Albastru! Culoare cerului, a mării, a speranței, a viselor. Dar și a capitalei croate, Zagreb, alintat plava grad, adică orașul albastru. Un popas de trei nopți acum trei ani, în micuța dar frumoasa capitală croată, ne-a lăsat în suflet amintiri plăcute și un dor de a mai poposi pe acolo dacă drumurile noastre de suflet vor fi libere după acest nenorocit de virus ce ne-a închis în case.

Dacă vă amintiți, Zagreb, capitala Republicii Croaţia, Republica Hrâvatska, a fost în perioada comunistă cel de al doilea mare oraș al Iugoslaviei, după Belgrad. Croația devenise din 1945 una din cele şase republici componente ale Republicii Populare Federative Iugoslavia, situație care durează până în 25 iunie 1991 când Parlamentul croat proclamă independenţa şi suveranitatea Croaţiei, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în acelaşi an. După un război care a dus la mari distrugeri și pierderi de vieți omenești, Croația devine cu adevărat liberă în 1995 și începe o luptă aprigă de refacere a țării, a drumurilor, orașelor, a culturii sale. Marea sa miză, turismul. Și a reușit să adune minele, să deschidă parcurile naturale, orașele vechi, insulele, plajele, monumentele istorice. A dat lumii de rând posibilitatea de a vedea o mică parte din zona  Plitviča cu frumoasele ei lacuri căzătoare, a refăcut drumurile rapid cu acele grozave autostrăzi, a reunit regiunile refăcând podurile bombardate la sfârșit de sec. XX, a deschis lumii orașele istorice și pline de farmec precum Split, Zadar, Dubrovnic, apoi minunatele insule. Printre atâtea locuri ce atrag turiștii, este și frumoasa capitală Zagreb.

Zagreb este un oraș aparte prin arhitectură, natură și localnicii săi care m-a făcut să-l părăsesc jurându-mi că dacă nimic nu-mi va fi potrivnic, mă voi întoarce acolo cândva. Am stat în zona istorică din Gornji Grad, adică Orașul de Sus. Când am ales cazarea știam deja că orașul este împărțit în două: zona medievală, adică Orașul de Sus / Gornji Grad și zona modernă, Donji Grad / Orașul de jos, construit după 1945.

La rândul lui Orașul de Sus / Gornji Grad păstrează și azi cu mândrie vechea împărțire: Kaptol (capitoliu) sau cartierul clericilor, zona religioasă, acolo unde este și marea lor catedrală, cea mai înaltă din Croația și unde au fost mereu locuințele înalților prelați și Gradec, cetatea mică, fortificată a laicilor, cetate regală, centrul politic și administrativ-economic în Evul Mediu.

Zagreb, capitala Croației, este un orășel nu foarte mare însă este cel mai mare din țară. Este foarte bogat în istorie, arhitectură și legende. Istoria lui a început când cele două cetăți situate pe două dealuri asemănătoare, despărțite de cursul pârâului ce azi este ascuns sub o stradă pietonală, s-au unit. Și asta se întâmpla pe la început de mileniu II.

Originea numelui orașului este încă necunoscută. O legendă spune că în timpul campaniei militare a unui detașament croat, pe vreme de mare secetă,liderul său și-a înfipt sabia în pământ, într-un popas, iar de acolo a izbucnit o fântână cu apă rece. Greblat! – ar fi spus el iar soldații – unii cu o cască, unii cu palmele – au început să bea apa mult așteptată. Alte păreri sunt că numele provine de la cuvântul vechi croat zagreb, terasamentul, fortificația, așezarea antică. Cert este că în documente apare prima dată acest nume prin sec. XVI, puțin înainte de a deveni și capitala viceregilor croați, în sec. XVII.

Preluare zizu.ru

Sava are un farmec aparte primăvara, când soarele încălzește ușor apele înghețate. Privit de sus, farmecă cu cele șase poduri ale sale, mai ales dacă-ți amintești câte legende sunt ascunse în murmurul apelor sale. Cum altfel când leagă trei capitale europene, Belgrad (unde se varsă în Dunăre), Liubliana și Zagreb. Sava a fost mereu pază cetății, doar numele, după unii vine și de la Za = dincolo de” și ”grab = dig/șanț umplut cu apă din jurul unei fortărețe, adică orașul s-a dezvoltat în jurul cetății medievale ridicată strategic pe un deal protejat de apele furioase ale râului Sava. Tot Sava i-a hrănit pe locuitori și le-a asigurat apa necesară traiului. Azi Sava este mult mai puțin curată și asta s-ar datora industriei farmaceutice ce are fabrici de antibiotice de-a lungul malurilor și nu a respectat mereu normele.

