Zadar, acolo unde am ascultat marea cântând în catedrala naturii, la ce altceva decât la orgă!? Orașul atestat prima dată în sec. IV î. Hr. când aici stăpâneau triburile liburnilor, teribilii marinari ai Adriaticii, este de neratat în drumurile noastre pe coasta Dalmației. Zadar are un farmec aparte, nu doar cel de care s-a îndrăgostit A. Hitchcock tot în luna mai dar cu peste 50 de ani în urma mea, „cel mai frumos apus de soare din lume

(să mă ierte Hitchcock dar ce apusuri superbe sunt și la noi!). Orașul este un amestec fascinant de istorie veche, arhitectură, artă, religie, de trecut și prezent, de legende, este un oraș care mie mi-a părut frumos prin oamenii săi actuali.

Zadar – de la liburnianul Jader (se bănuiește că numele e legat de apă) la romanul Jadera și venețianul Zara – un oraș cu nume ciudat pentru noi dar un loc ce ascunde multă istorie, ce atrage ca un magnet tot mai mulți turiști cu fiecare an – în 2016 a concurat pentru cea mai bună destinație europeană, inclus pe listă fiind chiar de staff-ul de la Bruxelles. Un oraș cu o istorie bogată dar tristă – a fost și jefuit și ars timp de 10 zile în 1202 de cruciații care aveau nevoie de bani pentru Țara Sfântă, deci o cetate creștină trecută prin sabie de soldații lui Hristos doar în scop de jaf! A fost dominat de venețieni cam 400 de ani după ce l-au cumpărat pe 100000 de ducați de la regele maghiar Ladislav și l-au ridicat la rangul de cetate dominantă; a trecut de la venețieni la austrieci și puțin pe la Napoleon 1805 – 1813 apoi la italieni, a trecut la Regatul Yogoslaviei și apoi la Republicile Yugoslave ale lui Tito. A fost distrus centrul istoric în proporție de 80% de bombardamente în al doilea război mondial, au murit peste 2000 de zadrani atunci și 15 000 s-au mutat definitiv din zonă dar ultimele răni sunt din conflictele cu sârbii care au dus lupte dure aici chiar în ultimul deceniu de sec. XX.

Iată câteva imagini surprinse din turnul catedralei:

Zadar are puțin din farmecul Kerkirei, doar poveștile lor se aseamănă, căci nici una din cele două cetăți n-a fost cucerită de otomani, la Zadar turcii fiind opriți doar la câteva sute de metri de cetate. Astăzi redevine pe zi ce trece tot mai căutat de turiști și să sperăm că gloria îi va fi un timp lung în această roată a istoriei (istoria acestei cetăți bogate și puternic creștine înainte de 1202 și imediat după această dată este dureros de frumoasă. Dacă o citiți cu atenție veți avea un prilej de meditație asupra unor evenimente moderne).

Zadarul vechi este un loc magnific, plin de viață de la primele ore ale dimineții când se umplu cafenelele, până seara când localnici și turiști vin să salute ringul soarelui și poate să asculte sunetul mării la celebra orgă a mării, modernă, prima și deocamdată singura din lume. Luat la picior, altfel nu are farmec, orașul vechi de pe peninsulă se dezvăluie treptat. L-am colindat timp de trei zile, mi-a devenit tare drag, nu ne-am simțit nicicând în pericol acolo fie că a fost o oră târzie din noapte, fie dimineața foarte devreme când mi-a fost tare plăcut să colind singură străzile pustii al căror pavaj lucea curat la primele raze de soare. Am să vă povestesc despre câteva din locurile importante istoric și turistic ale Zadarului, fără un traseu anume căci este greu de urmat și sincer, un traseu prestabilit nu are același farmec ca atunci când, după o documentare, descoperi singur palate, străzi, biserici, statui, inscripții și peste tot oamenii care trăiesc din turism și artă, poate locul unde am descoperit atunci, în luna mai, cel mai mare respect pentru turistul care plătește și care trebuie să primească pentru asta ceva de valoare (bine, sunt și excepții dar au fost prea puține dezamăgirile raportate la ce am găsit în alte orașe croate).

