Promiteam în scurta prezentare a blogului acesta că voi da unele informaţii utile despre locurile unde am fost – despre cazări, transport, finanţe – nu foarte vechi. Şi asta pentru că din experienţă ştiu că lucrurile se mai schimbă pe la hotel sau preţurile cresc, uneori nu în bine şi atunci informaţia nu doar că nu e actuală dar şi dăunează.  Mi-a fost greu să mă hotărăsc ce căzări să vă prezint ca demne de trecut pe o listă, cazări pe care le-aş recomanda cu drag oricui. Dintre toate cele prin care am fost în ultimii ani, una se distinge în mod special, mie şi soţului ne-a atins sufletul. Și un loc care acum, anul acesta, este la fel de interesant și bine cotat în lumea turistică. Cum altfel când cazarea este într-un muzeu românesc, deosebit prin obiectele expuse şi prin simbolurile lui,

          Bed & Breakfast Popamuseum Târpeşti

     Aveam nevoie de o cazare, doar pentru o noapte, undeva cât mai aproape de Cetatea Neamţului. Şi cum sunt în bune relaţii cu Booking.com despre care am şi povestit aici pe blog, am primit invitaţia de a arunca un ochi şi pe oferta de la Târpești.  Păi după o privire scurtă pe ofertă am şi intrat pe rezervări, am luat camera dorită şi apoi m-am documentat mai bine. Cum a fost cazarea acolo, vă las pe voi, cititorii mei, să apreciaţi la final de articol.

     Ajunși în Târgu Neamț GPS-ul ne îndrumă spre casa lui Nică a Petrii și de acolo tot înainte pe un drum asfaltat, cam 10 – 12 km, până la destinație. Acum e drept că nu aveam nevoie de ghidajul  Sophiei căci la fiecare intersecție erau indicatoare către Muzeul Popa, plus că, întrebând niște localnici, ne-am dat seama cât de cunoscut este. Din actualul cartier Humulești din Târgu Neamț, din fața casei lui Ion Creangă se merge pe drumul local 155, urmărind indicatoarele muzeului Popa, până se ajunge la gardul tradițional dar frumos din împletitură de nuiele.

         

 
Ajunși aproape am recunoscut casa după pozele de pe Booking.com.  Am mers către locul indicat drept parcare, am intrat pe portița mică și o doamnă ne-a întâmpinat rapid dar auzind că suntem pentru cazare, ne-a spus să ne întoarcem cam 50-60 m la prima poartă prin care să intrăm cu mașina în curte. Până să revenim, porțile erau deja deschise, am parcat pe iarba din curte, chiar la intrarea în pensiune.
Gazda, dl. Niculaie Popa, ne întâmpină elegant și după o scurtă discuție, ne oferă o altă cameră decât cea rezervată, una mai mare și ca spațiu dar și ca preț pe site dar pentru care am plătit cât pentru cea rezervată, ba chiar un pic mai puțin deși noi am insistat să-i dăm măcar cât era pe rezervare.
  

        

 
După ce ne dezmeticim după o zi lungă și foarte obositoare pe drum, începem să deslușim ce este cu această cazare, plăcută și foarte interesantă.

Pensiunea Popamuseum Târpeşti este în casa mare a curții ce a aparținut celebrului artist  popular Nicolae Popa. Este administrată de unul din fii acestuia, cel care-i poartă numele și prenumele și este deschisă din primăvară până la sfârșit de octombrie (datele sunt pe booking).

Din curte intrăm pe un mic hol și de aici în living. O căldură plăcută ne cuprinde de la soba cu aspect de șemineu. O cameră foarte elegantă și curată,  mobilată deosebit, care are cea mai mare parte pentru socializare iar lateral, în dreapta, o masă unde maxim 8 persoane pot servi micul dejun. Tot de aici se intră în bucătăria utilată. Un covor pufos și curat, deși toată lumea intră cu încălțările de afară, tablouri frumoase pe pereți, mobilă veche.

De aici, printr-o ușă deschisă vedem un dormitor frumos aranjat, dl. Popa ne spune că este camera în care stă dânsul în perioada când este deschisă pensiunea. Tot din living pornește și scara spre etaj, o scară de lemn micuță.

La etaj sunt camerele pentru oaspeți, fiecare mobilată altfel cu mobilier în stil baroc francez și neo bizantin, baroc austriac și Ludovic XV. Noi am primit cea mai mare cameră, cea mobilată în stil baroc francez Ludovic XV.

