Veliko Târnovo este un oraș pe care îl revăd mereu cu mare drag. Aici găsesc istorie veche, găsesc îndemnul de a răsfoi trecutul din care mereu apare ceva bun de scos la lumină, mai ales legăturile istorice dintre noi și bulgari și …. mâncare bulgărească, de fapt balcancă! Și cum să nu-mi placă, doar aici ai impresia că tăvălugul distrugător al ultimelor decenii ale secolului trecut, a ocolit orașul dar și țara aceasta, Bulgaria. Căci aici nu numai că nu s-au dărâmat monumente și biserici dar chiar s-au reclădit și sfințit în plină eră comunistă. Poate doar și dintr-un spirit mercantil, urmele istoriei au rămas pe loc, au devenit carte de vizită a țării, pe când la noi s-au distrus. Din păcate se distrug și în prezent, cu multă hărnicie, urmele valoroase rămase de la înaintași; deosebirea între atunci și acum este că atunci anatema ducea spre o singură țintă, astăzi spre o întreagă gloată de distrugători.
Veliko Târnovo este relativ aproape de noi, de la Giurgiu, urmând E85 sunt aproximativ 125 km. Într-unul din drumuri noi am plecat dimineața devreme de acasă și am poposit întâi la Arbanasi, satul-muzeu, distanța de la Arbanasi până la cetate pe drumul local 514 fiind cam de 4 km, iar până în centrul orașului cam 7-8 km. Pentru a ajunge întâi la Arbanasi, în localitatea Polikraiste am ieșit de pe E81 și am făcut stânga pe drumul 53 până la Gorna Oryahovitsa, de aici, aproximativ lângă autogară, am mers drept pe drumul 514 până în Arbanasi. Am zăbovit puțin în satul primit cadou de Rustem Pasa de la Soliman Magnificul, apoi am plecat spre Veliko. Odată ajunși în oraș, pe lângă podul de pe râul Yantra, am căutat cazarea să putem lăsa mașina în siguranță și apoi am urcat scările spre Cetate. Pentru noi, având cazare, n-a fost o problemă parcarea. Dar atunci când am fost doar în trecere, în drum spre/dinspre Grecia, am căutat parcări publice unde se plătește cu ora sau, de câteva ori, am mers pe străzile laterale pieței de la intrarea în cetate, acolo unde sunt casele modeste din Assenova Mahala, unde se poate lăsa mașina un timp. A doua variantă este bună pentru că în apropiere sunt scările care va duc direct sus la intrarea în cetate și la punctul de informare turistică.
Cand am vizitat ultima dată cetatea, era luna mai și totul era verde. Am avut plăcuta surpriză să întâlnim grupuri de liceeni care cântau superb prin cetatea Tsarevets și asta aducea un farmec aparte, tineresc, bătrânului oraș. Deși nu înțelegeam limbă, a apreciat că-și cântau dragostea adolescentină și visele de a-și întinde aripile spre viață. Îmi amintesc cât de fascinați îi priveau și mulții turiști japonezi.
Veliko Târnovo cel de azi este practic un oraș împărțit în două: orașul vechi în zona de est și orașul nou în vest. În zona orașului vechi sunt cele trei coline Tsarevets, Trapezista și Sveta Gora, toate purtătoare de istorii fascinante. Pe Trapezista de exemplu s-au găsit moaștele Sf. Ioan de la Rila, ocrotitorul Bulgariei, rămase acolo de la distrugerea cetății de otomani, după ce fuseseră răscumpărate de Asănești de la unguri.
