Zilele trecute v-am invitat la o plimbare în timp, prin Lagos »»?, orașul portughez de pe frumoasa coastă Algarve. V-am povestit despre ce a făcut acolo, bun sau rău, omul. Azi vă invit să admirăm opera naturii, a divinității, cum vreți să-i spuneți. Plajele și stâncile de calcar de pe coasta oceanică a Lagosului portughez sunt miraculoase. Anii de eroziune au creat opere frumoase și, așa cum spuneam despre Melnik »»?, mini-orășelul bulgar faimos nu doar prin vinuri, ci și prin piramidele de nisip, și aici în Lagos formațiunile calcaroase se schimbă permanent. Cea mai recentă și vizibilă lucrare, din câte am aflat eu, a fost în 2019, când dintr-o stâncă unică s-au format, natural, două.
Lagosul portughez este deosebit de frumos și atractiv prin plajele sale la Oceanul Atlantic, unele din cele mai frumoase din lume. Colindând o parte din ele, noi încercam să ne închipuim cum au fost aceste locuri în trecut, când turismul de masă nu explodase.
Nu am stat în Lagos decât două nopți, așa că de lâncezit la plajă nu s-a pus problema. De vizitat însă a fost timp. Cum în Lagosul portughez cel mai frumos loc pe malul oceanului este promontoriul Ponta da Piedade, noi am ales să mergem pe jos până acolo și astfel să bifăm și plajele întâlnite în drum la dus și întors. Am mers pe drumurile prăfuite dintre plaje, prin unele zone încă neamenajate, mai murdare. Chiar am dat de un culcuș în boscheți, destul de curățel totuși dar izolat pe platou, deși la 200 m era hotelul elegant Iberlagos. Așa că pentru siguranță am ales să ieșim iar la drumul principal, A meritat combinația de natură și șosea, în drum sunt case frumoase, pline de flori, de spaliere mari cu bougainvillea (floarea de hârtie), de celebrele lor coșuri de fum cu iz de legendă maură. Știți legenda?
Ponta da Piedade
Ponta da Piedade, Punctul Milei, al smereniei, al respectului în fața naturii, o zonă pe malul oceanului, cu roci colorate în multe nuanțe de galben și arămiu, de maxim 20 m înălțime, găunoase de la furiile vânturilor și valurilor ce au lovit stânca aici de milioane de ani, chiar te lasă fără cuvinte când ajungi în zonă. Golful de aici este superb, este considerat unul din cele mai frumoase din întreaga coastă Algarve. Miradouro da Ponta da Piedade este locul de unde nu prea vrei să mai pleci. Stai acolo și privești bărcile mici de câteva persoane cum plutesc pe apele albăstrui spre verde, cum intră în grote sau trec pe sub arcurile de piatră. Se spune că zona aceasta poate liniști chiar și pe cel mai nemulțumit călător.
Ponta da Piedade nu are plajă pentru că aici nu este nisip. Este doar calcar ce se mărunțește sub pașii călătorilor. Dar promontoriul care azi este cunoscut drept Ponta da Piedade, are o importanță istorică, geologică și paleontologică deosebită. În grotele de aici paleontologii au descoperit dinți de rechini și alți pești dispăruți dar și urme de corali. În apă încă se găsesc ruine ale clădirilor romane.
Zona Ponta da Piedade a rămas sălbatică și pustie peste un secol, tocmai sec. XX. Doar turiștii care se documentau foarte bine mergeau acolo să admire frumusețea naturii. La început de mileniu III însă, zona a început să fie amenajată treptat pentru turism. Azi, cu regret spun gândindu-mă la frumoasele zone ale țării noastre de care nu se ocupă nimeni, s-au creat trasee pietonale și bare de protecție, indicatoare informative, plantare de pini și chiar a fost creat un sistem inovator de numărare automată a vizitatorilor, capabil să diferențieze bicicliștii de pietoni, scrie pe o pagină a unui ziar local. Dar și aici sunt probleme, ecologiștii au părerile lor care se pare sunt corecte, anume că accesul turiștilor necivilizați ar trebui limitate și dirijate, deoarece zona este ușor de distrus. Să sperăm că primăria, ecologiștii și organizația de turism portugheză vor crea o zonă protejată frumoasă pentru turiști.