De cum ne-am apropiat de zona unde aveam cazarea, simbolul orașului, turlele catedralei neo-gotice de pe Kaptol, Adormirea Maicii Domnului, ne-au atras atenția strălucind în zare.

Încă din prima seară am străbătut centrul Kaptolului și ne-am apropiat de catedrală să o vedem deși știam că nu este deschisă dar fiind destul de aproape de noi, am admirat-o luminată  frumos în amurg.

Ulitsa Ivana Tkalčićeva, strada pe apă

Ulitsa Ivana Tkalčićeva, strada istorică pe care ne-am cazat, oricât m-am străduit n-am înțeles de ce a primit acest nume căci în trecut era plină de crâșme tradiționale, konoba dar avea și multe felinare roșii la porți, loc unde cultura era mai puțin respectată, în schimb cele mai vechi meserii da. Ivan Tkalčić a fost un preot și politician croat din sec. XIX ce a lucrat inițial în Kaptol apoi la Academia Croată unde a și publicat diverse studii despre istoria țării și istoria ecleziastică croată, în limba glagolitică, plus despre  istoria unor ordine religioase ce au fost pe teritoriul croat.

Și tot pe această stradă este o statuie care se regăsește pe multe ghiduri turistice, doamna cu umbrelă, este de fapt Marije Jurić Zagorke, prima femeie jurnalist croat și o talentată autoare de romane, recunoscută pentru efortul depus în emanciparea femeilor, în lupta împotriva maghiarizării și germanizării țării, susținută și încurajată fiind de episcopul Strossmayer. Are și o casă memorială în zona din imediata apropiere a pieții Dolac, întreținută de maici dar acolo n-am intrat deși era deschisă.

Tot despre această stradă pe care orice turist trebuie să ajungă, să știți că sub ea nu este doar pământ sau eventual hrube ci aici a fost încasetat unul din pârâurile ce făceau ravagii prin oraș înainte de a se vărsa în Sava, râul Medveščak. Pe malurile lui erau morile care au dispărut odată cu ascunderea cursului apei. De la cazarea noastră n-am făcut mai mult de 500 m pe străduțele ce duceau la biserica Sv. Frane și apoi spre ulitsa Kaptol, locul unde este piața catedralei cunoscută drept Piața Kaptol sau Piața Arhiepiscopiei. La lumina artificială, atât piața cât și catedrala par mult mai frumoase și mai misterioase. Nu eram singurii care îi admirau măreția, turiști de toate națiile fotografiau, comentau sau priveau gânditori.

Am revenit a doua zi când am găsit-o deschisă dar și o mare de oameni, multe autocare.

Catedrala Marijina Uznesenja / Adormirea Maicii Domnului

Ca primă impresie pot spune că este magnifică, cu atât mai mult cu cât este unică aici în Zagreb și cea mai înaltă din Croația.

Katedrala Marijina Uznesenja / Adormirea Maicii Domnului, privită la lumina naturală, aveam să-i descoperim mult mai clar fațada cu statui reprezentând regi, sfinți dar și gargui ce par puțin altfel pe zidurile unei biserici, aproape nelipsite de pe cele gotice. Garguii (sau poate himerele, nu-mi este clar care element arhitectural este reprezentat aici) se zice că au apărut pe aceste catedrale pentru a le proteja cu chipul lor hidos, legendă de prin sec. XII care poate fi citită pe net, mai ales pe paginile de istoria arhitecturii. Acum n-am fost să văd noaptea pe cel mai negru întuneric, dacă acei monștri învie, se desprind de zid și circulă apărând biserica. Pe lumină însă toți revin la locurile lor fără greșeală și împietresc ?!

La prima vedere aspectul exterior al catedralei te duce cu gândul la lăcașurile de cult din Europa apuseană căci aici se îmbină, reușit, mai multe stiluri, de la francez la gotic, cu elemente de decor ale arhitecturii cehe. Având în vedere nenumăratele renovări datorate incendiilor și cutremurelor, lucrul este explicabil. Spectaculoase sunt cele două turnuri, gemene și nu prea dacă e să fiu cârcotașă, diferența dintre ele este de 4 cm (cine le-a măsurat așa exact, nu știu).