Zidurile și porțile orașului vechi Zadar

sunt primele pe care alunecă privirea și cele care au adus forță cetății antice și apoi medievale. Peste ce a rămas din fortificațiile romane, venețienii au ridicat unele noi în sec. XV, cele care se văd și astăzi, cu porți monumentale dintre care cea mai frumoasă este Marea Poartă / Lucka Vrata, construită în 1573 după victoria de la Lepanto, 1571, din materiale provenite de la un arc de triumf roman și care păstrează aceste elemente specfice arhitecturii antice. Are pe frontoane, în exterior leul cu aripi al Sf. Marcu și în interiorul cetății pe Sf. Cristofor călare, protectorul cel mai important al orașului și un panou unde se vorbește despre Lepanto. Aceasta a fost renovată ultima dată în 2011. Din cele 30 de porți deschise de-a lungul secolelor, azi se păstrează bine doar patru.

Kalelarga

Kalelarga, cea mai iubită stradă a zadranilor și cea mai lată, locul lor de suflet, este artera trecută pe hartă ca Siroka ulica, între Piața Zoranica și Piața Poporului. Strada cu clădirile și pavajul ei lucios a fost construită de venețieni deși localnicii susțin că este mai veche decât orașul, fapt ce se potrivește cu ultimele descoperiri arheologice, se pare că a fost parte din „decumanus” roman. Inițial numită Calle Larga, apoi Magna Via, Via Grande, Ruga Magistra, după ce a scăpat de ocupația italiană strada a căpătat nume croate dar zadranii au continuat să o numească Kalelarga și chiar i-au cioplit numele în piatră. În 1730 aici a fost deschisă prima cafenea publică de primul producător local de băutură zadrană, Maraschino („regele lichiorurilor, băutură creată aici de un călugăr farmacist dominican, lichior preferat de Napoleon, azi suvenir sub diverse ambalaje). Kalelarga a fost distrusă aproape complet în bombardamentele din 1943 – 1944 dar din 1960 au fost reconstruite clădirile cu un aspect mai modern. Este locul de unde pentru zadrani începe viața cu toate tainele ei și tot aici își anunță trecerea în neființă a celor dragi.

O plimbare pe Kalelarga are un farmec deosebit dimineața la prima oră când strada e pustie și doar câțiva oameni beau somnoroși o cafea, mi-a plăcut cel mai mult plimbarea matinală decât cea de seară. Poate ascultați imnul ei interpretat de Tomislav Ivčić și poate unii dintre voi vi-l amintiți sau, pentru iubitorii de operă, îl ascultați în interpretarea lui Jose Carreras, un alt îndrăgostit de Zadar.

Parcul Vladimir Nazor

Parcul Vladimir Nazor / Cetatea Forte este un loc ce nu trebuie ratat în plimbările prin Zadarul vechi. Este peste drum de Poarta Mare și pe locul unde azi a fost amenajat cel mai mare parc al Zadarului. Venețienii au ridicat în sec. XVI, demolând un vechi cartier de locuințe, un fort puternic, au amenajat canale la mare, special făcute să apere corăbiile ce aduceau apă și alimente. Aici a fost una din cele mai bune organizări militare venețiene, locul fiind reconstruit, tot în scop militar, de armata austro-ungară. La sfârșit de sec. XIX a fost amenajat parcul și aici este păstrată Poarta Land, chiar cu două lanțuri vechi, o fântână legată la o altă cisternă subterană iar în clădirea arsenalului funcționează o școală. Este declarat monument al naturii.

Fosa Marina

Fosa Marina este de fapt un mic intrând din mare, un canal de 3 m adâncime, amenajat cândva pentru protecția navelor mici, astăzi portul pescarilor. Un loc destul de haios totuși, înconjurat de un drum îngust pe partea dinspre zidurile orașului iar pe partea opusă, practic pe continent este un restaurant bun, Fosa, cu meniu bogat în pește, în clădirea ce a fost cândva o altă poartă a orașului, cu un nume care-mi este neclar, probabil Poarta Cumpărătorilor. Restaurantul este bun, am luat pe fugă un meniu simplu de pește. Fosa e cam murdară și pe căldură cu ceva miros de alge în putrefacție.

