” …oraşul acesta reuşeşte să fie în acelaşi timp impunător şi intim, elegant şi ludic, agitat şi relaxant. ” / T.C.Z.
Adevărat!
Să ajungi în Salonic și să nu treci pe la casele rudelor, e de neconceput pentru noi, așa că după o noapte liniștită la hotel Augustos, a doua zi dimineață am plecat spre celălalt Augustus, doar că aceasta nu era hotel ci clădire împărătească sau ce a mai rămas din ea undeva prin Plateia Navarinou. Cel mai scurt drum de la hotelul nostru spre al împăratului a fost pe aglomeratul bld. Egnatia, cu un popas la un magazin unde un grec tânăr ne-a povestit cât am așteptat aducerea unui obiect, că a fost și el turist în frumoasele Sibiu, Cluj și Sighișoara. Am trecut bulevardul și ne-am uitat printre panouri la lucrările viitorului metrou și când nici nu credeam, iată-ne ajunși lângă confrații pe care-i căutam. Noi veseli că i-am întâlnit, ei reci și sobri, înmărmuriți de ceva timp și sperăm noi pentru încă pe atât să rămână acolo, mărturie dreaptă și frumoasă a unui popor viteaz.
Arcul lui Galerius și dacii!
Arcul de Triumf al lui Galerius, Kamara cum îi spun grecii, căci peste el am dat prima dată venind pe Egnatia, este azi doar o ruină din ce a fost cândva dovada vitejiei și priceperii unui împărat roman, un loc unde acesta trebuia sărbătorit după o victorie importantă pe câmpul de luptă, împăratul Galerius Maximianus pe scurt sau Maximilian în alte scrieri. Numele n-ar fi atât de important pentru profanii în ale istoriei dar pentru românii care ne mai mândrim cu această origine, este! Arcul lui Galerius a fost ridicat la început de sec.IV din ordinul Senatului roman pentru împăratul care îi învinsese pe perși în 297 și le-a luat conducătorul în sclavie. Din ce a fost inițial, astăzi este doar cam jumătate, doi piloni principali și zidăria de cărămidă și aceasta parțial refăcută cu multă măiestrie.
S-a putut dovedi că lucrarea inițială a arcului triplu avea opt piloni, 4 principali și 2 mai mici, rolul lor fiind acela de a susține un dom. Înălțimea arcului principal este de peste 12 m iar lărgimea de aproape 10 m, suficientă pentru a trece un om călare sau, pentru utilitatea de atunci, avea lățimea drumului roman. Este atât de larg încât ani de-a rândul, în sec. XX a trecut pe sub el tramvaiul! Arcul era chiar pe celebrul Drum al lui Ignațiu sau Via Egnatia, un traseu puțin deviat față de bulevardul de azi. Pilonii principali ce aveau la începuturi și statuile celor patru împărați ai Tethrarhiei au fost acoperiți cu marmură albă, plăci sculptate cu momente din luptele purtate de împărat. Mai sunt câteva plăci originale rămase, altele au fost furate sau distruse.
Dacii
Pe plăcile de marmură încă la locul lor sunt sculptați luptătorii preferați ai împăratului, dacii îmbrăcați specific, cu celebrele cușme și cu steagul cunoscut, balaurul cu cap de lup. Trei dintre plăcile existente încă au reprezentări cu luptători daci. Sculpturile au fost mutilate, fețele în mod special sunt distruse dar s-a putut identific împăratul Galerius ținând discursul înaintea soldaților daci, secvențe de lupte unde este înconjurat tot de mulți daci. Existența soldaților daci în număr mare reprezentați pe acest arc, a fost observată de mai mulți istorici, în special străini. Arcul de Triumf al lui Galerius este o dovadă a măreției Imperiului Roman sub Galerius dar, peste secole, el vine cu o informație deosebită, dacii n-au dispărut din istorie, ba din contră, au avut rolul lor în această parte a lumii și au primit respect. Ca o dovadă poate este teza de doctorat la Sorbona a românului L. Velcescu, care a reunit în lucrarea lui peste 100 de locuri din Europa unde sunt reprezentați cu respect dacii.
Rotonda
Rotonda este la mică distanță de Arcul lui Galerius, se zice că în linie dreaptă ar fi 125 m, asta dacă intrarea s-ar face așa cum a fost proiectată, prin ușile principale. Dar pentru a ajunge în curtea ei, acolo unde este și casa de bilete, venind dinspre Arc, se ocolește puțin spre stânga, în total sunt cam 200 m față de cum este în drum drept. Prețul unui bilet a fost de 1 € și aveam voie să și fotografiem. Rotonda este după cum spun grecii dar fără documente reale, cea mai veche biserică creștin-ortodoxă din lume. Din Salonic însă e sigur cea mai veche, e dovedit. A fost construită între anii 300 – 306 din ordinul lui Galerius, pentru ce anume nu este clar, n-au rămas documente care să-i confirme folosința dorită. Cel mai vehiculat este că a fost gândită ca mausoleu pentru împăratul Galerius dar biografia lui, atât cât se cunoaște, dovedește că împăratul și-a dorit alt loc de îngropăciune. Și tot așa se spune că împăratul a dorit ca aici să fie un templu al misterelor Kabeirilor, urmașii lui Hefaistos și ai nimfei Kabeiri sau al fiului lor Cabeirus, urmași ce erau considerați semizei ai mării, fertilității și vinului, un cult al misterelor trace și grecești care a fost preluat apoi de romani. Bisericile rotunde sunt specifice cultului păgân din Samotrache și, spun istoricii, altarelor traco-getice. Citind biografia lui Galerius, pare plauzibilă ideea dar monede găsite la Salonic au pe o parte figura lui Galerius iar pe revers schema Rotondei și inscripția “Mem(oriae) Divi Maximiani” ! Deci scopul construcției rămâne încă în zona misterelor atât de dragă lui Galerius !