Am intrat pe porțile imense cu lucrătură veche și ajunși în interior suntem impresionați de măreția bolților albastre deși nu este prima catedrală de acest gen pe care o vedem. Nu poți să nu te întrebi cum se puteau realiza așa lucrări ce îmbinau armonios arta cu științele exacte și de ce azi se fac așa clădiri triste. Se spune că o parte din frumusețea interiorului i se datorează și lui Albrecht Dürer.

Candelabrele imense din catedrală nu pot trece neobservate. Mai ales după ce eu citisem pe un ghid primit cu un an înainte de vizită că acestea sunt donație de la un cazinou din Las Vegas! Adevăr sau fals, candelabrele sunt frumoase și probabil că au ajutat iertării păcatelor unora din cazinoul respectiv.

Organizată ca orice biserică catolică, cu altare neo-gotice frumoase, are în partea dreaptă a intrării o icoană de hram cum se spune în credința ortodoxă sub care este un panou cu scrierea glagolitică, loc pentru care am așteptat puțin să-l admirăm, toți ghizii aduceau aici grupurile de turiști. Vitraliile din sec. XIX filtrează plăcut lumina zilei iar în mijloc, în spatele altarului principal se află un sarcofag de sticlă cu rămășițele pământești ale arhiepiscopului croat de Zagreb, Alojzije Stepinac. Cert este că renovarea de la sfârșitul sec.XIX este realizată de arhitectul de origine austriacă Hermann Bollé, cel care s-a îndrăgostit de Zagreb și a contribuit imens la frumusețea orașului. În anul 2014, cu ocazia noilor refaceri la turnurile catedralei, s-a găsit un mesaj, o capsulă a timpului, pus acolo de Bollé în anul 1898. Era scris pe o bucată de piele și pus într-o sticlă specială lucrată tot în Zagreb iar mesajul aproximativ este: când se va deschide….croații să ajungă buni catolici și un popor glorios, armonios și liber.

Sarcofagul cu Stepinac

Stepinac a fost un personaj cu o viață controversată mai ales în perioada Europei naziste. Ofițer în armata austro-ungară, student la agricultură apoi cleric cu o ascensiune fulminantă – în 7 ani ajunge arhiepiscop plecând de la simplu preot (este cel mai tânăr din lume cu acest grad bisericesc). Se spune că ar fi colaborat sau doar ar fi fost de acord cu ustașii croați pentru uciderea a mii de sârbi, evrei și țigani, fapt pentru care a și fost în închisorile comuniste, semnând acele procese verbale de la sfârșitul interogatoriilor cu “cf” adăugat semnăturii cunoscute dar care a scăpat anchetatorilor, în traducere însemnând “am fost obligat”. Acest cf avea să devină important în procesul de sanctificare în curs. Decedat în 1960, este beatificat în 1998 de papa Ioan Paul al II-lea iar la Vatican s-a constituit anul trecut o comisie care susține canonizarea sa, împotriva demersurilor făcute de Serbia și unii înalți prelați ai bisericilor ortodoxe (v-aș recomanda, celor ce doriți să aflați mai multe despre martirul Stepinac dar și alte păreri deloc plăcute dar foarte interesante ale apusenilor despre etniile balcanice considerate la comun “gunoi etnic”, gunoi din care facem parte și noi dar și grecii, să citiți “Fantomele Balcanilor” de  Kaplan).

Kaptol, jumătatea religioasă dar și cea mai bătrână parte a lui Gornji Grad, s-a înfiripat prin sec. XI când regele Ladislau I al Ungariei a creat două dioceze importante, spun catolicii că aproximativ în 1093 – 94, una la Biharia, lângă Oradea noastră și una la Zagreb, cu ocazia canonizării lui Ștefan I al Ungariei. Aici la Zagreb s-a pus atunci piatra de temelie pentru biserica pe care și-o dorea regele maghiar (pe locul unui sanctuar din sec. IX) dar acesta a murit pe neașteptate, așa că lăcașul s-a construit după moartea sa și a fost sfințit la peste 120 de ani, în 1217 de un alt rege maghiar, Andrei al II -lea, cel care a dedicat-o Sfintei Fecioare, hramul Adormirea Maicii Domnului. După doar câțiva ani, în 1242 tătarii au făcut prăpăd în Europa și au distrus și biserica aproape în totalitate.

Glagolitica, limba veche a croaților, la loc de cinste în catedrală.