Parcul reginei Jelena Madijevka

Parcul reginei Jelena Madijevka / Elena de Medici este pe locul unde se înălța bastionul Grimani și alături Trg Pet Bunara. Este primul parc public orășenesc realizat în Croația și ideea cât și realizarea aparține comandantului austriac baronul von Welden în 1829. Botanist ilustru atras de flora de pe coastele Dalmației a realizat acest parc unicat deasupra unei construcții militare devenite inutilă. Are un restaurant frumos cu terase în exterior și un club de noapte, se zice că ar fi unicul de pe peninsulă.

Trg Pet Bunara

Trg Pet Bunara sau Piața celor Cinci Fântâni este spațiu de formă aproximativ dreptunghiulară cu trei laturi închise de zidul cetății iar pe a patra este Turnul Căpitanului/ Kapetanova Kula ridicat pe locul unui fost bastion, Grimani, foarte înalt. Acest turn foarte ușor înclinat este ridicat în sec. XIV când cetatea avea doi conducători cu drepturi egale, guvernatoul și căpitanul și pentru fiecare Veneția a ridicat câte un mic palat. Cele 5 fântâni, azi cu rol ornamental, erau legate în sec. XVI la un bazin mare de apă potabilă, subteran, asemănător celui din Istanbul și de unde populația se alimenta în timpul asediilor cetății. Astăzi aici se organizează concerte.

Narodni Trg

Narodni Trg/ Piața Poporului este zona centrală delimitată de clădirea primăriei, de loggia venețiană care astăzi servește ca spațiu pentru expoziții și clădirea turnului cu ceas din 1562, ultima am înțeles că este proprietate privată dar acolo este Muzeul Etnografic Zadar și o terasă restaurant. Un loc foarte animat această piață, într-o seară era și mai agitat, cineva a anunțat un incendiu, nu se putea localiza și pompierii băteau la fiecare ușă și intrau pentru verificare, indiferent de ce spunea cel ce deschidea. La ce înghesuială de locuințe și magazinașe este acolo, nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi însemnat un foc! Noi am avut treabă să studiem pompierii, la ce aveau pe ei am crezut că am intrat în tunelul timpului, spre viitor! În această piață este și un birou de informare turistică.

Riva, Orga Marină/ Morske Orgulje și Salutul Soarelui 

Nu cred că trece nimeni prin Zadar să nu petreacă ceva timp pe Riva / faleza orașului. Riva s-a născut practic în 1868 când împăratul Frantz Joseph I a decretat scoaterea Zadarului din zona militară de protecție a imperiului. Au urmat anii de glorie când s-a construit mult și frumos, clădiri, parcuri pe malul mării și port pentru navele de lux, aproape în întregime distruse de bombardamentele din anii 1943. Dar Riva este azi celebră prin două opere ce îmbină priceperea umană cu darurile naturii, Orga Mării și Salutul Soarelui.

Riva, Orga Marină și Salutul Soarelui (preluare pixabay)

Orga și discul soarelui au același părinte, arhitectul Nikola Bašić, cel care a primit mai multe premii internaționale pentru realizările de aici. Nu a lucrat singur ci alături de o întreagă echipă de specialiști în fizică, hidraulică și instrumente muzicale printre care rolul major l-a avut atelierul de orgi Heferer din Zagreb.

Orga marină este de fapt un grup de 35 de tuburi oblice de polietilenă, ascunse sub treptele de piatră albă adusă din insula Brac; tuburile au înclinații și dimensiuni diferite, sunt în pantă și merg până în mare.

