Cu câțiva ani în urmă scriam pe un site comun de impresii turistice că am poposit o noapte într-un sat turistic deosebit, Akontisma, aparținând administrativ micuței localități Nea Karvali din regiunea Kavala, Grecia. Știam că este o locație turistică aparte, cu căsuțe de piatră, că este izolată de localitate și asta ne-a plăcut. Ajunși atunci acolo surpriza a fost și mai mare căci eram într-un sat-muzeu dacă vreți să-i spun astfel și ne-a fost alocată exact căsuța aleasă pe Booking.com. Frumoasă a fost seara când proprietarul, dl. Stegi,  ne-a prezentat satul, micuța biserică, monumentul în construcție și restaurantul Octagon, toate dedicate grecilor cappadocieni ce în 1923 au fost forțați prin tratatul de la Lausanne să-și părăsească casele și locul de naștere din Anatolia și să ia viața de la capăt pe un teren aproape gol de lângă Kavala. Așa avea să apară pe harta Greciei mica localitate Nea Karvali, nume dat după localitatea din Cappadocia pe care fuseseră obligați să o părăsească, Karvali în grecește, Güzelyurt în turcă în prezent.

Ne-a plăcut așa de mult scurtul popas de la Akontisma încât ne-am propus să trecem locația pe lista noastră de cazări bune, verificate. Am ajuns și anul acesta, tot pentru o noapte. Fiind aprilie, extrasezon și săptămâna patimilor, noi am fost în acea noapte singurii cazați în Akontisma. Asta nu ne-a produs nici o supărare: am avut parcare doar pentru noi, am avut căldură în cameră, apă caldă, a doua zi dimineață am primit un mic dejun bun. Și am lenevit prima dată în cele 12 zile de vacanță, admirând un frumos apus de soare. Plus că  bucuria a fost deplină căci mi-am reîntâlnit iubitul grec de o  seară, Aris ! Revederea a fost caldă, m-a recunoscut, s-a bucurat mult sau cel puțin așa a lăsat impresia, ne-am îmbrățișat, ne-am mângâiat, într-un cuvânt mi-a încălzit iarăși sufletul deși vorbeam limbi diferite ! Dar grecul meu simpatic și frumos nu și-a schimbat obiceiurile, dimineața m-a tradus iarăși cu frumoasa și delicata doamnă ce ne-a pregătit micul dejun.  La fel ca și prima dată, deși darul meu acum a fost o caserolă plină cu lamb, friptură de porc și babic bun din Rodopi.

Iubitul meu grec, Aris, în 2015. Atunci numele lui a fost prilej de glume, asociat fiind cu celebrii Aristoteli, mai ales armatorul, mult mai puțin cu Stagiritul 😊. Și totuși azi îl cred pe blănos și filozof dar și afacerist….
Grecul meu drag, cu patru ani mai vârstnic, 2019.

A fost doar o seara , n-am rezistat in fata frumusetii masculine grecesti! Dar mi-am luat pedeapsa, a doua zi dimineata el s-a intors la bucatareasa lui, eu eram doar o trecatoare ce nu-i asigura papica zilnic.

Așa povesteam atunci când l-am cunoscut pe Aris în 2015 și mențin ce-am scris 😊.

Dar Akontisma, dincolo de iubirea și blândețea blănosului personaj Aris zis și Jack, este un loc aparte, cu o istorie veche. Akontisma a fost ultima stație importantă pe celebrul drum roman Egnația Odos.

Aici în luna iulie sunt câteva seri de dans folcloric cu participanți din multe țări, festivalul Soare și piatră.

Akontisma de azi este un sat turistic cu tentă istorică, reconstruit aproximativ pe vechile ruine ale satului roman Acontisma. Am scris corect cele doua nume, satul Acontisma în vechime era de fapt o cetate-nod pe celebrul „drum al lui Ignație” sau Drumul Epiro-Macedo-Egean, construit de Gnaeus Ignație, proconsul al Macedoniei de la care a și fost numit, drum ce continua celebra Via Apia, totul legând Roma de Constantinopol. Acontisma era un sătuc cu populație feniciano-tracă ce fusese grecizată înainte de ocupația romană iar alegerea sa ca cetate nod pe cel mai important drum „internațional” al vremii l-a transformat într-o cetate mică dar înfloritoare, totul până la cucerirea otomană când devine satul turcesc Trirpinti Tsinar, distrus de bulgari în timpul bombardamentelor din primul război mondial.

Intrarea în sătuc, recepția în stânga.