A fost refăcută câțiva ani mai târziu, în construcție folosindu-se și elemente din vechea clădire iar sfântul protector a fost de data aceasta Ștefan, fostul rege maghiar Ștefan I. Câteva secole de aici înainte catedrala este îmbogățită cu clădiri noi dar care se tot distrug în incendii repetate iar la 9 noiembrie 1880 un cutremur devastator avea să o avarieze grav, să-i dărâme parte din ornamente și turnurile de apărare, să o distrugă în interior, altarul principal prăbușindu-se. Ceasul de pe peretele exterior zidurilor avea să se oprească atunci la ora 7, 3 minute și 3 secunde și așa este și azi. Se încep imediat reconstrucțiile ce aveau să dureze până la început de sec. XX, perioadă când sunt adăugate și cele două turnuri care azi sunt una din emblemele Zagrebului.

Ceasul exterior încremenit în timpul marelui cutremur din 1880.

Catedrala are cinci clopote, patru mai mici numite Marea Doamnă, Sfinții Trei Regi, Sf. Quirinus și Sf. Mihail – așezate la aproximativ patruzeci de metri deasupra solului.

Între turnuri este un apartament care a fost locuit mult timp de cel ce avea în grijă buna funcționare a ceasului montat acolo în 1900. Azi apartamentul este gol pentru că ceasul central și cele de pe turnuri – 9 din care 8 sunt pe fețele turnurilor – au fost conectate la ceasul atomic din Frankfurt și dau cea mi precisă oră.

Se reconstruiește iar în 1938 dar lucrările sunt din nou oprite la venirea comuniștilor și se reiau abia în 1968 și de atunci continuă și azi. Acoperișul vechi și frumos de ceramică smălțuită adus cândva din Cehia este înlocuit cu plăci de cupru, unul din cele două turnuri a fost terminat, la al doilea încă sunt schele și se spune că atunci când va fi gata va avea un lift pentru vizitatori. Acest lift va fi marea atracție care va permite vizitatorilor să urce ușor și rapid în unul din turnuri și de acolo să admire frumoasa panoramă a Zagrebului. Costurile materiale și montarea, aproximativ jumătate milion de euro!

Din păcate cele două cutremure din 22 martie a.c. aveau să aducă iar ceva pagube acestei catedrale. Crucea turnului de sud s-a desprins și prăbușit peste Palatul Episcopal. Un martie cu adevărat trist și pentru locuitorii capitalei croate, loviți iar de pandemie și cutremur, în același an.

Statuia Fecioarei

Statuia Fecioarei din piața aflată în fața catedralei a fost ridicată în anul 1870 în semn de mulțumire că populația orașului a fost apărată împotriva ciumei. Inițial arhitectul a numit-o Madona cu cei 4 Îngeri. Soclul imens pe care se află statuia din bronz aurit a Fecioarei are alte patru statui mai mici, tot aurite și acestea reprezintă virtuțile recunoscute creștine, Umilința, Credința, Castitatea și Speranța. După refacerea catedralei, același arhitect căreia i se datorează noul aspect, Herman Bollé a construit și fântâna cu cele 4 capete de la baza coloanei din gura cărora țâșnește apa.

Palatul Episcopului

Palatul Episcopului este clădirea din partea dreaptă a catedralei și mai este cunoscut drept Turnul Nebojan. Aici a fost reședința clericilor încă din Evul Mediu când catedrala și restul locuințelor clericilor au fost închise doar cu un gard de lemn. După extinderea otomanilor în Europa, prin sec. XV s-au construit acele ziduri de apărare, completate cu altele în jurul catedralei la început de sec. XVI și care se mai văd și azi. Turnul Prislin existent și azi a fost de neînvins de turci în asediul din 1493. Mult mai târziu când invaziile au încetat, zidurile din fața catedralei au fost dărâmate și așa aceasta poate fi admirată în toată splendoarea ei.

Se spune că vinerea, în perioadele de pace, călugării ieșeau dincolo de zidurile Kaptolului și pescuiau pentru masa de prânz în apele pârâului care le uda zidurile și care astăzi este dirijat pe sub pământ, pe sub strada Tkalčićeva, paralelă cu str. Kaptol.

Mânăstirea și biserica Franciscană a Ordinului Francisc de Assisi

Mânăstirea și biserica Franciscană a Ordinului Francisc de Assisi este tot în cartierul Kaptol, am trecut pe lângă ea de mai multe ori. Biserica am găsit-o deschisă și aici a fost singurul cerșetor pe care l-am întâlnit în Croația, era în interiorul lăcașului de cult. Ordinul Franciscanilor s-a stabilit aici în sec. XVII când a ridicat și mânăstirea, refăcută și ea de-a lungul secolelor. Biserica în interior este superbă, în același stil catolic.