Prin ele aerul este împins de valuri, sunetul produs fiind în mai multe tonuri, specialiștii zic 5 și 7 acorduri dar combinația e mereu alta. Sau așa percepem noi, sărmane ființe ce încă nu înțeleg tainele naturii. Cu cât valurile sunt mai puternice sau când trece un vapor, de la siaj “orga cântă” în sunete diferite, mereu fermecătoare pentru că și orificiile sunt diferite dar respectă modul de construcție și funcționare ale unei orgi obișnuite. Dacă marea este perfect calmă, fapt mai rar, orga tace. Construcția ei a făcut parte din planul de reabilitare al orașului distrus de războaie. A fost o lucrare complexă cu un mare atelier de orgi, cu implicarea unor specialiști în hidraulică marină iar plata a fost făcută de portul orașului.

Dar să-i dăm Cezarului ce-i aparține. Orga este un instrument aparte și nu degeaba Mozart la numit regele instrumentelor. Cândva demult, în antichitate, a existat hidraulisul, de fapt prima orgă din lume și prima orgă acționată cu forța apei. Ea a fost construită în sec. III î.Hr. de către un grec și funcționa printr-un grup de tuburi ce se așeza sub o cădere de apă ( Musical Instruments of the West)  .

La Zadar este și un centru special de studii marine și oceanografice. Se spune că specialiștii locali au constatat că din 2006, mai multe balene cu cocoaşă încearcă să se apropie de coastă, explicația fiind apropierea dintre sunetele pe care le scot aceste balene și sunetele orgii.

La un an de la inaugurare – 2005 – a câștigat  premiul întâi (ex-aequo) dat de Premiile Europene pentru Spații Publice Urbane, concurând cu 207 de proiecte din 31 de țări!

Puteți asculta puțin din concertul mării aici. Sau puteți să vedeți aici ce pierdeți dacă nu vă cazați două nopți în mijlocul verii la Zadar. Noi a stat trei nopți, a avut cazare în apropiere luată special pentru a ne încânta sufletul cât mai mult cu aceste sunete și apusuri naturale și moderne.

Alături de orgă, Salutul Soarelui este un ring de de 22m diametru de sticlă specială sub care se află 300 panouri voltaice care ziua înmagazinează energie solară pe care o eliberează noaptea, într-un spectacol superb al jocurilor de luminițe multicolore. Jocul luminilor depinde de cantitatea de energie înmagazinată. Soarele și planete simbolizate aici, sunt o atracție pe care nu o poți rata pe riva/ faleză, locul unde seara oamenii vin și aplaudă apusul. Cadranul solar are pe margini zilele anului și zilele unor sfinți creștin patroni ai Zadarului și la distanțe diferite, planetele. Totul este făcut cu mare grijă, după Calendarul San Grisogono, primul calendar astronomic european lucrat la Zadar, în care apar numele arabe (sec.XIII) și care se spune că a fost dintre primele care au ajutat navigatorii Evului Mediu. Calendarul a fost descoperit în sec. XX în Oxford și iată că arhitectul Nikola Bašić l-a folosit cu succes în ceea ce avea să devină rapid o mare atracție turistică.

Acest omagiu adus soarelui ce merge să se culce în concertul valurilor mării, este superb. Sau așa cum a spus tot Hitchcock este “drama soarelui care înainte de a se scufunda în mare, își aruncă ultimele raze către lumea care-l va adora mereu”. Pentru acest ceremonial al soarelui și pentru concertul mereu altul, al mării, am ales să ne cazăm aproape, la Lenny Rooms și dacă stau să mă gândesc acum, toate forțele neștiute au conlucrat astfel ca Zadarul să-mi intre în suflet pentru totdeauna.

Biserica romano-catolică Sf. Chrisogonus / Krsevan

Biserica Sv. Krsevan, numită așa după sfântul martir Krsevan, patronul orașului, cel care a protejat-o pe Sf. Anastasia în închisoare dar a fost și el decapitat din ordinul împăratului Dioclețian. De-a lungul timpului aici a fost un întreg complex mânăstiresc al benedictinilor dar o parte a fost distrus de bombardamentele din 1943, a scăpat doar biserica. Este o clădire interesantă în interior, se deschide destul de greu, doar la slujbe. Are altarul principal din 1700, ridicat din contribuțiile populației, drept mulțumire că orașul a fost ocolit de ciumă. Se păstrează bine și frescele din sec. XIII și cele câteva obiecte foarte vechi iar exteriorul are o arhitectură frumoasă în partea superioară. În fața ei este o statuie de nobil venețian după cum pare dar n-am reușit să aflu pe cine reprezintă.

