Cash sau card în vacanță? Preferabil ambele! (II)

Vă spuneam în articolul trecut despre cum “transportăm “ noi banii în excursiile noastre și că mereu plecăm și cu puțin cash, urmare a câtorva experiențe în care cardul a fost inutil. Sunt o fană a folosirii cardului atât în țară cât și în afară. Este un prieten bun în călătorii, cu condiția să nu fie un singur card în dotare căci atunci sunt puțin stresată. Dar să vedem de ce și ce soluții sunt ca să nu îmi stric vacanța.                                                                                                                          

Cu ceva ani în urmă am hotărât să-mi fac două carduri, unul în lei și unul în euro, ambele folosite la plăți pe internet, în magazine, rezervări cazări și zboruri. Cardul în lei este cel mai folosit, mai ales în țară. Cel în euro l-am făcut special pentru vacanțe și tot ce este legat de acestea. Am preferat să am un card special în moneda cel mai mult folosită în Europa și cu el m-am înscris pe Booking.com și ceva site-uri de rezervări transport. Dar în vacanțe le iau pe amândouă cu mine, pe fiecare fiind câte o sumă de cheltuit pe unde ne poartă pașii.    Soțul meu are un Mastercard dar și Visa în lei.                    

Cardurile mele sunt MasterCard, carduri de debit căci așa am considerat că am cel mai bun control al banilor și nici n-aș fi tentată să mă bag singură în belele dacă văd ceva  nemaipomenit, musai de cumpărat prin vacanțe. Până acum nimeni nu le-a refuzat pe motiv că sunt de debit și nu credit, condiția fiind desigur să fie sumele necesare în pușculița specială ! Au fost refuzate însă nejustificat la unele hoteluri dar mergeau perfect imediat după aceea la ATM sau magazin!  Am internet banking și pentru ambele am activată alarma prin SMS. Am considerat că taxa de 1 € / lunar este bine investită, sunt informată pe telefon imediat ce am făcut eu o plată, la o blocare sumă în cont sau retragere de bani de către un hotel unde am rezervare. Primesc în același mesaj și date despre retragere – suma, locul, data și datele celui ce a operat.  Plus că sunt informată și despre sold după fiecare retragere, deci nu pot fi surprinsă cumva că am rămas cu cardul gol iar acest fapt este de mare ajutor în vacanțe când hoinărești toată ziua și nu mai știi pe unde și cât ai cheltuit. Pentru două conturi de card la aceeași bancă plătesc o singură taxă SMS.  Avantajul de a avea internet banking este și acela că poți jongla cu banii între contul de card și depozite pe care să le faci sau desfaci de acasă, de pe drum, de pe plaja croată sau din cine știe ce stațiune unde te relaxezi. De fapt chiar este recomandat să nu ții toți banii pe contul de card ci să ai și câteva depozite mici (banca emitentă a cardurilor mele românești permite depozite de minim 100 lei și minim 250 € ), astfel că dacă ai “plăcerea “ să-ți fie fraudat cardul, hoții să nu poată lua decât ce este pe contul de card, nu și banii din depozite. Și ca o măsură suplimentară de siguranță, cineva din familie e bine să știe datele conturilor, adică să dețină accesul la datele mele. Eu am ales ca pentru conturi să primesc codul de acces pe un nr. de telefon care rămâne mereu acasă și fiul meu are toate datele și poate interveni să-mi debloce un depozit, soluție aleasă pentru cazul că sunt într-o zonă cu semnal deficitar la telefon și nu pot astfel să intru eu pe internet banking. Pentru SMS am dat băncii numărul  telefonului care este mereu la mine.                                                                                                                                                     

