Se spune că istoria omenirii se repetă dar mereu îmbracă alte haine și uneori alte arme. Un cuvânt care a făcut deja istorie, pandemie și pe care noi cei de azi, din mileniul III nu credeam să-l înțelegem cu adevărat, să-l trăim. Un cuvânt care amintește de greci (pan/toate + demos/ popor) dar nu și de frumoasele vacanțe grecești.
De-a lungul istoriei au fost mai multe pandemii care au redus dramatic populația globului. Despre unele am aflat chiar din Biblie. Despre altele din scrierile antice, ale Evului Mediu sau chiar cele moderne. Fiecare pandemie are ceva aparte care te face să înțelegi că omul nu poate controla în totalitate natura și tainele vieții. Nici măcar acum, în sec. XXI. Dar de fiecare dată a încercat să înțeleagă de unde vine și cum se ia boala. Uneori a reușit să o stopeze, alteori a dispărut singură, fără ca bieții pământeni să-i înțeleagă mecanismul. Și rostul!
Mereu însă au fost oameni care s-au sacrificat pentru a descoperi tratamentele ce ar fi trebuit să salveze mii, zeci de mii de oameni, poate chiar milioane. Locurile unde au lucrat acești oameni care și-au pus viața în balanța norocului și știința în slujba umanității, de obicei sunt izolate, departe de localități, înconjurate de ape și foarte bine păzite de armată, azi de sofisticate sisteme de securitate. Pentru cei care iubesc toate formele de turism, aceste locuri, în cazul în care se pot vizita, sunt o mare atracție. Am mai povestit de astfel locuri care-i atrag pe cei ce dispun de stocuri secrete de adrenalină.
Azi am să vă amintesc de o insulă artificială, nu frumoasă precum cele noi din lumea arabă dar o insulă care a lăsat în urmă drame și mistere, o insulă care atrage turiștii dispuși să plătească la negru pentru o vizită,
Fortul Alexander sau Fortul Ciumei (The Plague Fort).
Fortul Alexander I are originea, dacă e să ne luăm după tainele istoriei, încă din vremea reformatorului țar Petru I al Rusiei. Cel care a permis purtarea bărbii de către bărbații ruși doar dacă vor plăti o taxă către stat și a făcut din curtea sa imperială o adevărată poartă elegantă spre Europa, a ridicat și viitoarea capitală a imperiului, azi orașul Sankt Petersburg. Imediat ce ridică primele clădiri în noua capitală țarul hotărăște construirea și a unor forturi de apărare pentru oraș, toate în Golful Finlandei, știind că abia încheiase victorios un război împotriva puternicei Suedia. Așa că încă de la început de sec. XVIII apar câteva din cele 19 insule artificiale ce mai sunt azi, toate cu rol militar. Câte s-au făcut sub domnia lui Petru I nu mai contează. Ideea sa a rămas așa că aproape de jumătatea sec. XIX Rusia hotărăște ridicare a unui nou fort militar în apele golfului, fort ce avea să se numească după un țar, Alexander I.
Fortul este după arhitectura cunoscutului Fort Boyard pe care noi îl știm din emisiunile tv ale anilor 1990. Interesant că Boyard a fost început înainte de Alexander dar pentru că Napoleon nu a dispus de fonduri suficiente, l-a terminat mult după Alexander, construcția a durat cam 56 de ani. Rușii însă l-au ridicat în 7 ani! Ambele au forma ovală, doar curțile interioare diferă.
Deși scopul a fost militar, fortul Alexander n-a fost implicat în nici o luptă directă, doar a fost depozit de armament. Cum și tehnic devenise depășit, a fost scos din dotarea armatei. Așa că la sfârșit de sec. XIX, datorită poziției izolate și construcției cu multe camere, este ales pentru studiul unui alt fel de dușman, bacteria Yersinia Pestis / ciuma (după medicul care a descoperit-o, Yersin Alexandre).
Trebuie amintit că exact la sfârșit de sec.XIX lumea trecea prin cea de a III-a mare pandemie de ciumă, Ciuma Modernă, care pornise se pare din Hong Kong și în cursul căreia se crede că au murit 10 milioane de oameni. Așa că și rușii au început cercetări intense pentru obținerea unui tratament sau/și vaccin împotriva ciumei.
