Zâmbetul lui Dumnezeu din spatele lacrimilor Cerului!

 ROGVAIV:   roşu, orange, galben, verde, albastru, indigoviolet!

Cele şapte culori ale curcubeului aşa cum le-a aranjat Isac Newton! De ce şapte când ochiul nostru percepe mult mai multe? Nimeni nu ştie exact ce l-a determinat pe Newton să aleagă doar  şapte culori. Marele fizician al sec.XVII se pare însă că dincolo de mintea rece a savantului avea şi o parte mistică iar cifra 7 are multiple simboluri. Plus că era şi alchimist. Totuşi, cercetătorii au rămas la cele şapte culori de bază care definesc curcubeul, cele pe care le percepe fără probleme ochiul omenesc. De ce m-am oprit la acest simbol? Pentru că  îl găsim peste tot în lume, acasă ori în cel mai îndepărtat loc pe unde ne poartă paşii şi este normal, cred eu, să-i ştim câteva poveşti.

În câteva din articolele mele despre biserici vechi am amintit ce am aflat şi eu de la alţii, că pictorii iconari timpurii şi zugravii de biserici creştine au folosit pentru Pantocrator – tatăl – culorile curcubeului. De aici a început scormonirea mea prin poveşti căci azi  pare interesant şi pentru unii chiar inadmisibil, ştiind că un grup anume şi-a însuşit numele acestui simbol. Dar curcubeul, asemeni zvasticii, crucii, porumbelului şi câte altele, nu este un simbol modern, al zilelor noastre. Se pierde în milenii, în culturi diverse, în credinţe îndepărtate geografic unele de altele. Un fenomen optic generat de lumina soarelui ce penetrează practic picăturile de ploaie, explicat de  legea refracţiei luminii, a fost interpretat diferit de-a lungul şi de-a latul globului pământesc în urmă cu milenii. Cu atât mai mult cu cât fenomenul curcubeu este perceput diferit, adică mai mare, mai intens colorat, curb sau drept, după poziţia soarelui faţă de orizont, după locul nostru pe pământ sau în avion…..lista e lungă şi nu sunt eu în măsură să explic ştiinţific acest frumos moment de după unele ploi.

Misterul lui  a fost spulberat de Newton în sec.XVII, Descartes  şi alţii deşi încercări de a-i dezvălui partea reală au fost încă din vremea lui Aristotel. Dar, ca orice fenomen natural, mai ales unul atât de spectaculos, a creat legende, superstiţii frumoase sau înfricoşătoare  care s-au transmis prin secole până azi, practic fiecare cultură, fiecare zonă geografică are poveştile şi obiceiurile ei legate de curcubeu. Să vedem doar câteva dintre ele, cele care mie mi-au plăcut şi le-am întâlnit mai des în lecturi. Oricum, indiferent de cultura şi religia căreia îi aparţine legenda, curcubeul este văzut la fel, un pod de la divin spre laic, majoritar cu şapte trepte colorate diferit, cu comori din aur la capetele lui şi care sunt promise celor aleşi dar, din cât am răscolit eu, nimeni până acum nu le-a găsit.  Pe acest pod, în toate credinţele circulă zei, şamani, vrăjitori, spiritele pământenilor aleşi să intre în Rai.

Desigur că voi începe cu povestea cea mai apropiată nouă, balcanicilor creştini ortodocşi, doar curcubeul este menţionat în Vechiul Testament.

Este considerat de simboliştii religioşi creştini ca un imens banner – să fim totuşi modernişti –  prin care divinitatea aminteşte din când în când pământenilor că dacă respectă cutumele, vor fi protejaţi.  Aşa cum le-a fost promis acum mii de an! Adică după potopul lui Noe, cei ce au scăpat au creat o nouă lume, mai curată spiritual şi căreia Dumnezeu i-a promis protecţie. Cuvântul dumnezeiesc a fost parafat dacă pot spune astfel cu apariţia curcubeului pe cer atunci când porumbelul eliberat de Noe să descopere pământ, a venit cu ramura de măslin în cioc. De atunci, din când în când, Dumnezeu le aminteşte pământenilor de legământul lor, de contractul pe care l-au încheiat la facerea lumii noi de după pedeapsă!!  De ce oare pământenii credincioşi creştini au nevoie de un contract clar cu Dumnezeu Tatăl?! Este una din întrebările pe care le am nerezolvate deşi sunt ortodoxă!       