Farol da Ponta da Piedade, farul navigatorilor moderni, a fost terminat în anul 1913, după ce în 1912 s-a demolat biserica Nossa Senhora da Piedade, veche de trei secole. Lupta pentru demolarea acesteia și construcția farului necesar navigatorilor, a durat 30 de ani! Primul far a mers cu o lampă cu ulei, apoi a tot fost modernizat. Este o zonă închisă turiștilor și păzită.
Ziua este o zonă foarte aglomerată. Bănuiesc că ideal de admirat ar fi dimineața ori seara. Am înțeles că aici vin ornitologii amatori să vadă și zborul unor păsări, în apusul ori răsăritul soarelui.
Dacă veniți cu mașina, există o parcare gratuită peste drum de micul restaurant (tot lângă restaurant este și stația trenulețului turistic, o călătorie era 3.5€ dar circulă cam din oră în oră »»touristtrainlagos). De aici se coboară cele 184 de trepte săpate în piatră, până la formațiunile de unde se pot închiria bărcuțele ce vă pot duce printre și pe sub stânci. Aceste bărcuțe sunt mai utile curajoșilor pentru că ele pătrund mult mai mult în grote, spre deosebire de cele mai mari, cele care fac turul plajelor și pot fi închiriate din oraș, de obicei de la Marina. Chiar dacă nu alegeți o plimbare cu acele bărci ale pescarilor, merită coborârea pentru a vedea de aproape zbuciumul apei printre stânci.
Indicat este să purtați încălțăminte adecvată și nu șlapi, locul este alunecos. Chiar în fața mea era să alunece pe stâncile de jos un tânăr încălțat aiurea pentru așa zonă. De altfel trebuie să știți că Ponta da Piedade este locul unde anual mor câțiva turiști care ignoră orice regulă și se cațără pe calcarele sfărâmicioase și alunecoase, în special după ploaie dar și când este uscăciune prea mare, doar pentru a-și face un selfie deosebit.
Dacă aveți curaj să coborâți foarte mult, până la apă, ori dacă luați o bărcuță, aflați despre poveștile create de localnici formelor calcarului sculptat de ape, cum ar fi elefantul, grota iubirii, Peștera Sophiei și altele. Peștera Sophiei este mai puțin legendă, are la bază pasiunile unei femei a sec. XX, a cărei biografie o găsiți pe net (Sophia de Mello Breyner Andresen). Mai rar scrisă însă legătura ei cu Ponta da Piedade. Dar revenind la denumirile grotelor și stâncilor, localnicii pescari care vara trăiesc mult din turism, au învățat că legendele se vând bine, cum spuneam și în altă poveste »»?. Din păcate barcagii mici nu pot lua turiști întreaga zi, navigarea prin grote este dictată de timpii mareelor.
V-am povestit despre punctul final al traseului nostru, Ponte da Piedade, pe care de fapt l-am depășit puțin. Am ajuns acolo pe propriile picioare, trecând pe lângă mai multe zone frumoase, așa cum spuneam la început.
Per pedes
Prima plajă pe care am fost este chiar în oraș și se poate vedea ușor mergând spre Ponta da Piedade, vis-à-vis de statuia lui São Gonçalo, Plaja Studenților.
Plaia dos Estudantes, Plaja Studenților, de obicei nu foarte aglomerată. Probabil în vârf de sezon să fie mai plină. Are o construcție între două stânci, numită de turiști Podul roman, de fapt este un rest din Cetatea Pinhão, care a fost aproape complet distrusă de un tsunami în urma cutremurului din 1755. Nu știu dacă se mai poate urca pe el în siguranță.
Mulți dintre cei ce vin aici, se opresc însă la Plaja Cartofului.
Plaia da Batata, Plaja Cartofului, micuță, foarte aglomerată, este plaja principală a orașului. De obicei nu sunt valuri, oceanul este liniștit în acest golfuleț. Plaja, deși micuță, are un bar, toalete, cabine și tot de aici se pot închiria caiacuri. De aici, printre stânci, se poate ajunge în Plaja Studenților. Este deschisă tot timpul și este luminată. Plaja este delimitată de un debarcader chiar la gura râului Bensafrim, locul în care bărcile intră pentru a acosta la Marina de Lagos .
Praia do Pinhão, s-ar traduce cumva Plaja Nucilor de Pin. Este o plajă sălbatică, neamenajată, fără salvamar, bar sau alte facilități. Are goluri în stâncă pe unde se poate ajunge spre plajele din jur dar atenție, este o plajă inundabilă. Accesul la ea se face prin câteva trepte dificile.
