– Statui, statui, E plină lumea de statui… (III) –
Mulți dintre voi, mai ales cei care sunt azi maturi sau mai mult, își amintesc că lectura în copilăria și adolescența noastră era o ocupație obișnuită. Și probabil mulți vă amintiți de cărțile de legende care circulau atunci și pe care aproape obligatoriu le citeau toți. Printre ele, Din marile legende ale lumii, o culegere de legende repovestite de Alexandru Mitru, era apreciată atât de fete – pentru Tristan și Isolda- dar și de băieți, atrași în mod deosebit de misteriosul Artur și cavalerii Mesei Rotunde.
Gallos? Nu, Regele Artur?
English Heritage l-a ales pe sculptorul galez Rubin Eynon, să lucreze o statuie a regelui Artur care să fie expusă în Tintagel. I-a dat toată libertatea creației. Eynon a creat o statuie puțin atipică din bronz, înaltă de 8 metri, care îl reprezintă pe regele Artur dar a numit-o Gallos, după un cuvânt vechi local ce înseamnă „putere”. De fapt a fost forțat să-i dea alt nume și nu Artur.
În aprilie 2016, Gallos a fost instalat cu ajutorul unui elicopter, fiind poziționată cu privirea spre Oceanul Atlantic. Sau poate spre viitor. Căci localnicii n-au fost deloc încântați de statuie, nu de forma ei, cât de faptul că autoritățile strică aspectul zonei și al tradițiilor din Cornwall. Pentru aplanarea conflictelor deloc civilizate, organizația patrimoniului național le-a explicat localnicilor că acea statuie de fapt, reprezintă forța satului Tintagel, a portului de altă dată care avea legături maritime cu Africa, a faptului că aici a fost construit în sec. XII un castel regal. Gallos! Putere! Privind pozele, cred că localnicii au destulă dreptate. De anul trecut aici a apărut și un pod între stânci pentru a ușura pașii turiștilor care trebuiau să urce 148 de trepte spre ruine și … Gallos. A dispărut senzația de atemporalitate, de autentic.
Dacă se va dovedi că vechiul castel, îngropat până de curând, aduce dovada existenței regelui Artur, cred că numele statuii se va schimba. Astăzi statuii din Tintagel, toți îi spun doar Gallos pentru a nu răni mândria localnicilor supărați că turiștii le inundă liniștea.
Gallos, așa cum zice artistul, este puterea unei legende, a unui personaj iubit de locuitorii din Cornwall. Este de fapt Regele Artur, redat așa cum a trecut prin istorie, o parte om, o parte legendă, o parte fantomă! Îmi place ideea artistului.
Regele Artur
Se pare că Regele Artur este și rămâne momentan doar un personaj legendar, un mare mister al istoriei, a cărui existență n-a fost probată de artefactele găsite de arheologi până acum. Cele prezentate s-au dovedit a fi falsuri create încă din secolele XII.
Legenda regelui Artur acoperă istoric perioada dezastruoasă după retragerea legiunilor romane și rezistenţa localnicilor împotriva invaziilor germanice. În dezastrul lăsat de legiunile care fugeau din calea popoarelor migratoare, sec.V- X a fost o perioadă cunoscută drept Evul Întunecat. Și aici, în sec. V-VI apare fantomaticul viteaz Artur.
Oficial numele lui Artur apare însă prima dată în documente abia în sec. XII, anul 1138, când Geoffrey din Monmouth termină lucrarea lui importantă, Historia Regum Britanniae (Istoria regilor din Britania), o lucrare ce a fost acceptată fără studiu până prin sec. XVII. În această lucrare regele este descris ca un personaj foarte înțelept, organizat și un războinic deosebit, cel care reușește să facă ceva ordine în zonă dar ajutat și de forțele divine. Câteva secole legenda regelui Artur va fi folosită de mulți poeți și prozatori, cunoaște apoi un declin până în sec. XIX când este reluată de marile nume ale muzicii clasice și ale prozatorilor.
Identitatea regelui Artur este multiplă. Artur, “regele care a fost şi regele care va fi”, este fie un centurion roman, fie un localnic, cavaler dar nu de rang regal. Doar iscusința l-a adus la conducerea regatului. Ajutorul divin este celebra lui sabie, Excalibur, despre care legendele spun fie că i-a fost dăruită de o zână a lacului, Doamna Lacului, fie a fost scoasă dintr-o nicovală de piatră apărută misterios în curtea unei biserici. Scoaterea sabiei din piatră s-ar fi făcut după prezicerea vrăjitorului Merlin: Oricine scoate această sabie din această piatră și nicovală, este născut drept rege. Povestea Excalibur este bogată și frumoasă. În continuarea primei variante – sabia primită de la Doamna Lacului – este și la sfârșitul vieții regelui Artur. Retras pe o insulă deoarece era rănit și rănile nu se vindecau căci teaca sabiei, teacă ce avea puterea miraculoasă de a vindeca rănile, este furată, Artur aruncă sabia în lac, o mână iese din apă și prinde sabia ce dispare definitiv.
