Recent au fost câteva scântei în presă despre un incident, anume un român care a avut probleme la aeroportul din Lisabona pentru că nu i-a fost recunoscută din prima cartea de identitate, C.I.-ul. O problemă despre care am mai scris pe un site acum ceva timp și care revine periodic ca întrebare la unele rubrici de consultanță turistică. Ei bine, din experiență dar și cu un dram de minte pe care o mai am totuși ?, pățania celui ce a fost controlat de x polițiști de frontieră, nu m-a făcut să-i dau dreptate ci doar să zic dă-i Doamne românului mintea de pe urmă !   Cu atât mai mult cu cât am trecut și eu anul acesta prin același aeroport.  Și am să vă spun de ce zic asta.

Îmi place să călătoresc în afara țării și îmi place să am cât mai puțin de dat explicații polițiștilor străini, desigur în afara celor obligatorii țării în care intru. Și asta se poate obține cumva doar dacă noi reușim să ne depășim orgoliile și să ignorăm prostia și reaua voință a celor care ne conduc aici în țară. Eu cred că am înțeles asta mai cu ceva timp în urmă când primele clipe de entuziasm de după ‘89 s-au stins încet și destul de sigur.

C.I. sau cartea de identitate românească ! O problemă încă nu doar la trecerea frontierei ci chiar în interiorul unei țari în care am intrat cu aceasta. Am să vă spun că eu am trecut printr-o situație care mi-a dat de gândit că într-adevăr pașaportul este deocamdată foarte necesar oriunde după granițele noastre.

Acum doi ani, plecând într-un circuit prin Grecia, am avut la noi cash euro, carduri și lire englezești pe care le-am luat în ideea de a scăpa de ele  într-un moment când la noi cursul de schimb era dezavantajos și știam sigur că nu va urma nici o călătorie prin Albion. După aproape trei săptămâni de hoinăreală, în drum spre casă, am oprit și la Kavala. Aici am zis să scăpăm de lire și să le transformăm în euro, cash. Casă de schimb valutar n-am găsit decât două cam dubioase. Știam că la greci schimbul valutar se face frecvent și legal la magazine de aur, multe în acel oraș dar nu ne-a plăcut paritatea, era mult mai bună la bancă chiar plătind comision. Așa că am ajuns la Banca Națională a Greciei, îndrumați fiind de cei de la Alpha Bank care nu lucrau cu cash. Intrată în bancă – au un sistem de securitate  mai complicat puțin decât la noi – un funcționar m-a îndreptat spre casierie, neuitând să-mi spună only with passport !   Pe moment n-am realizat că e vorba chiar de pașaport și nu și de C.I., doar intrasem în țara lor cu ultima. La casierie aveam o persoană în față și acolo s-a aprins un beculeț cum că ar putea să-mi ceară chiar pașaportul și nu cartea de identitate. Așa  a și fost, ajunsă la ghișeu funcționarul a refuzat C.I.-ul și mi-a zis că doar cu pașaportul se poate face operația bancară. Cum îl am mereu la mine, n-a fost o problemă. Toată procedura s-a făcut în fața mea, eu privind prin geamul de securitate : pașaportul a fost verificat rapid cu UV, introduse datele automat în sistem, banii verificați la vedere să nu am dubii. Rapid a ieșit chitanța, mi-a indicat pe ea să mă uit eu  la suma dată de mine și la ce am de primit apoi mi-a zis să fiu atentă la aparatul prin care trecea bancnotele pe care le-am primit. Eram în banca lor națională, teoretic banii nu puteau fi falși, totuși s-au asigurat că eu am văzut bancnotele trecând prin aparatul cu UV !! Ideea a ceea ce v-am povestit este că fără pașaport nu puteam face acel schimb într-o bancă. Probabil că dacă aveam nevoie să scot bani la ghișeu bancar sau să primesc din țară prin WU procedura ar fi fost aceeași, îmi trebuia pașaport chiar în țara unde la intrare, ieșire, cazări ne-am legitimat doar cu C.I. !

Deși călătoriile noastre (mă refer la mine și soț) sunt 90 % în țari unde teoretic nu avem nevoie la trecerea frontierei de pașaport, acesta nu ne lipsește. Chiar și în Bulgaria !

Bulgaria ! O țară unde prin vama Giurgiu – Ruse se trece foarte lejer, chiar prea lejer uneori în ceea ce privește documentele de identitate personală. Obișnuiți cu asta, venind din Serbia în Bulgaria am avut parte de un control puțin mai serios. Și de o așteptare de aproximativ trei – patru  minute să primim înapoi C.I.-urile după ce funcționarul intrase cu ele în clădire, la calculator. Am văzut prin geamul deschis că i-a trebuit ceva timp să le verifice, niște date fiind introduse manual în sistem. Aveam să aflu acasă că dacă dădeam pașapoartele timpul ar fi fost muuult scurtat !