Forumul Roman, azi Poljana Pape Ivana Pavle II

Stâlpul infamiei, pilonia, cu un rest de lanț și belciuge

Este piața publică construită în sec. I î. Hr. și se află în fața bisericii Donat. Este cel mai mare forum excavat de pe malul de est al Adriaticii, descoperit până acum în Croația – 95 m / 45 m) și a fost realizat din ordinul împăratului Augustus, după cum s-a descifrat pe două pietre studiate. A avut temple dedicate lui Jupiter, Junona și Minerva, clădiri cu două etaje și un loc de sacrificări cu nișe speciale prin care sângele se scurgea direct în pământ dar toate s-au dărmat în timpul unui cutremur puternic din sec. VI. Din ce a fost cândva, pe locul original a rămas una din cele două coloane ce se văd și azi și care în trecut servea drept pilonie adică stâlpul rușinii, fapt evidențiat de lanțurile care au fost găsite acolo. Pe latura vestică a templului, cu greu se mai văd scene mistice dedicate zeiței Cybele, marea mamă a zeilor. Forul Roman a fost un oraș planificat – urbs quadrata – de către constructorii imperiali care au trasat linii paralele longitudinale –decumanus– și transversale –cardo– pentru străzi, acestea fiind tot așa și azi (Kalelagra și Simon Kozicic Benja sunt principale). Locul a fost descoperit abia în 1930 căci în perioada creștinării totul a fost acoperit. S-a amenajat așa cum se vede azi abia după anii 1960. Este un loc care prin poziția sa este ferit de vânt și un loc însorit, propice întâlnirilor chiar și iarna.

Palatul familiei Cedulin / Spitalul vechi militar

Palatul Cedulin, un loc pe care l-am văzut doar din stradă, se tot reface, reconstruiește și încă se fac descoperiri în subsolurile perimetrului. Cedulin a fost o familie de nobili care și-a ridicat aici o casă, pe locul unde a fost o construcție romană cu rezervor de apă subteran. Nu se știe data construcției dar anul trecut s-a descoperit că aceasta ar fi ars prin sec. XIV, iar după refacere, la peste 100 de ani a devenit spital militar, s-a extins și asupra caselor apropiate. În sec. XVIII armata a dat spitalul civililor și a devenit spital pentru populație, apoi câțiva ani aici a ființat o facultate de medicină. Se moderniza când am fost noi, va fi probabil și hotel cu săli de conferință și expoziții. Prin poarta deschisă cu ocazia unei vizite oficiale, am văzut și noi cum arată curtea și cele trei fântâni renovate.

O curte interioară cu o veche fântână, azi sediul unei firme mari de avocatură, după cum scria pe firmă..

Zadar este un oraș frumos în zona istorică, peninsula. Vă voi povesti și de alte locuri frumoase într-un articol viitor. Este sau era foarte curat în luna mai când ne-am plimbat pe acolo, ne-a încântat cu frumoase clădiri, unele bine întreținute, cu serile petrecute pe malul Adriaticii unde am avut mereu concert gratis asigurat de mare, ne-am amintit de anii când și noi sărbătoream sfârșitul liceului și zburam spre lumea largă convinși că vom avea tot ce dorim – ce naivi frumoși – asemeni tinerilor care azi, supravegheați îndeaproape trăiau aceleași sentimente ca noi acum ceva zeci de ani, le-am admirat parada de seară în toalete elegante rupte din epoci trecute dar și copilăria dimineții când, după tradiție și-au luat rămas bun de la școală pe malul mării… Pentru toate astea și pentru alte clipe frumoase, ne-am îndrăgostit de Zadar!

Pe Riva, un localnic boem ca și stăpânul lui 😀(negrutul) și un turist neamț civilizat și serios (albul) venit să asculte orga mării.

(va continua)