O para pentru Vatra Luminoasă! Mulțumirea orbilor! Elisabeta.
Textul de mai sus a fost scris char de prima regină a României la Expoziția de la Filaret, 1906, când s-a organizat o strângerea de fonduri pentru asociația orbilor. Para însemna ban iar majoritatea obiectelor expuse vânzării erau lucrate de orbi…
Elisabeta! Un nume atât de comun în rândul europenilor! Dar acea Elisabeta care semna cererea de donații pentru înființarea unui loc doar al celor bătuți de soartă, ORBII României, nu era alta decât Elisabeta-Paulina-Otilia-Luisa (1843-1916), Prinţesă de Neuwied şi prima Regină a României ca soție a prințului și apoi primul rege al nostru, Carol I! Acceptase cererea în căsătorie a prințului Carol, părăsind o lume civilizată și curată pentru a veni să locuiască în ceea ce azi este Piața Palatului din București. Atunci acolo era o singură casă ceva mai răsărită, a marii familii Golescu, o zonă plină de mocirle, porci și găini libere, etnii mai mult ori ai puțin zgomotoase și spălate. Și casa aceea se numea…. palat! De acolo a rămas în istorie celebrul schimb de replici între generalul Golescu și Principele Carol, „Mais, ou est le palais?”
În fine, ce a fost a fost, regele a modernizat zona și nu numai aceea. Dar nu despre Carol I vreau să vă povestesc ci despre prima noastră regină, o femeie foarte cultă ce studiase filozofia și istoria la mari universități europene, ce vorbea fluent franceză, italiană, suedeză, engleză, rusă și bineînțeles germană și mai apoi română! Pe lângă astea studiase belle arte la Berlin și muzica cu A. Rubinstein. O femeie atât de cultă, scriitoare și poetă prolifică – sub pseudonimul Carmen Sylva – premiată la Paris, s-a distins ca prima primă doamnă, exact așa, a României, prin nenumărate acte de caritate: Crucea Roșie a României, spitale pentru civili și răniți în războaie, policlinici, case pentru orfani și societăți de ajutorare, Albina fiind dedicată femeilor ce aveau nevoie de un loc de muncă! Lista instituțiilor create la ideea reginei Elisabeta și unele susținute din fonduri proprii, este foarte lungă. Ce mă face să scriu AZI despre munca primei noastre regine, este altceva:
Cartierul Orbilor din București, numit simbolic Vatra Luminoasă!
Impresionată de viața grea a celor care din naștere, boli ori accidente își pierduseră vederea, Elisabeta, susținută de Regele Carol I și de personalitățile politice ale vremii, se angajează în construirea unui cartier unic în Europa de atunci și până azi, dedicat celor năpăstuiți de soartă, orbii! Pe scurt, înființează Societatea Orbilor din România, la 1 august 1906. Asta după ce cumpărase o suprafață de teren de aprox. 12 ha în estul Bucureștiului, cu ajutorul guvernului de atunci dar și președintelui american Th. Roosevelt (despre car se spune că ar fi avut probleme cu vederea dar s-a păstrat secretul), caselor regale europene, bancherilor și filantropilor din lume, cărora nu s-a sfiit să le scrie cu propriile mâini și să le ceară ajutor. Chiar ea își donase 1/2 din venitul anual propriu, ca regină, la care a adăugat și întreaga rentă pe care o primise de la fratele ei când s-a căsătorit cu Carol. Aici își propusese să ridice primul Institut al Orbilor și o Școală Generală cu regim special, atât pentru copii dar și pentru adulți analfabeți, sub denumirea de Așezământul Orbilor, Vatra Luminoasă. Bani au venit și din vânzarea în străinătate a celebrei Tiparnițe Braille creată de tipograful orb Dimitrie Teodorescu. Acesta lucrase la tipografia Universul dar în urma unei boli, a rămas orb. A învățat braille și apoi, încurajat de regină, a creat prima tiparniță pentru orbi care s-a vândut cel mai mult în Australia, SUA și Anglia, promovată fiind tot de regina României. Tiparnița aceea a funcționat în România la greu, până în acest mileniu!!!
Ar fi multe de spus despre acel așezământ și ce s-a făcut acolo cu sudoare și suflet. Și cu multă rațiune căci aici erau ajutați nu doar copiii orbi ci și adulții care învățau alfabetul braille, meserii specifice dar primeau și asistență medicală și psihologică, aveau teren de sport, preot. De fapt deviza lor, impusă tot de regna Elisabeta a fost Roagă-te și muncește! Dar niciodată, absolut niciodată, viața nu se așează pentru vecie pe pace, înțelegere, milă, toleranță, întrajutorare! Două războaie mari au distrus parțial opera reginei Elisabeta a României, inimoasa Carmen Sylva și a celor care au susținut munca ei. Apoi a venit perioada roșie care a desființat complet așezământul, orbii fiind trimiși în lumea largă. A rămas doar școala, și ea mult transformată, aproape ca o școală pentru copii obișnuiți. Culmea, așa este și azi din câte am auzit, căci aici nu se fac cursuri de … braille! Dacă e adevărat, ar trebui luat de gât Ministerul Educației! Atunci comuniștii au făcut dispărut și bustul reginei Elisabeta, ce fusese donat de familia Brătianu la câțiva ani de la moartea reginei!
Dar iată că a venit zisa mare a revoluției din 1989! Ce de vise, ce de planuri! Atunci a început prăpădul! Din terenul ori din ce mai rămăsese de la comuniști, s-au tot descoperit ciudate greșeli cadastrale care au furat tot ce se mai putea din patrimoniul orbilor, adică terenul de sport special pentru nevăzători, zona verde sau parcul dedicat lor, clădirile unde erau atelierele de unde își câștigau pâinea, locurile de cazare, inclusiv plantația de duzi ce constituia un monument al naturii, însă pusă la pământ pentru a construi ceva ce aduce beneficii unui privat bine văzut și bine văzător.
Astăzi, ca un blestem perpetuu, orbii primesc noi lovituri tocmai de la cei ce ar trebui să-i ajute. Li se taie la propriu din pâinea zilnică prin legi neclare, prin încălcarea unui drept constituțional, căci o pensie nu poate fi recalculată dacă a fost obținută după o lege în vigoare la momentul calculării ei! Este ilegal, spun cei ce încă se descurcă bine în pădurea de legi și ordonanțe din ultimele decenii. Din oameni care, deși greu, au muncit un număr de ani prevăzuți în legea pensiei de atunci, azi sunt făcuți brusc asistați social pe munca lor cinstită. Și grea! Nu poți să spui că dacă îi dai unui om un covrig în locul unei franzele pe care a cumpărat-o cinstit, nu l-ai păcălit grav, l-ai furat practic, ba să minți că el ar fi ieșit în câștig!!

Liceul tehnologic special Regina Elisabeta
Mi-am amintit de povestea primelor așezăminte din cartierului Vatra Luminoasă din București zilele acestea. Majoritatea publicațiilor vorbesc doar despre cartierul elegant al muncitorilor și funcționarilor, ridicat în perioada interbelică și despre cel comunist Vatra Luminoasă ori despre orașul-grădină admirat de francezi, vorbesc despre casele conspirative ale PCR, despre ultimele zile ale mareșalului Antonescu ascuns aici de Bodnăraș după arestare, înainte de a fi predat rușilor. Sunt multe povești din perioada tulbure, legate de nume care azi tineretului nu mai spun nimic: Gheorghiu-Dej, Bodnăraș, Moscovici și mulți alții.

Despre oamenii care au ieșit din această grupă aparte, nevăzătorii, se scrie și se vorbește puțin. Ei sunt la fel ca noi cei cu vedere: oameni buni ori cu vicii, oameni care iubesc munca ori ba, destui și care se complac, sunt meseriași buni dar și profesioniști de excepție. Probabil că n-ați auzit despre profesorii de matematică ori fizică, nevăzători de mici copii. N-ați auzit nici despre doamna din poză, doamna Estera Bălan, nevăzătoare dar care a scris o frumoasă carte de poezii și povești pentru copii, într-un stil care dispare încet și sigur, din păcate și pe care copiii de azi nu-l mai află. Nu știți că majoritatea orbilor muncesc și nu primesc indemnizații de șomaj imediat ce termină liceul, așa cum primesc tinerii perfect sănătoși azi! Pe ce criterii când azi România duce o lipsă aprigă de forță de muncă tânără? Dacă vă uitați la poștașii care vă aduc deciziile caselor de pensii ori plicurile de la ANAF, nu cred că vedeți oameni între 19 și 30 de ani, pentru că e muncă grea să umbli cu tolba prin caniculă, ploaie, ger, polei. E mai ușor să iei șomaj ori ajutor social când ești verde ca bradul, ai bani de țigări, votcă și telefoane cu ceva zerouri în preț! Orbii însă, majoritatea care au posibilitatea să ajungă la o școală, căci statul nu-i ajută prea mult, au mândria întreținerii prin munca proprie! Vă rog să citiți articolul lui Ionuț Benea despre un caz real, eu am plâns când l-am citit: Nevăzător în România. Povestea tânărului care urcă … Atunci am înțeles cu adevărat replica lui Joe Klaas : Adevărul te va elibera, dar mai întâi te va scoate din sărite.
Nu voi da nume de orbi celebri din istorie – se spune că și Homer ar fi fost orb – de matematicieni, scriitori, cântăreți și compozitori, sportivi, etc., ce și-au trăit cu mândrie viața în umbra luminii. Vă voi aminti doar despre pictorul Claude Monet care, aproape orb, a pictat nuferii pentru Musée de l’Orangerie, galeria de artă din Place de la Concorde, Paris.
M-am gândit ce diferențe pot fi între conducătorii de atunci, la început de sec.XX, neromâni, și cei de azi. Asta când am văzut chipul unui orb, ca o mască mortuară, ținând în mână o foaie completată doar pe o parte și unde era informat rece și analfabet, că pensia lui după 20 de ani de muncă sub legea ce-l proteja, adică împlinind stagiul complet de cotizare pentru orbi, devenise din 2200 lei, cam 830 lei dacă nu mă înșel la paralele mici, adică ultimele două cifre! Adică omul, deși rămânea în plată cu cei 2200 lei, devenea un asistat social în viitorii cel puțin 5-7 ani! Sau un cerșetor! Pentru că el nu va mai primi nicio indexare, nimic, ani de zile, în timp ce un angajat ce stă pe scaun la cald 40 de ani, beneficiază și de mărire prin necontributivitate dar și de indexări anuale! Unii dintre nevăzători au meserii umile dar solicitante, cum ar fi maseurii. Alții au făcut facultăți, dovedind nu doar inteligență ci și o muncă titanică căci o foaie scrisă în braille are mai puține cuvinte decât una normală iar timpul pentru pipăirea/citirea ei este de aproximativ 4 ori mai mare decât citim noi o pagină obișnuită. Căci nu e ușor să citești, să înveți, folosind în locul ochilor, doar buricele degetelor…. Azi aveam să văd un cuplu de orbi la casa de pensii: el deja pensionar, vizibil nevăzător, cu stagiul de muncă legal pentru acest grup de oameni, are pensia după recalculare redusă cam la jumătate, culmea, tot sub nivelul indemnizației sociale de 1281 lei! Soția lui, absolventă de facultate, urmează să se pensioneze având la fel, stagiul de cotizare complet dar ce va primi ea va fi mult sub limita indemnizației de 1281 lei, numită cu emfază pensie socială minimă! Acești oameni fac parte din grupul celor aproximativ 60 000 de nevăzători adevărați și nu din cei peste 35-40 000 care au devenit nevăzători ce prin miracole și jonglerii financiare conduc mașini pe șosele, citesc și muncesc normal.
Foto: Vatican Media
Puterea și fericirea unui stat se află în puterea și fericirea mulțimii, adică a nației.
Mihail Kogălniceanu
Frumos articol. Îmi trezește amintiri, am locuit o scurtă perioadă acolo, în „cartierul muncitoresc”.
Sunt de aceeași părere cu tot ce ați scris. Nu înțeleg exemplul cu „stagiul de cotizare complet”, calificată, dar cu pensia sub venitul minim, ceva nu se potrivește. Sunt de acord și cu „dreptul câștigat” conform legilor vremii. Numai că, uneori, aceste legi (mă gândesc în primul rând la cele din epoca ailaltă, dar sunt și unele contemporane) au generat nedreptăți mari. Le acceptăm în continuare? Lăsăm drepturile nedrepte? Las nedreptățile trecutului mai îndepărtat, dar avem exemplul „specialelor”. Ascunse sub diverse denumiri, de fapt pensii fiindcă au atributele pensiilor, inclusiv succesiunea, au ajuns la nivelul bugetului apărării. Au fost blocate o singură dată, o perioadă relativ scurtă.
Legile nedrepte mai vechi sau mai noi trebuie corectate, efectele trebuie înlăturate. Altfel generează o stare de nemulțumire și abuzuri continuate.
Cunosc zona pentru că socrul meu a stat în ultimii ani ai vieții la marginea fostului teren cumpărat de casa regală.
Doamna de care am spus a muncit cei 20 de ani necesari prin lege pentru orbi, deci stagiu complet în cazul ei. Dar acum totul se împarte la
35, stagiul normal de cotizare și de aici probleme mari!! A aflat că dacă se pensionează pe 2 septembrie, pensia ei va fi mai mică decât cea
socială și deci nu va primi nici indexările anuale. Dacă se pensiona pe 30 august primea o pensie substanțial mai mare ce acoperea și câțiva ani de indexări plătite doar pe hârtie, deci fictive. Pe ea și soț i-am văzut la tv. N-au țipat, n-au plâns, n-au acuzat dar ochii doamnei și ai soțului aveau clar frica zilei de mâine! Oameni bătuți de soartă și administrație dar foarte civilizați.
Cât privește specialele și altele, știu, am o vârstă și destule povești reale despre care nu vreau să vorbes. Acum!! Din păcate sunt speciale și speciale. Acum pensiile care au primit puncte de stabilitate au devenit speciale!! Dar într-un moment în care plutim în ape tulburi. Așa cum am spus, nu sunt afectată dar….. țară, țară, vrem natalitate! Nu va crește, după nesiguranța asta din sistem!
Numai bine vă doresc!
Emoționant articolul prin crudul adevăr.
Da, ați spus bine, crudul adevăr.