Cartierul Orbilor din București, numit simbolic Vatra Luminoasă!

Liceul tehnologic special Regina Elisabeta

Despre oamenii care au ieșit din această grupă aparte, nevăzătorii, se scrie și se vorbește puțin. Ei sunt la fel ca noi cei cu vedere: oameni buni ori cu vicii, oameni care iubesc munca ori ba, destui și care se complac, sunt meseriași buni dar și profesioniști de excepție. Probabil că n-ați auzit despre profesorii de matematică ori fizică, nevăzători de mici copii. N-ați auzit nici despre doamna din poză, doamna Estera Bălan, nevăzătoare dar care a scris o frumoasă carte de poezii și povești pentru copii, într-un stil care dispare încet și sigur, din păcate și pe care copiii de azi nu-l mai află. Nu știți că majoritatea orbilor muncesc și nu primesc indemnizații de șomaj imediat ce termină liceul, așa cum primesc tinerii perfect sănătoși azi! Pe ce criterii când azi România duce o lipsă aprigă de forță de muncă tânără? Dacă vă uitați la poștașii care vă aduc deciziile caselor de pensii ori plicurile de la ANAF, nu cred că vedeți oameni între 19 și 30 de ani, pentru că e muncă grea să umbli cu tolba prin caniculă, ploaie, ger, polei. E mai ușor să iei șomaj ori ajutor social când ești verde ca bradul, ai bani de țigări, votcă și telefoane cu ceva zerouri în preț! Orbii însă, majoritatea care au posibilitatea să ajungă la o școală, căci statul nu-i ajută prea mult, au mândria întreținerii prin munca proprie! Vă rog să citiți articolul lui Ionuț Benea despre un caz real, eu am plâns când l-am citit: Nevăzător în România. Povestea tânărului care urcă … Atunci am înțeles cu adevărat replica lui Joe Klaas : Adevărul te va elibera, dar mai întâi te va scoate din sărite.

Foto: Vatican Media

Puterea și fericirea unui stat se află în puterea și fericirea mulțimii, adică a nației.

Mihail Kogălniceanu