O recomandare importantă este să plătiți întotdeauna cu cardul alegând  moneda țării unde sunteți. Mai nou, de câțiva ani, a apărut varianta cu care te “îmbie” unii comercianți de a plăti în lei chiar dacă ești la Paris. Din câte știu eu și din experiențele avute, se aplică, pentru români doar cardurilor în lei, cele mai multe cu care călătoresc aceștia. Eu am avut prima surpriză de acest gen în Grecia când m-am trezit la ATM cu întrebarea dacă vreau să-mi calculeze în lei în loc de euro. Nu eram la prima vacanță acolo deci am avut de ce să fiu surprinsă. Ce să fac cu lei în Grecia ?! Am ales să-mi elibereze numerar în euro. Dar întrebarea s-a repetat, “duios”, la o tavernă mai mare. Am refuzat căci ne părea ceva straniu. Revenită în țară am aflat întâmplător care e gheșeftul comerciantului. Aș putea spune că este o formă de fraudă în care eu plătitor sunt furat dar comerciantul iese în câștig, intermediarul are și el o parte din bănuții mei. Intermediarul este DCC adică Dynamic Currency Convercion, un de-serviciu pentru noi plătitorii. Nu are legătură cu băncile emitente de carduri românești,  nici cu cele unde are contul comerciantul care primește banii și nici cu Visa sau MasterCard. Câştigul provine din dubla conversie leu-euro-leu, diferenţa fiind undeva la 4 – 18 % în plus pentru ei, în pagubă pentru mine dacă optez pentru plata în lei. De ce se fac părtaşi comercianţii cu DCC?! Simplu, ei sunt plătiţi cu un comision din suma pe care tu client o verşi prin serviciul DCC. Dacă plăteşti direct în euro – sau moneda ţării unde consumi – atunci comerciantul e cel ce plăteşte un comision băncii cu care lucrează! De altfel există şi la noi bănci care au aderat la acest DCC pentru cardurile în valută emise în alte stat!                                                                   

   De ce folosesc şi recomand atât cash cât şi card, în acelaşi timp? Şi mai multe carduri de luat în afară? Pentru că nimic pe lumea asta nu a atins perfecţiunea şi deci nici vre-un sistem sigur de plăţi. Un card pe care aveţi tot bugetul de vacanţă poate fi pierdut, deteriorat fără voie sau reţinut de ATM tocmai când vă e lumea mai dragă. Sau se poate să fie o încercare reuşită sau nu de a fi fraudat. În primul caz clar rămâneţi cu cardul gol. În al doilea de obicei se impune blocarea cardului atacat şi deci imposibil de folosit, un lucru grav dacă vă aflaţi în vacanţă şi acela era singurul “portofel “. Am păţit anul acesta să-mi fie datele furate de pe card şi o încercare de a-l goli. Aveam pe el în lei  aproximativ 200 € ce trebuiau transferați pentru o cazare în Alba Iulia la întâlnirea AFA. Noaptea mi-a sunat telefonul, număr necunoscut, din afară, n-am răspuns. Imediat după acest apel primesc un mesaj de la banca emitentă prin care îmi comunică o încercare de fraudare card, nereușită și îmi cer să-i contactez urgent. Sun și după verificările de rigoare, primesc informațiile și îmi cere permisiunea să-mi blocheze cardul și eu să solicit altul. La o sucursală mă aștepta noul card, era luna când expira cel vechi. I-am spus operatorului și acesta mi-a recomandat să cer anularea aceluia, deci să nu-l ridic și să solicit altul. Ideea era că trebuiau schimbate câteva cifre din acel cod de 16 ce se află pe fața cardului, un cod cu multe date, altfel hoții ar fi încercat din nou să-l golească. Tentativa de fraudare s-a limitat la 1$, aveam să aflu că aceasta este prima încercare. Cum cardul era securizat, hoții au încercat să mă contacteze telefonic, fapt confirmat de bancă. Nu am primit multe detalii dar nici nu am încercat, e normal ca serviciile de securitate bancară să nu divulge secretele. S-a rezolvat cu cardul, în 2 zile m-au anunțat să-l ridic pe cel nou. Dar întâmplarea mi-a dat de gândit. Ce mă făceam dacă eram în afară, în vacanță și mai eram și prin munți sau o zonă unde nu sunt bănci, nu aveam alt card, erau zile de sărbătoare când poșta sau băncile sunt închise și nu puteam primi ajutor din țară ?!         

  Pentru a nu avea probleme în vacanțe, e bine să verificați unele lucruri și să știți ceva amănunte despre utilitatea cardului cu câteva zile înainte de plecare:

• Valabilitatea cardului, să nu ajungeți la destinație și să vă treziți cu un card expirat sau care expiră la jumătatea vacanței și  pe care aveți tot bugetul turistic. În cazul acesta nu aveți de ales decât retragerea banilor de la ghișeul unei bănci și asta presupune timp pierdut și costuri suplimentare.

• Tipul de card folosit trebuie să fie acceptat de locația unde mergeți, altfel este iarăși inutil. MasterCard și Visa sunt acceptate cam peste tot dar am întâlnit, foarte rar, cazări care nu acceptau decât Visa.

