotio, adormind a visat că ridica o cetate de forma unei pânze de păianjen. Pe acel loc a apărut cetatea. A doua vorbește despre un grup ce studia terenul, i-a prins furtuna și la adăpostul găsit într-o capelă părăsită, le-a căzut în față o pânză de păianjen și așa și-au dat seama că este planul unei cetăți perfecte.
Cetățile de acest fel numite cetăți ideale au fost apoi ridicate în toată Europa, la noi se disting Alba Iulia /Carolina Alba și în studiu sunt urmele cetății de la Timișoara. În Europa sunt mai multe dar planurile lor au fost inspirate de la steaua perfectă, Palmae, azi numită Palmanova ca şi de cetatea fortificată de la Niceea. De fapt ambele, prima cea de la Niceea şi apoi Palmanova, au fost ridicate de acelaşi inginer militar veneţian, Giulio Savorgnan, de altfel şi cel care a lăsat primele reguli despre construcţia cetăţilor fortificate în formă stelară.
Vizitarea localității este plăcută pentru cei ce iubesc turismul istoric, ceea ce am aflat documentându-mă și vizitând este deosebit și cu legături spre Transilvania noastră. Singurul regret este că nu poți admira “steaua”, de fapt stelele concentrice, de sus, din aer decât în pozele făcute cu drone.
Poate în viitor vor fi și modalități de a urca cu un elicopter sau balon ceva deasupra localității.
Ca poziție este ușor de vizitat. Ca distanțe, este la 28 km de Udine, 35 de Goritzia, punctul de trecere a frontierei între Italia și Slovenia – Nova Gorica și la 55 km de Trieste.
Am fost atrasă de a găsi o cazare acolo din cele puține de pe Booking.com sau chiar Airbnb dar am preferat Trieste. Monumentul național Palmanova mi-a plăcut, este destul de liniștit la început de sezon, turiști erau dar foarte puțini. Merită să vă opriți puțin din drumurile voastre dacă treceți prin preajma ei, să vizitați ce se poate și să gustați o delicioasă înghețată locală. Şi de ce nu, să meditaţi la ce spunea Italo Calvino, scriitorul ce a fost pasionat de orașele din mintea noastră dar care pot deveni reale:
Orașele, asemeni visurilor , sunt făcute din dorințe și temeri !
Confirmări/Notificări