Praia de Doña Ana, o plajă foarte frumoasă dar și foarte aglomerată în sezon. Alături de plajă este campingul Trinidade, foarte mare din cât am văzut din exterior. Plaja are destule taverne, toalete, oferă șezlonguri iar privelștea este deosebită prin stâncile colorate din apă. Accesul la plajă se face coborând trepte abrupte din lemn. Legendă sau nu, plaja poartă numele unei călugărițe, Ana, ce a trăit într-o mănăstire din Lagos. În timpul primului război mondial, soldații au ucis toate călugărițele, cu excepția D. Ana, care a fugit printr-un tunel ce lega mănăstirea de plajă. În 2013, revista spaniolă Condé Nast Traveler a considerat Dona Ana cea mai frumoasă plajă din Portugalia, la fel TripAdvisor în 2015.
Praia do Camino, o plajă micuță la care se coboară pe multe scări de lemn, cam 200 (la întoarcere e mai frumos pe scări ?), ce pleacă de la taverna O Camino. Dacă mergeți pe jos spre Ponta da Piedade și nu cu trenulețul turistic, vă iese în cale indicatorul spre această plajă. De aici, la câțiva pași printre stânci este Plaia da Boneca, frumoasă, sălbatică.
Praia dos Pinheiros, Plaja Pinilor, este o plajă ascunsă cumva între stânci și golfulețe, destul de greu accesibilă, doar pe niște trepte alunecoase de piatră și de aceea este singura plajă unde vin nudiștii … mai sfioși ?. Fiind înconjurată de stâncă pe trei laturi, este ferită de vânturi. Nu este amenajată. O coborâre pe această plajă trebuie făcută când aceasta nu este acoperită complet de ape.
Praia da Balança, Plaja Solzilor. Interesant nume. Se pare că pornește de la niște formațiuni de stâncă ce seamănă cu niște solzi dar nu am văzut așa ceva. E drept că tot de sus am privit plaja, coborârea e foarte dificilă, se practică mai mult accesul cu barca. I se mai spune uneori și Costa de Oura, Coasta de Aur și este un loc preferat de mulți fotografi profesioniști.
Praia do Canavial, Plaja Câmpului de Cânepă. Nu știu de ce îi spune așa căci, văzută de sus – nu am coborât – este doar o fâșie îngustă de nisip cu stânci gălbui. Este neamenajată și inundabilă.
Via Sacra
Mergând pe jos din Lagos, pe șosea, ne-au atras atenția căsuțele cu icoane, numerotate în stil roman. Am bănuit că este Drumul Crucii, creat în zilele noastre. Aveam să aflu după ceva săpături, pentru că în nici un ghid nu am găsit informații, că între cetatea Lagos și vârful promontoriului unde era mănăstirea de care v-am spus mai sus, a fost în sec. XVI traseul ceremonial Via Sacra sau Drumul Crucii, cu cele 14 stații clasice.
În sec. XVII, sus pe promontoriu a fost instalată și o mică unitatea militară pentru supravegherea coastei. Dar din sec. XIX zona a fost doar laică, fără mănăstire și armată, doar farul salvator.
Și am ajuns la ceea ce mi-am permis să numesc a XV-a stație a Viei Sacra spre Ponta da Piedade. Am străbătut cele 14 stații ale căii religioase dintre Lagos și farul de pe promontoriu. Ce am găsit la capăt de drum a fost incredibil de frumos. Chiar Drumul Crucii căci am tras o sete teribilă, nu ne-am închipuit că acest drum nu are ceva chioșcuri sau taverne unde să găsim o bere sau o apă rece. Abia sus la far am găsit!
Probabil știți că Papa Ioan Paul al II-lea a vrut să fie oficială și această a XV-a stație a Drumului Crucii, atât de controversată în biserică, simbolic numită Învierea. Ei bine, acesta e sentimentul pe care l-am încercat ajunsă la Ponte da Piedade, după drumul prin soarele destul de puternic al toamnei portugheze, Învierea.
Din Lagos, dincolo de Ponte da Piedade, sunt și alte plaje. Amintesc două, frumoase.
Praia de Porto Mós, este o plajă foarte frumoasă, largă, lungă, cu nisip fin dar destul de depărtată de oraș, la aproape 4 km de mers pe jos de Marina Lagos. Plaja are salvamar în sezon. Se poate ajunge și cu transportul în comun din oraș până la stația Porto Mós – în 2019 circula, la fiecare jumătate de oră, autobuzul nr. 2. În vârful stâncilor este Miradouro da Atalaia, un punct de belvedere de unde, pe vreme senină, se vede până la Sagres. Nu a fost să fie vederea bună!