• Limitele zilnice de plăți la pos sau de retrageri numerar de asemeni trebuie să fie bine setate, dacă în țară aveți să zicem opțiunea de 100 $, în vacanță nu prea ajung și atunci trebuie modificat înainte de a pleca.

• E bine să anunțați banca înaintea plecării din țară. Unele bănci blochează cardurile dacă “văd” că se încearcă o plată din zone mai aparte, mai puțin sigure.

• Reducerile la plata cu cardul, în supermarket sau obiective turistice devine un fapt destul de obișnuit. Banca unde am cardul MasterCard mi-a trimis recent o invitație de acest gen pentru un magazin bucureștean. În Cappadocia  dacă mergeți pe cont propriu și vreți o plutire cu balonul, veți constata că la firmele cele mai multe, plata cu cardul este mai ieftină cu 5 – 10 € decât plata cash, fapt menționat pe site-urile proprii.

• Prezentând un card la închirieri mașini sau bărci, sunteți percepuți ca serioși decât lăsând o garanție cash care poate fi substanțial mai mare valoric față de suma blocată pe card. Aici depinde de firme, unele blochează o sumă mai mare pe cardul de debit față de situația în care se prezintă un card de credit.

• Dacă folosiți cardul în lei pentru plăți în vacanțele din alte țări, trebuie să aveți în vedere un mic buget suplimentar necesar conversiei și comisioanelor bancare. Conversia se face fie la cursul băncii emitente, fie la cursul MasterCard. Ultimul nu este stabilit pe zile ci pe intervale orare care pot fi diferite. Iată ce  scrie MasterCard pe pagina proprie:   “Vă rugăm să rețineți: Rata de schimb valutar și valoarea cursului valutar sunt numai orientative și includ comisionul bancar…. Banca dvs. poate sau nu poate utiliza ratele de schimb valutar Mastercard pentru a vă factura și poate impune taxe suplimentare în legătură cu tranzacțiile în valută. Cursurile de schimb valutar sunt specifice datei și orei în care Mastercard procesează tranzacția, care poate fi diferită de data tranzacției. Dacă tranzacția dvs. este convertită de operatorul comerciantului (vă povesteam mai sus de acel DCC ) sau ATM, ratele de schimb valutar nu se vor aplica. Acest lucru se va întâmpla de obicei atunci când selectați să plătiți în moneda cardului dvs., spre deosebire de moneda comerciantului sau a ATM-ului.”

• Dacă aveți card de credit și card de debit, e preferabil să-l folosiți pe cel de debit. De obicei taxele bancare sunt puțin mai mici pentru cardurile de debit, funcție de bancă și țara emitentă. Tabele cu taxele bancare în vigoare în țările europene pentru utilizatorii MasterCard, găsiți pe site-ul lor.

După cele două situații neplăcute din vara aceasta când Visa a avut proleme majore în toată lumea și cardurile au devenit inutile iar MasterCard a trecut sub tăcere incidentul din 12 iulie a.c. când cardurile sale nu s-au putut folosi câteva ore pe toate continentele, mă bate gândul să renunț și eu la unul din cele două carduri românești MasterCard și să-mi fac unul Visa în loc. Consider că prevenția este necesară pentru a încerca să nu fiu necăjită în vacanțe. Sau nu din vina mea.                                                                         

             

 Concluzia la cele două articole „Cash sau Card în vacanțe! Preferabil ambele !” ar fi că, pentru a petrece o vacanţă liniştită şi fără grija că am putea fi în situaţia deloc fericită de a nu avea cu ce plăti masa la restaurant, benzina sau taxe prin aeroport deşi noi am plecat de acasă cu un  buget grăsuţ, să împărţim finanţele pe 2 – 3 carduri plus să avem permanent asupra noastră şi o sumă modică, cash, în moneda statului în care călătorim sau în euro pentru statele europene. Şi destul de important, nu ţineţi toate cardurile în acelaşi buzunar sau geantă iar dacă mergeţi în familie, nu vă erijaţi doar unul din voi în trezorier. E mult mai înţelept să împărţiţi cam egal banii cash şi cardurile.                                                                                          Despre cum am „evoluat” după această pățanie în folosirea cardurilor de tip nou care au pătruns și în România, acceptând ideea că un părinte bun poate asculta de sfaturile unui copil bun ?, într-un articol viitor.