Când voi strânge nori deasupra Pământului, curcubeul se va arăta în nor şi Eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi….curcubeul va fi în nor şi Eu mă voi uita la el ca să-mi aduc aminte de legământul cel veşnic  “ Geneza

Şi totuşi legenda aceasta, cu alţi protagonişti apare prima dată în Epopeea lui Ghilgameş, fiind un colier de pietre divers colorate pe care zeiţa mamă Ishtar la pus pe bolta cerească să amintească de copiii ei morţi în timpul potopului.  Deci în prima menţiune a potopului înainte de Vechiul Testament. Ca multe alte simboluri preluate de la păgâni în lungul drum al creştinării maselor.

Eşarfa zeiţei Iris îi spuneau vechii greci. Iris / curcubeu dar şi Eiris / mesager în greacă, era zeiţa curier a şefilor olimpieni, mai mult a zeiţei Hera căci Zeus avea încredere în Hermes. Iris, zeiţa despre care unii greci antici ziceau că seara trăgea pânza care acoperea cerul pentru ca lumina stelelor să ajungă la muritori, se spune că s-a născut cu aripi de aur la picioare şi cu o frumuseţe ireală al cărei cap era înconjurat de o lumină superbă dată de cele şapte culori. Apare diferit, fie călătorind de la zei la muritori pe o pânză în culorile curcubeului, fie chiar transformată în acesta. O legendă frumoasă despre Iris, cea care cobora în tărâmul întunecat al morţilor dar aprindea şi luminile liniştite ale  nopţii!

Puntea Sirât în islam, este reprezentarea căii grele de pătrundere în Paradis, punte mai subţire decât un fir de păr şi mai ascuţită decât cea mai bună sabie. Este puntea suspendată deasupra Iadului şi doar cei mai buni credincioşi reuşesc să o treacă dar şi ei o parcurg  în timpi mai scurţi sau mai lungi, după viaţa lor pământeană iar păcătoşii cad direct în flăcări. Puntea sirât are în unele reprezentări culorile clasice ale curcubeului.

În Kenia, curcubeul bun trebuia să fie dublu, unul bărbat şi unul femeie. Numai aşa, împreună, aveau forţa de a opri ploile. Frumos simbol şi mai ales înteresant mesaj pentru umanitate! De fapt esenţa vieţii pământene exprimată atât de real dar şi poetic în acelaşi timp!

Amerindienii l-au venerat pe curcubeu, ba chiar se spune că era un simbol al Imperiului Incaş înainte ca omul alb să schimbe rostul lumii lor fabuloase. Poate una din cele mai tulburătoare legende, o profeţie teribilă,  se află, cu mici diferenţe la toate triburile amerindiene. Războinicii curcubeului,  o legendă care dă de gândit pentru noi cei ce trăim în prezent şi ne întrebăm cum va fi viitorul. Amerindienii îl văd ca o lume în care toate etniile, toate rasele trăiesc în armonie şi refac starea iniţială a lumii. Dar asta după un teribil  moment de purificare. Legende vechi dictate de Marele Spirit sau visul unei lumi aparte distrusă de omul alb?!

Budiştii şi în special cei tibetani, asociază curcubeul cu norocul, destinul fericit în viaţă dar şi cu ideea că tot ce avem pe pământ este doar iluzie, se destramă asemeni curcubeului. Tunetele care de obicei se aud înaintea curcubeului, sunt glasul divin care vine de nicăieri şi totuşi din cer şi pe care foarte puţini îl înţeleg. Sunt atât de multe legende budiste despre curcubeu dar eu m-am oprit la cea de mai sus.