Camera este mare, 36 mp, prima impresie este deosebită. Peste podelele bine lustruite este așternut un covor persan bun și curat. Patul, prima mobilă pe care o cercetez, este mare, salteaua bună, pilotă, lenjerie curată, Patul e puțin cam înalt dar nu deranjant. Și am uitat să menționez, toată mobila cu aspect de vechi, de epocă. Două noptiere cu veioze funcționale și prize libere de o parte și alta a patului. Masa de toaletă, mare și cu oglindă bună, poate fi folosită și drept birou, având și un scaun solid. Șifonierul în trei uși, cea din mijloc cu oglindă mare, suficiente umerașe iar în interior săculeți cu plante parfumate. Două fotolii bune de o parte și alta a unei comode, plus o măsuță întregesc mobilierul camerei. Televizorul cu ecran plat foarte bun. Caloriferul de fontă este acoperit cu un blat de sticlă pe care stau cuminți câteva porțelanuri vechi, plânse de soțul meu care se gândește cum ar decurge vizita unui așa numit „turist suprem” care consideră că pentru cât a plătit, are dreptul să facă orice !

Pe pereți sunt câteva tablouri frumoase dar portretul de femeie atrage privirea, gândind că este cineva din familie; ei bine, este mama gazdei noastre actuale și soția artistului care a creat muzeul, o femeie teribil de frumoasă şi talentată.

Undeva pe peretele de răsărit se află o icoană veche, deosebită.

Din cameră se iese pe terasa închisă ce dă spre apus, toată numai geamuri, cu multe mușcate pe exterior. Aici, pe lada de zestre am pus laptopul, wi-fi bun iar pe masa de răchită am mâncat. Pe lângă cele două fotolii este și o micuță canapea, tot de răchită și cu multe perne.

Baia este foarte mică dar este curată și are tot ce trebuie. Cabina de duș este încăpătoare, prosoape curate, toate cosumabilele necesare, are geam la exterior, apa caldă a fost tot timpul. Așa cum spuneam este foarte mică, chiuveta este liliputană iar oglinda este rabatabilă pe suport extensibil. Dar pentru 1-2 nopți la ce oferă locația, acest fapt nu contează aproape deloc.

Așa cum se înțelege din numele pensiunii, micul dejun este inclus în preț. Este servit în living și când noi am coborât masa era aranjată pentru patru persoane. Vesela era elegantă și curată. Am primit brânzeturi, salam două feluri, bun, unt și gem, lapte, iaurt cu fructe, cafea bună, ceai la alegere, un suc de portocale foarte bun, pe servantă era o fructieră plină cu struguri, banane, mere și altele. Poate am uitat să menționez ceva, esențial este că micul dejun este suficient, este de calitate și sincer, mi-a plăcut servirea.    

După o scurtă dar plăcută conversație cu dl. Popa, a trebuit să plecăm, aveam un drum lung iarăși de făcut și oricum, un autocar cu turiști deja se oprise la poarta muzeului pe care noi am avut inspirația să-l vizităm seara.

Recomand cu foarte mare plăcere această locație, este un popas deosebit pentru iubitorii de turism cultural. Nu pot să nu înțeleg cerința gazdelor, aceea de a nu caza copii de o anumită vârstă – dl. Popa ne povestea că unii turiști nu țin cont de acest fapt și că a avut caz în care copilul era liber să facă orice, spre groaza dânsului căci oricând mingea putea lovi un porțelan sau tablou.

Booking.com



Când am fost noi  acolo, fiind ultima lună de cazare, o lună de toamnă cu multe munci agricole, nu se mai putea servi cina la locaţie. Eu am sunat, așa cum este trecut pe booking.com, nu cu șase ci cu 24 de ore înainte. Dl. Popa mi-a răspuns amabil deși un grup de francezi tocmai vizita muzeul si mi-a explicat situația, am înțeles și ne-am rezolvat problema luând la pachet ceva de pe drum.  De câte ceva a beneficiat și paznicul simpatic, Haiduc.

Plata se face doar cash, dl. Popa vorbește franceza și olandeza (regret că nu am întrebat dacă și engleza) iar pentru cei ce stau mai mult se pot aranja diverse activități și asta se discută cu administratorul. Pentru cei cazați în pensiune, vizitarea muzeului este gratis şi chiar merită, vedeţi asta în articolul despre comorile Muzeului Popa.

    

    

Sper să putem  reveni aici, atât timp cât muzeul și pensiunea aparțin fraților Popa căci  dl. Popa este un intelectual plăcut și elegant în conversații, foarte amabil și o gazdă desăvârșită.

Continuare:   Muzeul N. Popa – Târpești