După moartea lui Galerius în 311, Rotonda a fost părăsită și abia în sec. IV întâi Constantin cel Mare ordonă lucrările în mozaic cu scene biblice care se mai văd și azi iar Teodosie I o transformă în biserică creștină cam prin 390, cu Sf. Gheorghe protector și tot din ordinul lui se ridică locuințele clericilor și se sparge zidul pentru ușa pe unde acum intră vizitatorii. În 1590 otomanii o fac moscheia lui Suleiman Hortaji Effendi și-i ridică un minaret alături, minaret ce se păstrează și azi dar nu se vizitează deși de câțiva ani a fost renovat și consolidat. Redată creștinismului după 1912 este un loc unde se țin spectacole pentru că are o acustică excelentă și, la marile sărbători se mai fac slujbe creștine. Rotonda, clădire cu ziduri groase de 6 m, are din construcție un oculus asemeni Panteonului Roman. Se spune că Pantokrator pe boltă era lucrat în culorile curcubeului, un simbol azi blamat de mulţi, asemeni zvasticii dar de fapt un simbol al lumii creştine ce leagă divinitatea de pământean. Un altar mai mult simbolic într-una din nișe amintește rolul ei. Tot în acea nișă este un mormânt necercetat în totalitate.
Alături de Rotondă este o bisericuță mică ce are tot hramul Sf. Gheorghe, o clădire ce nu atrage prin nimic aproape. A fost ridicată în 1591 cu aprobarea sultanului, rolul ei fiind de adăpostire a tuturor obiectelor liturgice și a moaștelor ce aparțineau Rotondei până la transformarea ei în moscheie.
Anktora Galeriou
Palatul lui Galerius, Anktora Galeriou, o clădire ce a fost grandioasă la începuturile ei, distrusă de un cutremur puternic în sec. V este situată la sud de Arcul de Triumf, așezarea în teren a celor trei era Palatul din care în linie dreaptă se trecea pe sub Arc și apoi la mică distanță este Rotonda. Toată construcția este în jurul unei curți interioare, atrium, ce avea într-un lateral o clădire octogonală cu șapte abside, un loc unde nu se știe dacă era sala tronului sau tot un templu păgân. Pardoselile de marmură și mozaic au fost refăcute parțial, greu pentru că nu se cunoaște structura mortarului antic de aici și există teama de a nu distruge chimic în loc să repare. Podele cu mozaicuri complicate, multicolore, modele vegetale fine și chiar o zvastică interesantă sunt dovada nivelului la care ajunsese Thessaloniki, un oraș unde atunci arta aceasta era la cel mai înalt nivel din imperiu. Arcada cu basoreliefuri s-a păstrat destul de bine, pe ea fiind și două medalioane cu chipul lui Maximianus și al soției sale Valeria. Cât de mare a fost cu adevărat acest palat, doar se presupune. Trebuie avut în vedere nu numai clădirea ca atare ci și anexele pentru canalizare, băi, administrație, camerele slugilor, multe altele, toate azi sub orașul nou. Și peste toate otomanii au construit câte ceva, peste Octogon a fost o moschee.
Hipodromul
Hipodromul făcea parte din complexul palatului lui Galerius și era legat de acesta printr-o poartă estică. Era locul curselor carelor romane pe care locuitorii orașului le îndrăgeau. A devenit celebru dacă pot spune așa prin Teodosiu I, cel care a ucis 7000 de locuitori majoritatea nevinovați pentru că s-au revoltat împotriva lui Butheric, comandantul trupelor gotice și prieten al împăratului, trupe ce au condamnat un locuitor, conducător de atelaj favorit de public, victimă a unui act homosexual inițiat de un soldat prieten cu comndantul. Asta e una din variante. A fost un loc părăsit de localnici după acest eveniment. Azi hipodromul nu se poate vizita fiind acoperit de noile construcții.
Agora
Forumul roman, agora cum spuneau grecii, deși nu a fost ridicat în perioada lui Galerius și inițial nici de romani ci de greci, este un loc ce nu trebuie omis de pe lista obiectivelor turistice ale Salonicului. Se află în zona Pieței Dikasterion, alături de un părculeț frumos și bis. Sf. Dimitrie. A fost construcția sau mai bine zis modernizarea Agorei grecești de către romani în sec. II – III și aici era centrul vieții politice, administrative, economice, culturale. Descoperit prin excavațiile din 1966 la 4 m mai jos de nivelul trotuarului, oferă o bună imagine a construcțiilor pe două nivele cu străzi mai largi – 3,5m – sau mai înguste ce despărțeau zonele comerciale cu magazine de ceramică, cupru sau țesături. Interesant sistemul de ventilație al clădirilor și cât de inventivi erau anticii. S-au descoperit monetăria imperială, baia publică, teatrul, piața, ceva ateliere și magazine unde se vindea ceramică și obiecte de cupru. Aici încă se mai țin spectacole, seara este luminat și se vizitează site-ul contra cost. N-am fost așa că nu pot spune mai mult, l-am admirat de sus, de la înălțimea trotuarului și al sec.XXI!
Ca și Palatul lui Galerius din care se expune prea puțin, sub blocurile din jurul centrului istoric sunt multe dovezi ale perioadei romane sau otomane dar sunt imposibil de scos la lumină, ar însemna distrugerea orașului actual în această parte a Salonicului. Multe vestigii se găsesc în apele Golfului Thermaic care, pe vremea lui Filip al II-lea avea malurile altfel configurate, mai spre interior, de-a lungul secolelor uscatul s-a prelungit prin aducerea de aluviuni, acum fenomenul este invers, marea înaintează și mănâncă din țărm.
Dacul Galerius Valerius Maximianus
Galerius Valerius Maximianus, împărat al Tetrarhiei dioclețiene, era de origine dacică după mama sa Romula și se pare trac sau tot dac după tată (au fost doi împăraţi Galerius, unchi şi nepot, aici este vorba de Galerius cel Bătrân). S-a născut la Gamzigrad, pe teritoriul Serbiei de azi, într-o familie săracă. În tinerețe este păstor de vite – Armentarius / Văcarul era porecla sa – dar ajunge soldat al Imperiului Roman și, datorită iscusinței și diplomației sale dar și a situației Imperiului, intră în grațiile lui Dioclețian, devine chiar ginerele acestuia și unul din membrii Tetrarhiei. Galerius Maximianus, ajuns împărat, cezar supus lui Dioclețian apoi augustus cu drepturi depline, solicită schimbarea numelui Imperiului Roman în Imperiul Dac, desigur că nu reușește (afirmația este controversată, este o singură sursă, o lucrare a unui dușman al împăratului). Cert este că garda sa imperială și parte din trupele de elită erau formate din daci purtători ai stindardului cunoscut și că acești luptători de la nord de Dunăre l-au însoțit în campaniile militare. Arcul de Triumf din Salonic este cea mai bună dovadă și mulți istorici recunosc acest fapt. Din păcate puțini ghizi spun asta românilor și cum spunea un istoric în viață, puțini profesori de istorie români știu ce reprezintă unele plăci de pe arc și ce importanță au pentru istoria noastră ! Ajuns așa sus în ierarhia romană, construiește începând cu anul 299 un palat pentru mama sa în localitatea de naștere, pe un deal ce se numește azi Măgura, în frumoasa Vale a Timocului. Numește singur complexul Felix Romuliana și își dorește să fie înmormântat aici. Mama îi moare în timpul construcției palatului imens și incredibil de bogat se spune. Cert este că la cercetările arheologice de la sfârșit de sec.XX, la Gamzigrad se descoperă ruinele unui palat din sec. III – IV și două morminte ce se dovedesc a fi ale împăratului Galerius Maximianus și ale mamei sale Romula. Resturile pământești nu sunt de găsit, mormintele au fost vandalizate prin sec. V sau poate VI. A avut un cult deosebit pentru mama sa, practicantă înfocată a religiei tracilor, preoteasă de templu dac, tămăduitoare folosind plante și metode traco-dacice, “vrăjitoarea pădurilor” cum o numeau romanii dar practicantă și a cultelor misterioase grecești din acea perioadă, așa că și Galerius este adeptul acestora și nu a zeilor romani, chiar avea la palatul mamei un templu doar al lui ce se pare era dedicat lui Zamolxe. Se spune că el l-a convins pe Dioclețian să persecute creștinii și să le ia averile. Totuși boala cruntă de care a suferit, l-a făcut să se răzgândească oarecum la sfârșitul vieții. A dat cu 6 zile înainte de moarte un edict interesant cunoscut ca Edictul de Toleranţă. El, cel care a persecutat creștinii, a ordonat torturi inimaginabile și moarte acestora, recunoaște creștinismul și drepturile adepților dar pune o condiție: “…în urma iertării pe care le-am dat-o, creştinii trebuie să se roage Dumnezeului lor pentru sănătatea noastră, a statului şi a lor personal….” Nu a trecut decât puţin peste un mileniu şi jumătate dar …
Dacă ajungeți în acest oraș frumos și interesant, alintat și “mireasa Golfului Thermaikos”, nu uitați să vă salutați strămoșii fără chip de pe Arcul de Triumf al lui Galerius, singurul loc unde dacii noștri sunt reprezentați ca învingători și nu învinși. Aşa cum spuneam în alt loc, în pietre nemuritori suntem noi!
Comentarii recente