Puțină istorie, Tsarevets
Cetatea Țarilor, Tsarevets, este practic simbolul orașului. Aici, datorită poziției strategice, fiind construită pe un deal cu o buna vedere împrejur și înconjurată de apă, a existat inima celui mai mare țarat bulgar, țarat care și-a întins granițele și asupra teritoriului actual al țării noastre, până în Moldova. Zona a fost locuită încă din Paleoliticul târziu, apoi au venit tracii urmați de romani, aproape 4 secole, care au folosit cetatea doar în scop defensiv; în sec. V – VI bizantinii au ridicat cea mai mare cetate a Moesiei Inferioare, Zikideva. S-au perindat ocupanții, au venit peste bizantini salvii și bulgarii, apoi s-au întors bizantinii pentru ultima dată. Mărirea taxelor locale exagerat de mult de către Isaac al II-lea Anghelos, căruia îi trebuiau bani pentru cununia sa cu fiica regelui maghiar Bella al II-lea, precum și încălcarea drepturilor serviciului militar al localnicilor, au făcut ca valahii, slavii, bulgarii și cumanii să-și unească forțele și, după multe lupte, ajutați de viclenia genială a lui Ioan Asan, recunoscut de sfatul bătrânilor drept țar (caesar după organizarea romană pe care se pare că au folosit-o la începutul țaratului), să-l învingă pe Isaac al II-lea Anghelos. Revolta începută in 1185-1186, continuă cu multe alte bătălii, victorioase pentru Asănești. Dar în ultimele încercări de recucerire, bizantinii îi ucid pe Ioan Asan, apoi și pe Petru Asan; cel ce vine la rând pe tron este fratele Kalos Ioannis, zis Kaloianul adică Ioniță cel Frumos, vrednic om politic și priceput militar. Acesta cere sprijinul Papei Inocențiu al III-lea pentru a fi recunoscut „împărat al bulgarilor și vlahilor”, recunoaștere pe care o primește, cu insistența papei asupra originii vlahe a Asăneștilor, fapt consemnat în multe documente ale vremii.
De la Ioniță Kaloianul se pare că a rămas numele jocului trac de la nordul Dunării, Caloianul, dar și o legendă despre întemeierea orașului Slatina pe locul unei mici cetăți de pe dealul Căluianca, loc unde mai poposea, spun legendele, Ioniță cel Frumos.
După un număr de ani pe tron ajunge Ioan Asan al II-lea și în timpul domniei lui, 1218-1241, țaratul atinge gloria, întinderea fiind „de la Adrianopol, țara grecească, țara albaneză și țara sârbescă” după cum singur spune în pisania din 1230 la ctitorirea mânăstirii celor 40 de Mucenici dar și întinse regiuni de la nordul Dunării. Totuși trebuie amintit că după asasinarea lui Ioniță, împăratul este numai al bulgarilor, vlahii fiind îndepărtați și ajungând doar o minoritate neînsemnată.
După 1360 otomanii cuceresc treptat Europa și în 1393 la 17 iulie, după 3 luni de asediu, Veliko Târnovo, a treia Romă și al doilea Constantinopol cum i se spunea în perioada de glorie meritată și recunoscută de lumea civilizată, după un imens incendiu, ajunge pentru aproape 5 secole, până la 7 iulie 1877, în granițele Imperiului Otoman.
Pași prin Tsarevets, cel de azi
Ceea ce vedem astăzi drept ruinele cetății țarului sunt, în mare parte, reconstrucțiile, după un amplu proiect început în 1930 și oarecum finalizat în 1981, când s-au sărbătorit 1300 de ani de la fondarea statului bulgar.
Fosta cetate Tsarevets, așezată într-o zonă strategică deosebită, pe dealurile Tsarevets, Trapezita, Momina Krepost și Sveta Gora și protejată de cândva tumultosul râu Yantra, era delimitată de zidurile de apărare groase de peste 3.6 m, în locurile joase o înălțime de 10 m iar ca lungime aproximativ 1100m. Cetatea are o formă aproximativ triunghiulară și accesul se făcea pe patru porți, azi doar prin trei: poarta principală la vest cu turnurile de apărare și podul mobil vertical și clădirile cazărmii (actuala intrare pentru turiști), a doua, Mica poartă sau Assenova la nord-vest (spre mahalaua cu același nume) și ceva mai departe spre sud-est, la aprox 480 m de prima, Poarta Frenkhisarska / Franceză, ce are alături fostul turn de apărare cunoscut drept Turnul Baldwin, reconstruit după un model din Serven. Numele vine de la Baldwin I, conte de Flandra și primul împărat al Imperiului latin al Constantinopolului, cel care pierde în bătălia cu Ioniță Kaloian, în ultima luptă importantă a Cruciadei a IV-a și ajunge întemnițat aici la Târnovgrad, de unde, legende sunt mai multe, fie se aruncă singur din turn, fie este omorât chiar de Ioniță, din gelozie.
