Mantia Conștiinței

– Statui, statui, E plină lumea de statui… (IV) –

  

Cehia, o țară micuță, fostă în lagărul comunist, a fost și este zilele acestea pe buzele multor români. Mai ales a celor care sunt pe drumurile Europei acum și, având nevoie să traverseze Cehia, s-au luat după spusele unei celebre avocate cum că Cehia e o țară liberă de restricții covid. Acum oamenii plâng către guvernul României, de parcă MAE n-ar fi anunțat din timp măsurile luate de Cehia. Dar de ce mă enervez  pentru alții când stau bine la căldurică ??!

Ei dar răul altuia, bucuria unora! Vroiam să scriu despre o altă statuie, din altă locație dar amintindu-mi de Praga și de statuile ei multe și frumoase, am zis că trebuie să-mi curăț conștiința de gânduri negre și am ales pentru azi cunoscuta

Il Commendatore

Lâng Stavovské divadlo sau Teatrul Estates, teatrul istoric din sec.XVIII, unul din cele mai vechi teatre europene care au funcționat continuu până azi, se află o statuie ce redă o pelerină cu faldurile ce se suprapun parțial și care acoperă un trup uman așezat ca pe un scaun. Se văd urmele mâinilor așezate pe genunchi și degetele picioarelor ieșite de sub mantie. Doar că sub pelerină nu este nimic altceva decât aerul orașului Praga. Sau vidul, cum îi place autoarei să spună: Vidul ne amintește că natura esențială a realității este goliciunea, sursa însăși a întregii vieți și a tuturor formelor. Empatia, ca îmbinare a Genius Loci și Anima Mundi, este elementul care dă forță pelerinei. 

 Praghezii numesc statuia Il Commendatore  și este adusă aici pentru a-l omagia pe Mozart și opera sa Don Giovanni, acea dramma giocoso / dramă veselă  care a avut premiera în teatrul praghez în seara de 29 octombrie 1787, se spune la doar câteva ore după ce Mozart a terminat de compus muzica. Succesul a fost enorm. 

Opera tratează o temă dragă și larg răspândită în cultura europeană, mitul lui Don Juan, seducătorul fără scrupule. Povestea, varianta lui Mozart, o găsiți pe net dacă nu ați văzut opera. Pe scurt, Don Giovanni, seduce mai multe femei iar uneia îi omoară chiar tatăl, pe Il Commendatore. Dar spiritul acestuia apare la final și acceptă o invitație la masă făcută de Don Giovanni. Tânărul a crezut că e o glumă, o statuie din cimitir, de la mormântul lui Il Commendatore, nu putea vorbi și veni în casă. Ei bine, în final, spiritul lui Il Commendatore sub forma statuii – oaspetele de piatră, cum i se mai spune – apare la masa lui Don Giovanni și după puțin timp îl aruncă pe acesta  în iad pentru că n-a acceptat să renunțe la viața păcătoasă. Dacă ați văzut opera în montare clasică, Il Commendatore apare îmbrăcat într-o pelerină largă ce-i acoperă aproape fața. Aproape seamănă cu statuia modernă. 

Statuia pragheză lasă impresii diferite turiștilor care vin să o vadă. Unii pretind că de groază. Oare de ce? Știu istoria ei ori se simt cumva cu conștiința încărcată? A avut autoarea ei viziuni aparte când a creat statuile de acest fel? Pentru că cea din Praga nu este unicat, modele asemănătoare, din materiale și la dimensiuni diferite, sunt răspândite în toată lumea.

 Anna Chromý, to be or not to be?

Anna Chromý, prima femeie sculptoriță  premiată cu premiul Michelangelo, în anul 2008. O mare realizare pentru ea și pentru sculptorițele  femei  cărora li se recunoștea astfel talentul și efortul de a crea statui de mari dimensiuni și din materiale greu de lucrat. Premiul a fost primit pentru lucrarea Mantia Conștiinței și Toleranței. O pelerină care acoperea un trup inexistent, ca o fantomă.

Istoria sculpturii Il Commendatore sau Mantia Conștiinței începe în 1980 cu o pictură. Prima mantie a fost pictată de artistă care inițial a fost o pictoriță de succes și nici nu-i trecea prin cap să facă sculptură, în tabloul To Be Or Not To Be, inspirat din opera Don Giovanni de Mozart. A suferit însă un accident urât și mâinile nu-i mai asigurau finețea necesară pentru mânuirea pensulelor de pictură. În disperare, a încercat să modeleze cu materiale găsite prin curtea casei, în anul 1990, o mică mantie, luând ca model propria sa pictură despre Don Giovanni. A reușit și așa Anna Chromy trece de la pictură la sculptură. Crează cea mai cunoscută mantie, lucrată în bronz, cea din Praga, Il Commanditore.

Fire religioasă, cunoscătoare a esențelor principalelor religii ale lumii, în 2006 începe Mantia Conștiinței  dintr-un bloc de marmură albă adusă din cariera Michelangelo, din Carrara, locul de unde a fost luată și marmura celebrului David. Se spune că a fost ales special acest loc și această marmură a purității.  Sculptura originală are 470 cm înălțime, aproape  de David care are 517 cm. În golul dintre  faldurile mantiei ar intra doi bărbați înalți, în picioare. Mai târziu, după o întâlnire cu Papa Ioan Paul al II-lea, artista primește propunerea de a lucra această statuie tot din marmură albă, mai mică, pentru Mănăstirea  și  Biserica  Papală San Francesco din Assisi. Ideea statuii a plăcut mult papei, căci  pelerina călugărului franciscan reprezintă locul unde corpul călugărului adăpostește  puritatea și iubirea de pace și Dumnezeu. Iar acum puțini ani i se propune ca o copie a mantiei de marmură albă să fie adaptată pentru montajul operei Don Giovanni. Succesul este răsunător.

Ideea de mantie are și o inspirație undeva prin sec. XIV când lumea creștină lovită de epidemii și pandemii serioase, căuta sprijin în Maica Domnului, ocrotitoarea, mantaua divină. Artista spunea într-un interviu că  Mantia conștiinței este în același timp un Scut împotriva relelor lumii și un Adăpost  pentru sufletul individual. Adică fiecare dintre noi are libertatea de a deveni cel ce-și hotărăște destinul spiritual. 

Întrebată despre ideile care au însoțit-o de-a lungul lucrării, Anna Chromý l-a citat pe Albert Einstein: „Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea este misterioasă. Este emoția fundamentală care stă la leagănul artei adevărate și al științei adevărate …

.

Il Commendatore, perla operei artistei, este ușor de văzut, fiind în spațiul public și într-un oraș atât de apreciat de turiști, Praga. Replici la dimensiuni și materiale diferite, se găsesc în Spania, Ierusalim, China, Monaco, Austria, SUA, în multe alte locuri.

Pentru următorul articol despre statui, vă invit tot în Praga și vă promit că va fi interesant de comparat … praghezi cu români!