Str. Nova Ves este continuarea străzii Kaptol și este la fel de căutată de turiști ca și Tkalčićeva. Aici pe actuala Nova Ves a fost strămutat în sec. XIV un grup de țărani care au primit mici case de lemn dar aveau obligația să se ocupe de muncile din interiorul și exteriorul catedralei și al celorlalte biserici din zonă – normal, călugării simpli nu se puteau obosi înainte de rugăciune făcând astfel de munci cu care Isus n-ar fi fost de acord! Cu timpul unii dintre slujbașii bisericilor au devenit meseriași, întâi pentru nevoile bisericii apoi pentru ale nobilimii.

În urma ultimului mare incendiu devastator, în sec. XVIII, s-a interzis ridicarea clădirilor de lemn și s-au construit case frumoase de zid, după arhitectura barocă, locuri unde azi sunt diverse instituții și multe “konoba”, restaurante croate.

Parcul Ribnjak

Parcul Ribnjak se întinde pe un teren destul de mărișor, începând din spatele catedralei. Este un parc destul de curat, cu locuri de joacă bine întreținute și care atrage turiștii pentru mormântul roman, o piatră tombală de fapt, bine întreținută de croați. Parcul a fost amenajat în sec. XIX pe locul fostelor Bălți Episcopale (ribnjak/baltă), niște iazuri unde călugării pescuiau în săptămâna postului mare. Am văzut parcul de pe margine căci timpul nu ne-a mai permis să lenevim pe aleile lui pline de verdeață.

Kaptol a avut mai multe biserici și mânăstiri ale diverselor culte europene. Unele s-au închis, altele au dispărut la cutremure, incendii – cel mai mare, care în 30 minute a cuprins tot Orașul de Sus a fost în 1645 – în războaie sau în comunism și multe nu au mai fost refăcute după independența Croației.

Kaptol este o zonă mică din actuala capitală croată. După vizitarea celei mai importante catedrale din oraș, Adormirea Maicii Domnului ce poartă ca hramuri secundare Sf. Ștefan și Sf. Ladislau, ne-am îndreptat pașii spre Gradec, prin zona considerată arbitrar tampon între Kaptol și Gradec, Piața Dolac.

Piața Dolac

Piața Dolac este una dintre cele mai apreciate, cumva pentru că aproape fără voie turiștii trec prin ea, apoi pentru că este încă una din cele mai ieftine piețe ale Zagrebului unde prețurile fructelor și legumelor sunt mai mici. Dacă vreți să vă faceți cumpărături aici, programul – până la maxim ora 15 – și mercurialul se află pe o pagină a primăriei locale. Tot aici în Piața Dolac sunt câteva terase interesante care mai păstrează meniuri tradiționale.

Un magnet cu o umbrelă roșie pe usa frigiderului meu, un memento tare plăcut.

Umbrelele roşii din Šestine dau un farmec aparte acestei piețe. Fac parte din tradițiile croate locale și acum se folosesc pentru a apăra produsele și vânzătorii de ploaie și soare. În același timp au devenit și un simbol al Zagrebului după ce au făcut parte din costumul popular local până prin 1960. Umbrelele roșii din piața Dolac au și o legendă. Se spune că pe o ploaie torențială doi tineri îndrăgostiți stăteau îmbrățișați sub o umbrelă neagră; de la iubirea lor puternică, negrul umbrelei s-a schimbat încet în roșu iar marginile au căpătat dungi multicolore asemeni curcubeului. Frumoase sunt legendele lumii!

În piață, printre tarabele cu flori, fructe și zarzavaturi, aproape de intrarea în clădirea principală, este o statuie interesantă. Un cântăreț și alte două personaje ce par fără viață, cu funii de gât. Este reprezentarea Baladelor lui Petrica Kerempuh, ale scriitorului croat Miroslav Krleža, se spune că cel mai valoros scriitor croat al sec. XX, un luptător soldat dar și cu vorbele și inițiativele. A fost considerat unul din făuritorii Croației moderne.

Piața Dolac

După vizitele în Kaptol, următorul loc pe care l-am colindat la pas căci altfel nici nu se poate, a fost zona medievală a nobilimii Evului Mediu, a turiștilor sec. XXI dar și a localnicilor actuali, un loc mult mai bogat arhitectural, mai diversificat și mai larg, cetatea regală Gradec. Vă invit curând și pe acolo. Prima dată am ajuns acolo pe o scurtătură ?, plecând chiar din fața cazării noastre:

Cam pe la jumătatea „scurtăturii”…..am avut marea curiozitate să mă uit peste umăr?!

Continuare la →  📖

%d blogeri au apreciat: