Publicitatea !! O  mare problemă când nu ai nimic de cumpărat, de vândut sau pur și simplu te ferești de ispite. Că vedeți voi, vreau să aflu când se publică  bugetul 2019 și țin televizorul deschis tot timpul. Așa îmi zburdă prin fața ochilor o grămadă de tentații, de la cele care-ți refac instant pielea șifonată de vârstă  până la cele cu soacre care au atâta forță în pumni de te apucă frica. Mă țin tare, nu cumpăr nimic deși parcă, parcă m-ar cam prinde…… Nu !! Clar ! Nu suport publicitatea care-mi invadează viața și cardul bancar! Ei, dar și când te doare rău să vinzi terenul din vârful muntelui moștenit de la bunici și tu stai în centrul capitalei prins în laț la job!! Sau cauți chiar un job să corespundă dimensiunilor tale intelecto-orgolioso-etc., etc. și nu te ajută nimeni decât…anunțul publicitar !

Cu alte cuvinte, făcând o medie la cele de mai sus, publicitatea este ceva necesar, când mie, când ție, deci nu ne putem lipsi de ea. Ai nevoie de ea când ți-e lumea mai dragă și culmea, tocmai după ce te-ai enervat în restaurant că televizorul ăla merge non stop și dă publicitate cu laxative fix când tu, aplecat peste o friptură babană și o Băbească sau Fetească – de gustibus 😉- îi faci o declarație de iubire persoanei din fața ta !! Dar în timp ce tu înjuri în gând reclama buclucașă iar ființa diafană e gata să …publice conținutul stomacal, alte persoane chiar de la masa vecină sunt fericite, notează repede numele laxativului și dau galop la farmaciile din stânga, dreapta și deasupra bodegii, care și ele au reclamă pe toate sticlele și periodicele de hârtie ori plastic !! Iar tu, ca să contracarezi efectul publicității neplăcute a banalului supliment farmaceutic, cauți repede pe telefon o firmă de parfumuri sau florărie specială care să-ți livreze pe loc, la masă, ceva să aducă zâmbetul pe buzele iubitei ! Că tu tocmai ai dat pe gât, contra greață, Băbeasca de care aflase-și că e bună ascultând în mașină pe Păstorel ce făcea reclamă localului, bun pentru toate gusturile și vârstele : Băbeasca place mult la tineri, / Pe când Feteasca la bătrâni !   

 Strașnică și sinceră reclamă măi Păstorele !!!

Îmbârligate sunt ițele lumii noastre de zi cu zi ! Și mai ales cu chestia asta vânzări, cumpărări, donații, cadouri, matrimoniale umane și zoo, parastase, botezuri și câte altele.

O mare problemă am avut într-un an când am hotărât să vindem apartamentul la bloc și să ne luăm parcare proprie obligatoriu cu anexă la ea,  o casă ! Angajează eu agenții imobiliare și pe vândut și pe cumpărat, vizite, neînțelegeri cu agenții, comisioane cât cuprinde, nervi. Până într-o zi când m-am așezat la calculator, am căutat o firmă serioasă de anunțuri publicitare, am găsit rubricile dorite, întâi vânzări apartamente 2 camere și mi-am încărcat singură poze cu ce dau, cum vreau bănuțul, în ce monedă, când să mă caute doritorii, mă rog, mi-am făcut singură programul și condițiile. Am plătit online și gata, a treia zi am cumpărat ziarul și anunțul meu era pe hârtie !  Pe aceeași pagină am găsit și vânzări case, anunțuri cu poze, cu localizare exactă, condițiile vânzătorului și în final ore de vizite.  Să vă spun că ce nu realizasem în trei luni cu agențiile imobiliare am rezolvat fix în 4 zile și 11 ore cu un ziar ?!  Ați face bine să mă credeți, în caz că aveți nevoie, încercați.

Acum ce să zic, povestea mea s-a petrecut în București. Anunțul meu era pe hârtie dar și pe pagina de net a publicației, anunțul online. Deci practic eu puteam să nu cumpăr ziarul că netul îmi mergea perfect. Dar să știți că și hârtia e bună și vă spun de ce.