Printre obiectele false este și cunoscuta cruce de la Glastonbury găsită în 1192 de călugării mănăstirii, atunci când ei pretind că au găsit mormântul regelui Artur. Lângă zisul mormânt era această cruce de plumb care avea gravat textul: IACET SEPULTUS INCLITUS REX ARTHURIUS IN INSULA AVALONIA adică aici zace îngropat renumitul Rege Arthur pe insula Avalon. Obiectul s-a dovedit peste câteva secole că era fals și a fost creat se pare chiar de călugări pentru a atrage mulți credincioși. Minciuna a reușit 3-4 secole. Astăzi Glastonbury este un loc vizitat anual de mii de pelerini și turiști, cunoscut ca un loc religios important. După ce călugării au anunțat găsirea oaselor regelui Artur și a soției sale într-un trunchi de copac scobit, regele Eduard I i-a făcut un mormânt de marmură neagră. Este distrus în sec.XVI de migratori și urma oaselor s-au pierdut.
Legenda pierderii oaselor regelui Artur are o interpretare populară. Se spune că Artur, după ce a aruncat sabia în apă către Doamna Lacului, a promis poporului că poate reveni oricând țara are nevoie de el. Și unii încă mai speră!
Locul unde povestea, frumoasă de altfel, spune că s-a născut și a trăit regele Artur, este satul Tintagel, într-un castel foarte vechi despre care azi încă nu se știe nimic. Sau nu se știa până în … 2016.
Tintagel
Tintagel, un sat din ținutul Cornwall de azi, o zonă ce a aparținut unuia din cele șase popoare celtice, o zonă neglijată multe secole, fiind legat de legenda regelui Artur, azi cam are de suferit din cauza turismului. Geoffrey din Monmouth în Historia Regum Britanniae, susține fără nici o dovadă că aici, în Tintagel, în castelul vechi, deja ruină la scrierea istoriei lui Monmouth, s-ar fi născut regele Artur, fiul regelui Uther. Și totuși recent, în anul 2016, aici s-au descoperit ruinele unui castel vechi din sec.V care, după lucrurile scumpe aflate în pământ, pare a fi fost un castel regal. Regele Uther ar fi fost ajutat de vrăjitorul Merlin! Ciudată istorie dacă apar și vrăjitorii! De fapt este istoria regilor legendari ai Angliei. Povestea a fost folosită în mai multe filme, desigur și în Escalibur. Ba chiar și în Tristan și Isolda.
După ce a apărut lucrarea lui Geoffrey din Monmouth, lumea avidă de legende, de povești incredibile cu eroi fabuloși, a folosit satul pentru a atrage călători, adică bani. Apoi, prin sec XVII – XVIII legenda a fost dată uitării, fiind reluată abia în sec. XIX. De ce în sec XIX? Pentru că atunci, sub lunga domnie a reginei Victoria, a fost o adevărată revoluție și în lumea călătoriilor de plăcere. Au apărut chiar agenții de voiaj, așa că orice poveste, orice legendă veche spusă amatorilor mai puțin informați, aducea bani. Așa a înviat și vechea legendă a regelui Artur, a cavalerilor mesei rotunde. Și unde erau cel mai bine plasați? La Tintagel!
Astăzi Tintangel face parte din patrimoniul englezesc administrat de English Heritage Trust, o organizație caritabilă formată prin contopirea comisiei guvernamentale, Comisia pentru clădiri și monumente istorice din Anglia și Comisia Regală pentru monumente istorice din Anglia, patronată și de prințul Charles. Deși nu s-au găsit obiecte care să dovedească existența misteriosului rege Artur la Tintagel, resturile luxoase ale palatului abia decopertat vin în sprijinul legendei. Iar faptul că acel palat a avut o viață extrem de scurtă – mai puțin de 2 secole – este explicat de specialiști prin catastrofala pandemie de ciumă din sec. VI-VII care a ucis enorm de mulți oameni.
A trăit regele Artur aici? A fost regele Artur un erou al unei populații ce căzuse de la ordinea impusă de ocupația romană la haosul adus de atacurile popoarelor anglo-saxone? A murit și regele Artur în timpul ciumei, aici la Tintagel? Misterul rămâne. Dar comerțul turistic abia începuse extraordinar de bine cu câțiva ani înaintea pandemicului an 2020.
English Heritage Trust a pus să se facă și o sculptură în stâncă cu așa zisul chip al vrăjitorului Merlin, a instalat panouri informative, o busolă, a creat trasee și desigur a adus o statuie modernistă și foarte contestată a regelui Artur, de curând a terminat și un pod pentru turiști. Dar cui îi pasă de părerile localnicilor când, doar în 4-5 ani înainte de actuala pandemie, numărul turiștilor internaționali și locali a explodat spectaculos, cam la 3000 oameni zilnic, la un preț de vizitare adult de 20 £ ? Anul acesta un dușman invizibil dar tenace a închis site-ul iar Artur și-a pierdut gallos-ul asupra turiștilor. Dar istoria e ciclică.
Comentarii recente