În zona centrală sunt rămășițe ale Palatul țarului, un complex închis pe o suprafață de aproximativ 4870 metri pătrați, din acestea autentice sunt ceva ruine ale imensei săli a tronului, resturi din zidul interior cu două intrări opuse. Sub palatul regal săpăturile au descoperit ruinele a 470 de case, 23 de temple, 4 mânăstiri, un han, ateliere și de asemeni bijuterii de aur și pietre prețioase, îmbrăcăminte țesută cu fir de aur, obiecte casnice, de cult.
Chiar în vârful dealului a fost reconstruită Catedrala Patriarhală, pe o suprafață de aproape 2500 metri pătrați, ce adăpostea biserica Înălțării Domnului și reședința patriarhului, unul din cei mai de seamă fiind Evtimi, fondatorul renumitei la acea vreme, Școala Medievală de Literatură, cântece și pictură. Evtimi a murit în luptând împotriva otomanilor. Zona patriarhiei era înconjurată și ea de ziduri de cetate și turnuri, practic o mică cetate în marea cetate Turnovo. Biserica Țarului a fost ridicată în 1235 pe locul unor biserici ale creștinismului timpuriu și a fost arsă în totalitate de către turci. Este pe cea mai înaltă colină a vechii cetăți, simbol al faptului că împăratul divin este mai presus decât cel pământean. Aici se aflau moaște ale sfântului militar arhanghelul Mihail; nici un ghid nu spune ce s-a întâmplat cu ele la marele incendiu produs de otomani, știind că potrivit canoanelor, acest sfânt este și unul din cei patru arhangheli / kārūbīm ai religiei islamice.
Reconstrucția a fost făcută în 1978-1981 iar pictura în 1985 de către pictorul bulgar Teofan Sokerov, acesta având autoportretul în dreapta zisului altar. Pictura, care nu respectă deloc canoanele bisericești ortodoxe, redă de fapt ridicarea și decăderea celui de al doilea imperiu bulgar. Pe podeaua bisericii este o imitație de piatră funerară pe care sunt trecuți țării Bulgariei, de asemeni are doi cilindri de sticlă și metal reprezentând candele. Deoarece nu are altar și catapeteasmă iar pictura nu a fost acceptată de biserica ortodoxă, biserica nu a fost sfințită și aici nu se fac oficial slujbe. Pictura reprezintă într-o manieră foarte modernistă, istoria medievală și personalități ale poporului bulgar. Totuși rămășițele pământești a trei patriarhi au rămas înhumate aici chiar și după ce au fost canonizați.
Liftul care urca în turnul înalt nu funcționează prea des, deși este contra cost, 2 leva de persoană. Fotografiatul în biserică la vizita noastră nu era permis deoarece vindeau ei un cd la un preț mărișor. Apoi, în alt an, am înțeles că se poate contra cost, probabil și-au dat seama că așa câștigă mai mult decât cu cd-ul dar atunci n-am mai urcat până acolo. Am „furat” totuși câteva picturi dar pedeapsa a fost că nu toate au ieșit bine.
În partea nordică a cetății se află Piatra Condamnaților sau Stânca Golgotei, Rock, de unde erau aruncați în râul Yantra trădătorii și ceilalți condamnați, după unele scrieri chiar și patriarhul Ioachim al III-lea.
Cetatea poate fi vizitată după următorul program: luni 9-12, octombrie/martie de marți până duminică între orele 9-17, restul lunilor, marți/duminică, orele 8-19. Ultima intrare cu 1 oră înainte de sfârșitul programului. Persoanele cu handicap locomotor pot solicita ajutor, în funcție și de condițiile meteo.
Nu uitați, când urcați la cetate, plata 6 BGN (leva)/ persoană (3 €), turul cu ghid variază undeva la maxim 30 leva dar nu merită.
