Deşi Grecia este ţara pe care o îndrăgim cel mai mult şi unde îmi doresc să colind în voie pe drumuri mai puţin turistice fără a fi mereu cu ochii pe calendar, voi începe poveştile mele pe acest blog cu locurile vizitate de curând, Portugalia. Am fost prima dată acolo în luna mai 2018, soţul meu a fost şi ]n 2017. Şi pentru că tot este de mare actualitate vremea în Europa, în aprilie 2017 erau călduri de vară, anul acesta în mai parcă aşteptam Crăciunul! Acum este un adevărat cuptor şi am aflat cu tristeţe că frumoasele parcuri ale Lisabonei au fost închise, că sunt incendii la Algarve, că nisipul saharian este greu de suportat. Să sperăm că lucrurile se vor aşeza curând şi localnicii dar şi turiştii vor putea vizita iar în linişte frumoasele ţinuturi ale micii ţărişoare de azi.
Am plecat spre Lisabona cu o cursă TAP Portugal, zbor rezervat în prima zi a anului, după ce câteva săptămâni încercasem să prind un zbor low cost la alte linii. Dar eu am o vorbă preluată de undeva, are Dumnezeu grijă de barza chioară !! Aveam să constatăm că pentru o diferenţă destul de mică de bani, am avut mai multe avantaje cu TAP decât cu o altă linie căci mâncarea a fost bună, am avut pernuţe şi pături, bagajul de cabină nu l-a verificat nimeni practic deşi unii aveau vizibil mai mult decât era permis. Plus că piloţii au fost foarte buni, la Lisabona unde bătea un vânt puternic aterizarea a fost foarte lină. Per total am fost mulţumiţi de ambele zboruri deşi am avut întârzieri de aprox. ½ oră şi la dus dar şi la întors.

Ajunşi la Lisabona, după terminarea formalităţilor obişnuite, primul popas l-am făcut la punctul de informare turistică de unde ne-am luat Lisboa Card pe 72 de ore, foarte bun atunci pentru noi. Apoi cu acest card, după ce ne-am uitat cu milă la cozile de la automatele de bilete, am luat metroul, am lăsat bagajele la hotel si am pornit la colindat, având deja ghid personal asigurat, soţul!

Cele trei zile dedicate Lisabonei au trecut ca un vis frumos. Timpul a fost insuficient pentru a vizita frumoasa şi interesanta capitală portugheză. Am avut şi multe zone blocate căci vizita noastră a coincis cu săptămâna de dinaintea Eurovision. Dar pentru o primă impresie a fost totuşi bine.
După cele trei zile lusitane am luat trenul Alfa Pendular şi ne-am mutat pentru alte trei nopţi în oraşul nordic Porto, albastru de la plăcile de azulejos şi vesel de la studenţii ce sărbătoreau Queima das Fitas/Arderea Panglicilor, adică terminarea facultăţilor. O sărbătoare veche de apoximativ 112 ani, frumoasă şi emoţionantă, interesantă prin implicarea comunităţii, de la părinţi, bunici, prieteni şi până la primarul oraşului. Frumoşi studenţii în ţinutele lor cu pelerine negre de cavaleri şi domniţe medievale de sub care răzbătea dogoarea sufletelor tinere ce speră că viaţa le va da tot ce-şi doresc. Ne-am reamintit că şi noi am avut cândva aceleaşi vise de a supune destinul după voia noastră…. I-am privit cu drag, ca şi pe cei din Zadar anul trecut dar n-am putut să nu remarcăm o mică diferenţă. Mai multă seriozitate şi bune maniere ale tinerilor portughezi. Însă nu trebuie să vă speriaţi căci dincolo de stradă, în locurile mai puţin vizibile, sunt la fel de nebuni ca toate generaţiile din zilele acestea, ca generaţia mea sau cele de acum 100 de ani când, terminând şcolile, credeam că zeii sunt sclavii noştri ! Dimineaţa pelerinele multora erau ca după cruciade!! Voi cei tineri puteţi participa la concertele şi unele din petrecerile lor, cumpărând bilete de pe net căci sărbătoarea ţine aproape o lună!
Dar Porto a însemnat mult mai mult cultural şi istoric. Pornind de la frumoasa gară-muzeu Sao Bento, trei zile pline am colindat, am urcat turnuri şi scări, am vizitat monumente istorice, o cramă pe malul râului Douro, am mers pe malul oceanului, am căutat să înţeleg această lume diferită, un oraş diferit de Lisabona. Aici în Porto, oamenii străzii sunt la multe uşi de bloc şi magazine, prin parc şi unde nu te aştepţi. Chiar lângă hotelul nostru aflat în inima turistică a orașului. Cu toate astea n-am avut nici o teamă că am putea păţi ceva rău. Dar trei zile nu mi-a ieşit din minte Le Meteque, celebra melodie a lui Moustaki şi pot să spun că termenul vechi, în adevărata lui traducere, se potriveşte perfect acelor homeless.

Am luat şi aici PortoCard dar nu l-am folosit în avantajul nostru precum cel din Lisabona. Ideea este că dacă stai 1, 2 sau 3 zile în oraş şi dai de lucru tură dublă adidaşilor personali , cardul merită din plin banii. Cu atât mai mult cu cât metroul are reguli şi zone puţin diferite de cel din Lisabona dar care pot genera costuri suplimentare.
Cele trei zile prin Porto au trecut pe nesimţite. Ultima seară, ultima plimbare, homo sapiens din noi a fost doborât de flămândul homo animalicus aşa că ne-am aşezat frumos la o masă şi am vânat două “micuţe franţuzoiace” care numai micuţe şi slăbuţe nu erau dar cu o carafă de vin de Porto şi o limonadă cu multă mentă, le-am dovedit totuşi cam ¾ din ele !
A şaptea zi ne-am întors în frumoasa gară Sao Bento şi de acolo cu trenul elegant am revenit la Lisabona pentru a ne urca, cu mare regret, în avionul unde urma să moţăim până dimineaţa în drum spre casă.
Mica vacanţă portugheză a fost frumoasă şi interesantă. Mi-a plăcut ce am văzut, oamenii, mâncarea, melanjul cultural, transportul în comun, câteva muzee, parcurile din Lisabona, câte altele. De aceea ne-am propus să revenim în Portugalia în primăvara viitoare şi să umblăm de capul nostru prin multe dintre micile oraşe, să vizităm locuri mai puţin cunoscute turistic dar, sperăm noi, mai autentice.
Să sperăm că Cel de Sus nu se prăpădeşte de râs citind planul nostru pentru vacanţele 2019 !!

—————————————————————————————————

PS😉: Cel de Sus nu s-a prăpădit de râs și ne-a făcut voia și în 2019. Urmează povești portugheze.