Renovat și adaptat pentru cercetare medicală și pentru obținerea unui vaccin anti-ciumă, mai apoi și pentru tetanos, holeră, scarlatină, fortul intră în ultimul an al sec. XIX în custodia Institutului Imperial de Medicină Experimentală deși era finanțat de un prinț rus care de altfel l-a și condus până în 1917 când a fost considerat dușman al poporului.
S-au amenajat laboratoare, săli de operație, spații pentru cercetători, apartamente izolate pentru personal, băi, bucătărie dar și un grajd pentru diverse animalele de testare și ulterior pentru recoltarea sângelui și obținerea unui vaccin. S-au făcut circuite speciale pentru cei care lucrau în cercetare directă, așa cum se procedează și azi în spitalele de infecțioase. Se spune că 16 cai au fost sacrificați în lupta pentru obținerea unui vaccin anti-ciumă. Dar și trei medici s-au infectat, doi au murit, unul a scăpat deoarece deja obținuseră formula unui tratament care l-a salvat pe medic. Cel de al doilea medic căzut pe altarul științei, conștient fiind că nu mai are nici o șansă, a cerut să fie incinerat în crematoriul de pe insulă, special făcut pentru arderea animalelor infectate și a substanțelor conținând bacteriile ucigașe. Când medicina este o pasiune, un har, te gândești până în ultima clipă de luciditate la binele celorlați! Dorința i-a fost îndeplinită!
Laboratorul și-a încetat activitatea la începutul Primului Război Mondial, medicii de aici fiind trimiși pe front. A rămas doar prințul să îngrijească de clădiri și aparatură. Dar după revoluția din 1917, cercetarea a fost mutată de pe insula artificială, laboratoarele arse pentru a distruge eventualii dușmani minusculi, zidurile renovate și clădirea a primit din nou un minim rol militar. Tot ce s-a găsit aici, studiile medicilor, au fost mutate la noul institut de cercetare împotriva ciumei numit Microb, adică așa cum s-a numit și vasul care în timpul activității fortului aproviziona cercetătorii și personalul auxiliar cu hrană și ce mai aveau nevoie. Gurile rele spun că s-ar fi găsit în laboratoare și două fiole cu lichid necunoscut, fără nici un material de cercetare anexat și care și-au pierdut urma pentru cercetătorii de rând.
Fortul era un loc secret despre care nu era voie să vorbești începând cu anul 1899. Dar cum orice secret devine public dacă îl știu două persoane, locuitorii orașelor învecinate au aflat ce se petrece în Fort Alexander. Spaima de teribila ciumă era imensă așa că ori de câte ori bătea vântul dinspre fort spre uscat, priveau cu teamă că boala va evada din laboratoarele Fortului Ciumei și-i va lovi pe ei! Nimic nou la peste 100 de ani de atunci, în secolul XXI!
După 1980 clădirea a fost abandonată complet și a devenit loc de diverse petreceri ilegale. Zidurile și încăperile sinistre și degradate atrag și azi amatorii de senzații tari. De câțiva ani Fortul Ciumei a intrat în atenția autorităților din Sankt-Petersburg pentru renovare și includerea în circuitul turistic organizat și nu cel negru, al barcagiilor locali.
Oare acum, după experiența Covid-19, câți s-ar aventura în următorii ani într-un astfel de loc unde animalele au fost chinuite după, spun unii, rolul biblic pentru care au fost lăsate pe planetă (pentru a fi de ajutor omului) și doi medici militari – un veterinar și unul de medicină umană – au murit căutând leac pentru milioane de confrați?! Probabil că se vor găsi destui dacă mă gândesc că turismul negru este atât de apreciat. Eu nu sunt amatoare de astfel de locuri dar îmi place să știu câte ceva despre ele. Așa că printre alte site-uri rusești, m-am uitat puțin și aici https://www.youtube.com/watch?v=dgsXscgbGSE.
Comentarii recente