Luați apă de băut și încălțăminte adecvată iar de mergeți cu micii cățărători, nu-i lăsați nesupravegheați, sunt câteva zone periculoase pentru copii. Și ar fi bine să studiați înainte poziția obiectivelor pe o hartă, în incintă nu sunt indicatoare.
De veți vedea la geamurile caselor drapelul mov cu semne regale alături de cel al Bulgariei, sigur aveți parte de spectacolul de sunet și lumini, pentru că este sărbătoarea țării sau a orașului. Când am fost noi nu se accepta decât plata în moneda națională a Bulgariei.
Bulgaria, recunoscută pentru modul în care își onorează trecutul, căci aici a fost creată și prima Constituție modernă a țării, în 1879, schimbă numele orașului din Turnovo in Veliko Târnovo sau Turnovo (vechiul tron) în anul 1965.
Царевград Търнов -звук и светлина, pe românește „Țarevgrad Turnov – Sunet și lumină”
Spectacolul de schimbare a gărzii de la cetate (numai vara și în unele zile), nu l-am prins. În schimb am văzut, adevărată surpriză, spectacolul Țarevgrad Turnov – Sunet și lumină,
A fost la noroc, chiar la prima noastră vizită acolo. N-am uitat cum ne-a speriat gazda când ne bătea insistent în ușă să ieșim în curte să vedem și să ascultăm muzica. Atunci a fost un spectacol plătit, nici gazda nu știa că seara va fi spectaculoasă. La nici unul din popasurile următoare nu am mai avut așa noroc.
Spectacolul redă istoria țării în perioada 1185-1393, apoi eliberarea din 1878, la care și România a avut un rol important). Ideea acestui spectacol a apărut prin anii 1960 când se făceau săpături arheologice și administrația orașului își dorea doar un clopot pe biserica din cetate, clopot ce urma să fi tras la anumite evenimente. Un bulgar și un ceh vin cu altă idee, cea a poveștii ce se desfășoară și azi, astfel că este acceptată lucrarea pe care urma să o facă Art Centrum-Praga. După ceva ani și mai ales calcule financiare – proiectul și realizarea au fost scumpe – 630 km de cabluri, 140 lumini de fulger și 2400 lumini de diverse culori, plus 6 clopote cu greutate de aproximativ 0.600 până la 6.3 tone sunt controlate de un computer și dau acel frumos spectacol de sunet și lumini, pe fondul unei voci care povestește istoria. Cehii însă n-au asigurat și partea de mentenanță a sistemului. Au declarat doar că va funcționa 12 ani. Iată că este și azi în funcțiune, după câteva schimbări majore, în pas cu tehnica modernă. Neoficial se spun că și o echipă de români ar fi contribuit la modernizarea instalației.
Despre cât de greu a fost de realizat acest proiect, se poate vedea doar din istoria celor șase clopote. Lucrate de-a lungul a 5 ani în ateliere celebre din fosta Cehoslovacie și din fostul RDG, ajunse la Veliko și instalate, dau erori grave de sunet datorită locației. Așa că timp de 10 zile muncitorii plimbă clopotele prin cetate, căutând aranjamentul ideal pentru ca fiecare clopot să dea un sunet frumos iar împreună cu celelalte, să se armonizeze. Titanică muncă! Plus că mutarea trebuia să fie făcută cu grijă, clopotele fiind lucrate în tehnica antichizării și având pe ele elemente din stemele vechiului oraș medieval. Într-un final instalația și scenariul au fost reușite -1985- și gata de inaugurare. Așa că inaugurarea s-a făcut în anul 1985, la 800 de ani de la revolta Assăneștilor. Spectacolul de lumini este gratuit la marile sărbători bulgare și atunci se aude și sunetul iar dacă este un spectacol plătit, cei aflați la poarta cetății nu văd decât jocul de lumini. În cazul spectacolelor plătite, acesta se urmărește dintr-o sală specială, vitrată, biletle se cumpără online și costă, în acest moment, 25 bgn/adult și 15 bgn/copil. Puteți afla mai multe și achiziționa bilete de AICI.
Continuare ☛☞
Confirmări/Notificări