Mă duc acum un an  sus la munte la căsuța inimii mele din Argeș. Vecina mea, baba Leana, îmi zice s-o ajut să vândă pajiștea de la vârful muntelui, pe malul Dâmboviței că nu mai are câștig  cu ea de un deceniu, de când s-a lăsat lumea de vaci și oi dar de plătit impozit la primărie e bună sărmana femeie. Eu, orășeancă sadea, îi zic că-i pun eu un anunț pe net și se rezolvă, o caută doritorii. Baba s-a întristat, cică asta a făcut și nepotul de peste ocean dar eventualii cumpărători ar fi oameni simpli ca ea care nu știu ce balaur e internetul ăsta ! Plus că nici telefoanele nu merg în sat decât așa ca mira de la tv înainte de “89. M-am întristat că nu-mi pot ajuta vecina dar sclipi neuronul soțului. Cică a văzut el în metrou pe cineva cu un ziar pe care scria  Anunțul telefonic și că omul încercuia de zor niște texte !!

Așa că ajunși acasă, dau fuga la calculator, caut cuvintele magice, găsesc ce vreau, încropesc anunțul cu toate datele – localitate, suprafață, preț, lei cash cum vrea băbuța, trec că o găsește acasă șase zile și a șaptea la biserică, ba mai găsesc și o poză cu pajiștea văzută din curtea mea. Plătesc online, aștept ziua cu anunțul pe hârtie și apoi dau o fugă să-i duc băbuței ziarul, să știe ce am scris acolo.  Mă credeți sau nu, după 10 zile mă sună băbuța mea dragă: Domnița mea (așa îmi zice chit că mi-ar putea fi mamă), am vândut tot pământul ce stătea pârloagă, l-a luat un om de la câmpie ce nu găsea pajiște vara pentru oile  lui și două văcuțe de lapte !! S-a bucurat tare, cât a căutat el și n-a aflat de mine decât peticul ista de hârtie!! Să-ți dea Dumnezeu sănătate și matale și la copiii ăia de la ziar care au scris acolo că vând cinstit o bucată de pământ bun !  Le-am dat ziarul la vecini, să caute și ei cumpărători pentru tractoare și stupii de albine din bătătură. Bine și repede merge treaba, chiar aici pe Anunțul telefonic  sunt cele mai sincere informații dintr-un ziar !!

Ups, coincidență sau băbuța mea l-a citit pe Thomas Jefferson ?!  N-are importanță, e bine că oamenii sunt mulțumiți, publicația asta se lichește cum ar zice moldovenii chiar pe toate categoriile : orășenii sau fericiții care ajung la net, care nu se sperie de anunțuri și plăți online dar e perfectă și pentru omul mai simplu învățat doar să buchisească pe hârtie sau care din nefericire, chiar dacă știe bine ce e acela net și online, nu prea se intersectează cu ele.  Așa-i la noi, la sate depărtate ! Lasă că nici mie nu mi-e bine, stau la 1.5 km de granița Bucureștiului și telefoanele, toate trei, merg când vor zeii !

Acum după ce mi-am văzut vecina fericită, mi-am amintit cum am vândut Olcitul repede, la fel  apartamentul și cum mi-am luat parcare cu casă anexată, nu mai am nici un stres cu publicitatea pe orice canal. Deși preferat rămâne Anunțul.ro, că e variat, comod, poți da datele din leagăn sau la miezul nopții dacă n-ai somn, plătești tot așa fără efort, îmbrăcat în pijama și știi sigur că anunțul ajunge urgent la țintele tale, pe calea undelor sau a hârtiei provenite din reciclări. Fiți însă siguri că de acum nu mă voi mai supăra pe publicitate , oriunde o voi vedea, pe hârtie sau pe online. Ea ne scapă de timp pierdut, nervi, trieri cumpărători, drumuri inutile, etc. Și cu cât e în mai multe feluri, mai multă pentru cine are nevoie, cu atât mai bine ! Online sau fizic pe hârtie ca acum peste 100 de ani, publicitatea trebuie să fie accesibilă tuturor și azi, mai mult ca oricând, nu trebuiesc neglijați oamenii simpli sau pur și simplu lipsiți de drepturile pe care noi orășenii le avem. Am ajuns să-i dau dreptate lui P.T. Barnum :

Publicitatea e ca învățătura – de e prea puțină, dăunează. 

—————————————————————————————

Articol scris pentru proba III / Spring SuperBlog 2019

Poze personale (cea reprezentativă și prima din text, sunt pe malul Dâmboviței în Argeș). Galeria are poze preluate de pe Pixabay. Am împrumutat și de pe Anunțul telefonic.