Nea Karvali / Noul Karvali a fost înființat prin 1930 când, în urma convenției de la Lausanne din 1923 are loc primul schimb forțat de populații din sec. XX  dintre Regatul Greciei și Republica Turcă, schimb bazat pe identități religioase. Din Turcia au fost strămutați grecii cappadocieni, de fapt expulzați, pierzându-și averile strânse acolo în secole de ședere onorabilă. Familia domnului Stegi era din Güzelyurt, Karvali în greacă și alături de alți refugiați au construit orășelul Nea Karvali, folosind în acele vremuri grele piatra, lemn și gresie găsite în ruinele rămase după distrugerea bulgară în anticul Acontisma. În 1983 dl. Stegi dobândește terenul pe care azi este satul turistic și începe construcția acestuia în stilul greco-cappadocian.  Are în prezent 22 de căsuțe de piatră cu spațiu interior generos, dotate modern cu AC, tv, baie proprie, mini frigider unde două sticle de apă rece sunt din partea casei, la fel și pliculețele de ness și câte un biscuit bun. Căsuțele sunt decorate tradițional cu piatră și pe interior, unele cu șemineu, toate cu perdeluțe și obiecte tradiționale. Sătucul are parcare interioară dar și una în afara complexului, are câteva locuri de făcut grătar, un teatru în stil antic și alei pietruite umbrite de copaci și flori. Anul acesta am avut și wi-fi foarte bun.

Marea este aproape, există și o plajă neamenajată în zonă dar și alte posibilități mai moderne de a petrece timpul pe malul mării, lucruri ce se pot afla la fața locului.

Camera primită în 2015
Un mic mausoleu pentru grecii cappadocieni / foto 2015
Mausoleul la apus de soare, aprilie 2019

Am fost atât de încântați că am revenit în Akontisma încât am uitat să întreb dacă s-au rezolvat problemele din Nea Karvali căci  acum câțiva ani am avut surpriza să nu putem plăti decât cash la benzinăria Shell și să nu fie nici un ATM în sat. Dar în mod sigur se răspunde acestor întrebări chiar telefonic, în limba engleză, greacă sau dacă știm limba ….karamanlidika 😅/Καραμανλήδικα, dar asta este altă poveste .

În mica așezare Akontisma există și un loc de reculege la biserica Analipsi (Înălțarea), aflată între căsuțe sau la bisericuța cu acoperiș albastru din vârful dealului, loc de unde se pot admira zările. La Analipsi sunt câteva moaște ale Sf. Mucenic Mamant anatolianul, aduse de grecii refugiați aici.

Popasul la Akontisma este deosebit pentru iubitorii de istorie și natură, așa că dacă sunteți amatori doar de asfalt și cafenele moderne, nu vă priește șederea acolo. Pentru cei ca mine și soțul meu, este cazarea ideală. Și  recomand cu căldură vizita în Nea Karvali la Muzeul Etnografic, premiat în 1997 de U.E. ca cel mai bun muzeu etnografic din Europa. Este un muzeu dedicat în întregime memoriei materiale și imateriale a grecilor din Gelveri Cappadocia, la care, dacă am avea norocul să prindem și un spectacol de dansuri din Nea Karvali, ar putea fi chiar un regal. La biserica din Nea Karvali, Agios Grigorios,  sunt moastele Sf. Grigorie Teologul aduse de tot de refugiații greci din Cappadocia.

Rezervările pentru cazare se pot face pe   Booking.com și pot să vă asigur că pozele corespund întocmai locației. Plata cazării se face la check-in, doar cash. Satul Akontisma este puțin semnalizat, mai greu vizibil de pe șosea, aveam să aflăm că legile grecești nu permit panouri indicatoare mai mari. Dar aplicația Waze   își face bine meseria și duce turiștii fix în fața intrării, am verificat anul acesta tocmai pentru a da aici o informație corectă.

Akontisma este la aproximativ 12 km de Kavala și poate fi un bun loc de popas pentru câteva zile în care să se viziteze zonele istorice din jurul Kavalei.

Pentru amatori, în fiecare vară la Akontisma sunt câteva seri cu spectacole ale  festivalului internațional Ilios kai petra / Soare și piatră la care participă de obicei și formații românești, țara noastră fiind membru activ CIOFF  iar  anul acesta spectacolele sunt aici între 5 și 9 iulie.

Am plecat din Akontisma promițându-i lui Aris că ne vom întoarce cu drag acolo într-o altă vacanță grecească. Și el a promis că ne așteaptă cu dragoste mare dacă venim, absolut întâmplător 😉 cu ceva …. fripturi !! Așa să ni se împlinească dorințele noastre și ale lui Aris / Jack !!