Revenind la pățania românului în aeroportul din Lisabona, anul acesta, așteptând îmbarcarea am constatat că dintr-un grup foarte mare de călători, eram singurii români care au prezentat pașapoarte, restul aveau C.I. dar au trecut destul de repede de control. La nimeni nu s-au făcut verificări suplimentare. Cum sunt curioasă din fire ?, după ce am aflat ce a pățit românul nostru, am aflat de pe pagina poliției de frontieră  următoarele:

Ca cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, romanii beneficiaza de un control minim la trecerea frontierei, ce consta intr-o verificare rapida si imediata a documentelor de calatorie pentru stabilirea identitatii. Controlul se efectueaza pe culoarul (culoarele) special amenajat – pentru cetateni U.E. si S.E.E. – iar, la final, Politia de Frontiera nu aplica, in documentul de calatorie, stampila de intrare / iesire in / din tara.  Intr-o maniera aleatorie ori în baza unor analize de risc, politistii de frontiera pot efectua controale mai riguroase / suplimentare asupra persoanelor si mijloacelor de transport / obiectelor acestora, respectandu-se intotdeauna prevederile legislatiei in vigoare.   Daca se constata ca nu sunt indeplinite conditiile de iesire din tara, seful punctului de trecere a frontierei dispune intreruperea calatoriei.

Și pentru că tot suntem la acest punct, deși nu are legătură cu cazul românului nostru dar este o situație în care s-au aflat  mai mulți români ce nu și-au verificat valabilitate actelor de identitate înainte de a pleca de acasă, iată ce îi așteaptă la întoarcere (și să fim drepți, nu e vina vameșilor) :

La întoarcerea pe teritoriul României, polițiștii de frontieră, în conformitate cu art 29 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, pot permite intrarea pe teritoriul României a cetățeanului român care se legitimează cu un document de călătorie emis de autoritățile competente române, a cărui valabilitate a încetat, numai după efectuarea verificărilor corespunzătoare în evidențele specifice, cu privire la identitatea și cetățenia titularului. În acest caz, durata verificărilor efectuate nu poate depăși 24 de ore din momentul prezentării solicitantului în punctul de trecere a frontierei.

Ar mai fi de spus că aceste cărți de identitate ale noastre sunt destul de ușor de falsificat așa că este de înțeles de ce la unele puncte vamale sunt mai mult verificate. Un caz care a fost făcut public acum câțiva ani, o carte de identitate a fost dovedită falsă doar din prostia celui care a copiat-o. Adică a uitat pur și simplu să modifice locul eliberării, diferit ca județ față de locul de domiciliu. Vameșul care a descoperit asta a spus că i-a sărit în ochi pur și simplu, actele nefiind verificate altfel decât la simpla vedere, în acea vamă  și la acel moment supra aglomerat al sezonului de vacanțe !

Acum eu n-am nici o treabă cu povestea românului care muncește în străinătate și face naveta să zic așa în România. Este treaba lui cu ce acte circulă.  Dar eu în locul lui mi-aș proteja neuronii și timpul făcându-mi un pașaport electronic care m-ar scuti de multe neplăceri. Sunt româncă, îmi iubesc țara dar cum spunea Horațiu dacă-mi amintsc bine, est modus în rebus.

În încheiere, v-aș recomanda, mai ales în cazul în care sunteți un turist înfocat chiar doar printre vecini, să vă rupeți din buget și să vă faceți un pașaport electronic. Până când guvernanții noștri vor fi fermi în introducerea cărții de identitate electronice, cerută de altfel de Comunitatea Europeană și care chiar va ține loc de pașaport,  nu puteți să vă plângeți că aveți probleme prin unele țări europene, la vamă, bancă, control aleatoriu al poliției pe stradă sau în hotel, restaurant. Trăim într-o perioadă când situația este nesigură, se întâmplă atâtea ( recent Strasbourg) iar noi ne dorim și putem să călătorim mult oriunde în lumea asta. Dar putem fi în situația în care un act de identitate ceva mai sigur  (încă nu s-a realizat asta totuși) ne poate salva timp și nervi. Poate chiar viața. Dar trebuie să înțelegem noile cerințe ale controalelor de securitate și să nu ne amăgim cu o carte de identitate mai greu de verificat și mai ales să nu credem că avem doar drepturi oriunde mergem. Avem obligația de a ne supune regulilor țării în care intrăm, inclusiv în ceea ce privește documentele noastre și asta chiar și pentru siguranța noastră. Liberatea, așa cum credem noi că o avem, nu e doar beneficiu, impune riscuri, precauții, înțelegere.

Iar dacă aveți o teamă de diavolescul cip ?, aflați că înaltele fețe bisericești au pașapoarte electronice !!  Cu alte cuvinte nu faceți ce zice popa, faceți ce face popa și luați-vă pașaport !!