Praia de Luz, Plaja Luminii, o plajă superbă de aproximativ 1km lungime dar pe care o recomand celor care merg acolo doar pentru a se scălda și bronza. Mi-a plăcut mult dar tocmai aici n-am stat decât să ne încărcăm bateriile și să ne facem o idee. Fotografiasem atât de mult pe drum spre și la Ponta da Piedade încât aici pur și simplu am neglijat. Era atât de bine să stai și să privești sub adierea curenților oceanului! Păcat că am stat prea puțin. Plaja are nisip fin, ape calme, este ideală pentru familiile cu copii. De fapt ea nu aparține orașului Lagos, ci unei suburbii, Luz de Lagos. Se află la 6 km cu auto, din centrul orașului Lagos. Localitatea are foarte multe locuri de cazare, mai ieftine decât în Lagos. Există (exista, sper că și după pandemie) și o linie de transport în comun. Este bună și pentru cei care practică sporturile nautice. La muzeu sunt câteva artefacte adunate din acest oraș, dintr-o fostă vilă romană iar formațiunea vulcanică Rocha Negra / Roca Neagră, îi dă o notă aparte.
Cam acesta a fost drumul de la Lagos la Luz. Dar orașul are cea mai mare plajă în partea opusă, spre Portimão, Meia Praia.
Meia Praia
Cea mai mare plajă a Lagosului, în partea de nord-est, este Meia Praia, Plaja Mijlocie, jumătate de plajă, ce se întinde pe o lungime de aproximativ 4,5 km, între Marina și râul Alvor. Este o plajă foarte bine organizată, cu salvamar în sezon, baruri, cabine, restaurante și cu un nisip fin. Are toate facilitățile, chiar locuri organizate de jucat volei și servicii pentru practicarea sporturilor nautice, o școală de windsurfing, apa aici fiind fără stânci. Plaja este ferită de vânturile puternice din ocean dar apa poate fi rece chiar vara. Are locuri accesibile persoanelor cu handicap locomotor.
Cea mai aglomerată zonă a plajei este aproape de oraș. Partea opusă este mult mai liberă, acolo au acces turiștii cu câini și uneori nudiștii.
Din Meia Praia face parte și Plaja São Roque, o plajă micuță cunoscută și sub numele de Praia de São Sebastião. Pe o parte este unul din pontoanele de la gura de vărsare a râului Bensafrim, locul în care bărcile intră în Marina de Lagos. Aceasta este chiar în oraș, se trece podul spre gară și plaja e aproape.
La Meia Praia se ajunge cu autobuzul sau trecând pasarela peste râul Bensafrim apoi din gară până la halta cu același nume dar numai cu un tren local care normal parcurge distanța în 4-5 minute. E bine de cerut informații în gara Lagos.
Meia Praia este o plajă obișnuită, deloc spectaculoasă dar comodă pentru cei sedentari sau cu probleme de deplasare, oferind servicii multiple. Eu însă aș prefera Praia de Luz!
Coasta Algarve, deci și plajele din Lagos, sunt scăldate de apele oceanului Atlantic. Se poate face baie și plajă din mai până la sfârșit de septembrie dar frecvent și în prima parte a lui octombrie, așa cum am prins noi în Albufeira. Depinde de noroc. Totuși apa este mai rece, cam aproximativ 21-22 ° vara. Temperatura aerului este ridicată în lunile de vârf ale verii, ajungând la 36 – 38℃. Ideale sunt lunile de început și sfârșit de sezon, iunie și septembrie, când în aer sunt de obicei temperaturi suportabile. Și prețuri mult mai mici la cazări și taverne, mai puțină înghesuială prin oraș.
Cel mai apropiat aeroport este Faro, un orășel care nu m-a impresionat prea mult. De la noi la Faro sunt doar zboruri de linie cu escală, vara sunt și chartere directe. Așa că preferabil este zborul la Lisabona și de acolo luat trenul, autobuzul sau închiriat mașină.
Dacă ați fost în Lagos și vă e dor de plajele sale ori dacă n-ați fost dar vă doriți să ajungeți, puteți arunca o privire pe aici »»?? Să sperăm că Portugalia își va reveni cu bine din pandemie și ne va încânta iar cu frumusețile ei.
Comentarii recente