Despre legenda sfântului Petru care lasă să treacă o rază strălucitoare multicoloră prin crăpătura uşii Raiului când primeşte un suflet acolo, asta doar pentru liniştea celor de pe pământ, cred că aţi auzit. La fel despre brâul Maicii Domnului, brâul Ilenei Cosânzeana, despre cum oamenii se ascund când apare curcubeul peste ape doar din teama de a nu le fi schimbat sexul, despre multe alte legende curioase şi unele hilare din zonele ţării noastre, sunt convinsă că ştiţi.   Sunt atâtea poveşti cum rar întâlneşti despre alte simboluri milenare.

Simbolul curcubeului a fost ales pentru primul drapel al păcii, care are cele şapte culori şi un porumbel alb cu ramura de măslin în cioc. Porumbelul era desenat iniţial de Picasso iar steagul are dungile orizontale şi culoarea violet, sus. Apoi prin anul 1961 a apărut drapelul pe care scria pace, în limbile ţărilor care l-au acceptat. Acest drapel se foloseşte şi în prezent. De remarcat că toate simbolurile păcii şi credinţei au cele şapte culori perceptibile de noi în anumite condiţii şi care  împreună formează ceea ce  numim curcubeu.

Ei bine, comunitatea LGBT are un drapel zis curcubeu, oficial din 1978. Diferenţa este în aranjarea culorilor invers de cât la drapelul păcii şi, cel mai important, drapelul are doar şase culori, lipsind culoarea indigo. Este şi aici o mică poveste, căci comunitatea iniţial a avut opt culori pe drapel dar a renunţat la culoarea roz, probabil pentru că era culoarea cu care oamenii lui Hitler însemnu bărbaţii gay – lesbienele erau însemnate cu triunghiul negru. Dar a renunţat şi la culoarea indigo din motive neclar explicate..

Nu pot încheia decât făcând rezumatul unei frumoase poveşti găsite pe aici pe undeva:

Legenda curcubeului

Se povesteşte că demult, în vremuri imemoriale, şapte steluţe diferit colorate au alunecat de pe bolta cerească spre Pământ, nu se ştie cum. Nu reuşeau să se înalţe şi speriate au început să plângă. Divinitatea le-a dat atunci câte o misiune fiecăreia dar nu oricum ci după culoare. Sau poate Divinitatea a avut un plan cu ele când le-a lăsat să cadă, cine ştie!

Steluţa Albastră a primit sarcina să coloreze mările şi cerul, aerul curat fără de care viaţa n-ar mai fi.

Steluţa Verde a trebuit să coloreze plantele, culoarea Speranţei şi a Vieţii.

Steluţa Galbenă a colorat unele flori speciale, asemeni soarelui şi lunii, devenind culoarea luminoasă a Bucuriei.

Steluţa Portocalie a colorat legume şi fructe care trebuiesc oamenilor şi animalelor dar este şi culoarea minunatelor apusuri de soare care ne amuţesc uneori.

Dar şi steluţa Roşie a primit sarcina de a fi culoarea sângelui, culoarea Iubirii, Pasiunii.

Le-a înobilat grupul steluţa Violet, culoarea maiestoasă a regilor lumii, cu atributele lor de Putere şi Înţelepciune.

Steluţa Indigo a reprezentat echilibrul dintre raţiune şi patimă, dintre cer şi pământ.

Dar nici steluţele cereşti nu erau scutite de orgolii. Au început să se certe între ele, fiecare crezându-se cea mai importantă. Atunci a început să plouă cu tunete şi fulgere iar Ploaia le-a explicat că ele nu sunt inseparabile, ele sunt cercul divin al diversităţii şi unicităţii, ele vor forma mereu Curcubeul, simbol al Păcii şi Speranţei divine, al Iubirii curate, spirituale!!      Mulţumesc   Averio.

Încearcă să fii curcubeu in norul cuiva!

 Maza Angelou

%d blogeri au apreciat: