Nessebar, unul dintre cele mai frumoase orașe bulgărești, un loc unde trecutul tracilor, grecilor, romanilor dar și al otomanilor se împletește cu mai vechiul dar și cu prezentul bulgar într-un mod atât de frumos, ne-a fermecat și pe noi. E drept că suntem amatori de astfel de locuri care povestesc fără glas despre viața lor trecută, uneori miraculos de frumoasă, alteori dureroasă.  

         

Am ajuns în orașul vechi Nessebar trecând pe istmul îngust  ce îl leagă de continent și încercând să ne imaginăm cum a fost înainte ca apele mării să-i devoreze din trupul frumos.  Peninsula pe care o vedem acum este doar o parte din ce a fost în antichitate și Evul Mediu, cam o treime din pământul de atunci s-a scufundat în mare, zidurile vechii cetăți aflându-se în apă la aproximativ 80 m de țărm, după alte informații chiar mai departe. Din zidurile de apărare ridicate de traci și greci nu se regăsește nimic, au rămas decât cele bizantine de la intrare, pe o lungime de aproximativ 100 m și înălțime de 8 m alături de ruine ale vechiului palat. De aici de la aceste ruine începe de fapt și plimbarea prin Nessebarul vechi pe care noi am început-o în ziua sosirii chiar. Seara ne-am delectat cu muzica frumoasă a unui bulgar cred, ce cânta la gaida și alte instrumente locale sus pe ruine. Mai jos, la moara de pe istm, un tânăr interpreta superb, tot instrumental, El condor pasa; deși nu era locul potrivit pentru acest cântec, am stat puțin să-l ascult și am încercat să-mi amintesc mesajul versurilor, ei bine, se potriveau cu apele mării unduite ușor peste pietrele pline de povești din adâncuri. „Un om se leagă de pământ„, de lucruri mărunte dar spiritul este liber ca pasărea cerului, ca lebăda pe ape…

        

Se spune că Nessebar este unul din cele mai vechi orașe din Europa, peste 3200 de ani după cum este menționat la muzeu. A fost înființat de traci, ocupat de greci, cucerit de Burebista, s-a predat fără luptă romanilor care au făcut aici o cetate înfloritoare și bine apărată, devine cunoscut pentru susținerea creștinismului timpuriu; bizantinii introduc creștinismul ca religie de stat și încep construcția primelor biserici, Sf. Sofia fiind printre primele. Hanul Krum însă alipește Mesemvria la hanatul său (ce era până în nordul Moldovei de azi), îi schimbă numele treptat în Nessebăr, urmează apoi frații Asan care construiesc alte biserici, Ioniță Kaloian fiind cel ce a excelat în dotarea lor. Ocupația otomană de câteva secole și-a pus cumva amprenta și aici dar mai slab ca în alte părți, motivul fiind acela că populația era majoritar greacă. Totuși otomanii au distrus zidurile de apărare și sistemul ingenios de irigații din zonă, au dat legi noi în ceea ce privește religia.  La fel ca și în alte zone de la sudul Dunării, între 1913 și 1916 grecii din Nessebăr pleacă în Grecia iar în casele părăsite ale acestora vin refugiații bulgari din Macedonia și Tracia, regiunile grecești. Urmează alte peste 300 de familii de bulgari în perioada după 1920, alungate din Grecia. Deci aici s-au perindat atâtea etnii cu atâtea obiceiuri!

          

Știind puțin din istoria orașului, este mult mai ușor de înțeles când îl colinzi la pas. Noi în două zile l-am colindat complet de trei ori, ziua și seara. Am văzut cred că aproape tot ce era important. Voi prezenta câteva obiective văzute de noi, nu neapărat într-o ordine a traseului, aceasta oricum este mai greu de respectat, fiecare poate alege ce să viziteze în funcție de timpul petrecut acolo sau de gusturi. Ca importanță însă cred că Muzeul de Arheologie este primul, plus că de aici puteți cumpăra bilete combinate și obține informații despre alte obiective iar personalul de la muzeu, de serviciu când am fost noi, vorbea și engleza.

          

Moara de vânt, prima rămășiță a vechiului Nessebăr, te întâmpină pe o latură a istmului și nu poți să nu-i dai ocol. Unul din simbolurile orașului și a renașterii bulgare, este construită pe fundație de piatra luată de la o biserică bizantină, după unele înscrisuri descoperite de istorici. Are trei nivele din lemn, primul era depozitul de făină, al doilea care are și balcon era locuința morarului și al treilea avea mecanismul rudimentar al morii ce funcționa continuu datorită puternicilor curenți de aer din zonă. Am avut cazare la hotelul de la capătul istmului, pe partea continentală, The Mill / moara, unde sunt câteva decoruri cu resturi de la mori vechi.

Noul Noe sau Sf. Nicolae ori simplu Pescarul, statuia de pe partea dreaptă a istmului când te duci spre cetate, ne întâmpină ca un memento al istoriei, religiei, legendelor dar şi al prezentului. Autorul ei, Stavri Kalinov, spune că a lucrat-o la cererea administraţiei oraşului şi-l reprezintă pe Noe căutând pământul pe care să-şi descarce corabia. Era solul lui Dumnezeu pentru o nouă lume, mai curată, purtând crucea creştină şi pacea, porumbelul. Localnicii însă n-au fost de acord cu simbolul. I-au zis Pescarul în amintirea primelor ocupaţii ale sătenilor. Dar şi numele de Sf. Nicolae s-a potrivit, cunoscut fiind că pescarii îl au ca protector pe acesta.

           

Muzeul de Arheologie.   Clădirea muzeului ne iese în cale pe partea dreaptă. Este relativ nouă, 1994, deși muzeul funcționa din 1956 într-o biserică. Are patru săli mari și un foaier. La intrare este dovada includerii pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1983. Tot din foaier se iau biletele pentru muzeu sau cele combinate pentru vizitarea mai multor obiective, la alegere. Biletele sunt doar pentru muzeu  sau combinate cu un număr de biserici, în funcție de ce doriți să vizitați. Programul variază după anotimpuri, doar în perioada iunie – septembrie sunt deschise toate obiectivele turistice, iarna doar Muzeul de Arheologie, toată săptămâna. Noi am luat bilete combinate pe care sunt trecute obiectivele ce pot fi vizitate, ne-a bifat muzeul și am început turul.

Prima sală, „Mesambria și Tracia” este dedicată artefactelor ce aparțin perioadei trace, așa cum o descrie și marele „turist” antic, geograful Strabon, de fapt primul care a scris despre cetate : este o colonie a poporului din Megara cunoscută la început după numele de Menebria, pentru că fondatorul ei se numea Menas iar “bria” în limba tracă înseamnă oraș…. Sunt expuse ancore vechi de lemn, pietre ce aveau inscripționate legi date de conducători, resturi de ceramică gri, monede de la cetățile grecești vecine, statuete.

A doua sală, „Polisul Messambria” are artefacte aparținând perioadei ocupației coloniștilor din Megara. Sunt lucruri interesante, decrete găsite pe locul unde a fost templul lui Apollo, lucruri ale unei preotese a zeiței Demeter, pietre funerare cu incrustații deosebite, vase de bronz, urne funerare decorate cu personaje mitologice, statui de femei, bijutierii și bani, bustul statuii lui Hercule, zeița norocului Tyche, amfore și ștampile pentru sigilarea acestora.

Sala a treia este numită „Messembria în fața Romei, Bizanțului și Bulgariei”, aici deja obiectele sunt mult mai atrăgătoare, apar bijutierii mai sofisticate, statuia unui împărat roman, ceramica smălțuită, amfore metalice deosebite, multe altele. După răspândirea limbii bulgare, numele de Messembria încet devine Messebur și treptat Nessebăr, Nessebar, nume acceptat oficial abia în sec.XX.

Ultima sală este dedicată icoanelor vechi. Nesebarul a fost un centru puternic creștin chiar și în vremea otomanilor, reușind să înființeze o școală de pictură bisericească chiar în apogeul dominației otomane. De altfel se spune că aici au fost peste 40 de biserici ortodoxe, în documente sunt găsite 26 iar pe teren 12. Sunt în jur de 250 de picturi superbe în muzeu, majoritatea dedicate patroanei orașului, Fecioara Maria.

        

Str. Angelo Giuseppe Roncalli este în drumul nostru, imediat după muzeu. Nimic surprinzător ca o stradă din Nessebarul istoric să poarte numele unui papă, Papa cel Bun sau Ioan al XXIII-lea. Sau alintat Johnnie Walker /Ioan Plimbărețul. Acesta, înainte de a fi papă a fost reprezentantul Vaticanului în Bulgaria, prilej cu care a vizitat de câteva ori şi România. Un papă cu o biografie interesantă, controversată, cu vederi largi, iubit de popor şi cel care a deschis calea unei acceptări pașnice a religiilor lumii dar mai ales unrii creștinilor : … Catolicii și ortodocșii nu sunt dușmani ci sunt frați. Avem  aceeași credință, împărtășim aceleași sacramente…..

        

Biserica Sf. Ștefan.    Colindând cu ochii după ziduri frumoase pe str. Mena, ajungem la biserica azi muzeu, Sf. Ștefan. Este construită prima dată în sec. XI, apoi reconstruită și este singura în care s-a păstrat pictura deosebită pe catapeteasmă, pictură lucrată după canoanele impuse de Muntele Athos. Are pictură pe foiță de aur, culori încă frumoase deși au trecut câteva secole peste ele iar predominantă în pictură este Fecioara Maria, cea căreia inițial îi fusese închinată biserica. Este remarcabilă prezența încă a cam 1000 de chipuri în peste 240 de tablouri și a iconostasului din sec. XVI. Pictura a fost recent curățată de fumul lumânărilor ce s-a depus de-a lungul veacurilor. Era liniște, puțin cam întuneric dar am putut admira scaunul episcopal, pietrele tombale și amvonul vechi.  Erau și doi tineri ghizi, simpatici și vorbitori de engleză și franceză cu care ne-am întreținut puțin în curte frumoasă.

      

Biserica Hristos Pantocrator / Atotoputernicul.  De la biserica Sf. Ștefan, când se iese din curte, se ocolește prin drepta pe str. Țar Simeon și se ajunge în piața Masambria unde, dacă vă uitați bine, câțiva smochini și doi chiparoși parcă amintesc de fosta comunitate greacă. Nu vă recomand muzeul cinematografiei,  mic și nedotat dar aici, pe lângă ING Bank, ATM și bănci la umbră, este și întrarea în biserica Hristos Pantocrator, astăzi muzeu de hărți vechi, se spune 18 la număr. Este mare și frumos renovată, respectând arhitectura și decorațiile cu ceramică verde și turcoaz, specifice sec. XIV. Interiorul nu este pictat iar hărțile vechi din expoziție au și plăcuțe informative, cartografii fiind dintre cei valoroși în Evul Mediu. Aveam să recunoaștem nume celebre pe care le-am întâlnit și la Muzeul Hărților din București sau la muzeele de marină din diverse orașe europene. Ca bonus la această vizită, porumbeii ce intră prin golurile din partea superioară vă pot face o surpriză. Doamna de acolo când am fost noi, nu vorbea decât bulgară.

         

Biserica Sveti Spas sau Biserica Mântuitorului Sfânt.    Este biserica dedicată unui personaj aparte, Ispas, Spas, cel despre care se spune că a asistat la Înălțarea lui Isus alături de cei 12 Apostoli şi de aceea se mai numeşte Ispas ziua de Înălţare.   Anul construcției este clar aici, 1609, este inscripționat deasupra intrării principale. A fost  ridicată de un localnic bogat care a primit aprobarea sultanului dar cu respectarea legilor impuse acestor lăcașuri, adică să nu fie mai înaltă decât un om călare pe cal. De aceea este jumătate în pământ. A avut și un pronaos care probabil a dispărut la o renovare.  Pictura din sec. XVII s-a menținut și aici bine, autorul ei este necunoscut și remarcabile sunt frescele cu Isus și Fecioara. Placa de mormânt princiar descoperit în podeaua bisericii a fost mutată la muzeul de la porțile cetății. Era mormântul prințesei Matthaisa Cantacuzena Palaiologina căreia i s-a dat foc în această biserică.  Se zice că este singura biserică construită în timpul stăpânirii otomane și care a și fost activă atunci.

        

Băile bizantine cu izvoare termale, azi ruine, sunt sub nivelul solului lângă biserica Sveti Spas. Construite în sec.V -VI, au fost distruse în timpul invaziei din 812 a hanului Krum.

Biserica Sf. Paraskevi.   Ridicată în sec. XIII – XIV pe locul unde cândva a fost templul Afroditei, este refăcută în 2013 și pot spune ca exteriorul mi-a plăcut în mod deosebit prin arta îmbinării cărămizii cu piatra, decorarea cu ceramică smălțuită colorată, ideea sugerată de coloane și bolți, faptul că este mai scundă. Se remarcă ușor simboluri vechi creștine dar și păgâne, avem peștele, soarele, crucile și …zvastica. Este superb luminată noaptea iar interiorul e atipic – naos și pronaos oarecum împreună.  Este muzeu ce găzduiește expoziții permanente sau nu sub titlul „Credință în Nessebar”. Aici sunt depuse câteva fresce de la biserici demolate din jur, multe însă din acele piese ale bisericilor Sf.Clement și Sf. Gheorghe ce s-a prăbușit în 1958 au fost duse la Sofia. Peste drum de această biserică am și fost la o tavernă – am scris – unde am hrănit material neuronul, să-i dăm forța de a continua drumul pe străduțele pietruite sau dacă vreți în termeni bisericești, am fost la o ” agapia” – cu accent pe ultimul „a” am fost informați – o masă a bucuriei între prieteni. Cum altfel în orășelul bisericilor ortodoxe decât reuniți cu bucurie !!

Biserica Sf. Ioan Botezătorul.    O biserică frumoasă din piatră colorată, se pare reclădită pe bazele unei alte biserici paleocreștine. Interiorul păstrează câteva fresce, una a ctitorului și o alta a Sf. Marina scoțând din apa mării un diavol căruia îi taie capul, această pictură având legătură cu atacurile piraților din sec. XVII și următoarele. Are o frumoasă decorație a zidurilor ce redă măreția arhitecturii vechi bizantine cu tentă locală, bulgară. Acustica este deosebită de a altor biserici, fapt ce o face utilă azi pentru mici concerte laice.

          

Cele cinci biserici de mai sus sunt trecute pe biletul combinat de vizitare a Nessebarului – pot fi vizitate și separat plătind separat. Aceste toate biserici, alături de Muzeul de Etnografie și Muzeul de Arheologie, sunt pe biletul de 20 lv adulți (acesta era prețul când am vizitat noi).

Biserica Sf.Todor o biserică micuță din piatră, cărămidă și ceva decorații de  ceramică colorată, ridicată în sec. XIII, are în interior o expoziție de imagini ale vechii cetăți.

       

Muzeul de Etnografie „Vechiul Nessebar”.     Perioada Renașterii Naționale Bulgare, 1762 – 1878 și câțiva ani după 1878 este descrisă, explicată în acest muzeu situat pe str. Mesembria, aproape de mare, într-o casă veche construită de un negustor grec în 1840, Panyiot Moskoiani. Curtea în care am stat și noi puțin să ne odihnim, este pietruită, are încă fântâna care nu cred că a mai fost curățată după cum arată, are pivnița și hambarul, când am fost noi nevizitabile. Scara mică și zgomotoasă pe care am urcat duce în prima cameră, salonul, de unde se intră în celelalte camere mai mici. Salonul are, ca și restul camerelor, un frumos tavan de lemn bine lucrat, vedere la mare și obiecte din casele orășenilor de atunci, după moda timpului, servicii de cafea și lichior turcești și chinezești, diverse țesături și broderii manuale.

         

Dormitorul matrimonial este dotat cu lucruri țesute și brodate, mașină de cusut, album de fotografii brodat pe catifea, rochii de voal, reviste de epocă.   În celelalte camere sunt expuse obiecte și informații despre viața celor ce au trăit aici, în special cei din Vardarul Macedoniei grecești. Costume populare țesute, roata de tors – chekrak – nelipsită din casele acelor timpuri, pături, un covor frumos, perne, vase. Panouri cu fotografii și explicații despre pescuitul cu bărcile alaman sau gemiya, cu plasele de pescuit pe care le lucrau femeile altor etnii, nu și ale grecilor, acele  kokoni ce aveau doar grija menajului. Sunt informații despre cum pregăteau mari cantități de pește pentru a fi duse la Istanbul, panouri ce ajută în înțelegerea vieții de atunci. Aici puteți citi despre sfințirea bărcilor pescărești de Sf. Nicolae și sacrificiul ritualic al primului pește prins la început de sezon. Tot aici aflați despre trecerea la moda hainelor franceze, despre viticultura practicată și faptul ca una din sărbătorile importante aici era Ziua Viticultorilor. Despre morile de vânt – una chiar cea de pe istm – despre arhitectura celor aproximativ 80 de case renovate ce aparțin stilului „Marea Neagră”, multe altele. Este un loc pe care-l recomand special pentru a înțelege cultura Nessebarului dar și a Greciei, de fapt o parte din cultura mixtă balcanică. Se poate plăti bilet separat și aici, după ce urcați scara la etaj.

Nessebarul are și alte locuri ce atrag iubitorii de istorie și ruine.

         

Biserica Sf. Sofia.   Este situată în ceea ce poate fi considerat centrul orașului. A fost ridicată pe locul unde era templul lui Apollo, patronul peninsulei. Este ridicată de bizantini, în două etape legate de momentele când au dominat peninsula, în sec. V și în sec. VI. Pe jumătate distrusă, fapt petrecut în 1257 când venețienii au și jefuit tot ce era de valoare aici. Și erau valori adevărate  căci a fost sediul eparhiei locale și casa episcopului. A fost cea mai mare și cea mai veche construcție importantă din cetate. Deși astăzi face parte din patrimoniul Bisericii Ortodoxe Bulgare, este cuprinsă în circuitul turistic și se țin spectacole vara, am prins și noi un concurs al corurilor mici locale.

Biserica Sf. Ioan Aliturghetos.   Este biserica situată pe țărmul mării, alături de teatrul vechi, construită în sec. XIV, are două intrări principale ceea ce este foarte rar la bisericile ortodoxe. Distrusă foarte rău la cutremurul din 1913, se renovează cu fonduri donate de ambasada SUA, așa cum ne-am obișnuit în ultimii ani cu donațiile acesteia în Europa de est dar foarte spectaculoase ca valoare financiară pentru cultura bulgară. Numele bisericii vine de la faptul că unul dintre constructori a căzut de pe ziduri și a murit, ceea ce după regulile ecumenice face imposibilă sfințirea ei și deci ținerea slujbelor (aliturgetos – nesfințit, în greacă).

Sunt și alte ruine de biserici foarte vechi, unele închise pentru renovare, cum este biserica Sfintei Milostiviri, Eleusis și cimitirul antic din apropriere, apoi  sunt resturi de drumuri vechi romane și grecești, încă ceva mori de vânt cu baza de piatră rotundă sau pătrată, case deosebite cu cerdac, parter de piatră și etaj de lemn, etc.

Singura biserică funcțională din Nessebar este aproape de centru și de arhicunoscuta cișmea turcească.

Biserica Sf. Fecioarei Maria.    Este singura biserică din Nessebar unde se țin slujbe. Biserica este mare, impunătoare, lucrată în piatră, pictura interioară nu m-a atras foarte mult, are o curte în care vă puteți odihni pe bănci la umbra pomilor. Interiorul bisericii este greu de străbătut dacă este slujbă sau mulți vizitatori care încearcă o poză deși sunt ceva supraveghetoare cu ochi vulturești. Icoana „Sf. Maria cea Neagră” este în muzeu; curios, despre ea n-am găsit informații clare deși am căutat foarte mult. De fapt, originea acestor puține icoane este încă discutată de istoricii ortodoxiei și cei romano-catolici, sunt câteva variante despre apariția ei, legate fie de Asia Mică, fie de Africa, fie de interpretări ale unui text din Biblie. În ziua când am poposit noi aici, grupuri mari de indieni îmbrăcați tradițional, însoțiți de ghizi, vizitau biserica.

Fotografiatul în biserică este interzis dar la etaj este un muzeu deschis câteva ore unde sunt expuse icoane și alte obiecte bisericești vechi și de acolo, printr-un geam, se pot face câteva poze mai puțin reușite cu interiorul bisericii. Prețul de vizitare al muzeului nu-l mai știu, însă fotografiatul este gratis. Când am vizitat acestă biserică unde am aprins și câte o lumină, pliante nu erau la vânzare.

            

Alături de partea culturală deosebită, de gastronomia semibulgarească, după un vin și o rachie bună ce sunt poate de la Melnik sau Rozhen, cum surprinși am nimerit noi, multitudinea de magazinașe, tarabe, vânzatori ambulanți ce te îmbie cu ceramică, obiecte de lemn, pielărie, vaporoase bluze de pânză de casă unele și brodate, jucării, nelipsitele săpunuri și cosmetice cu trandafiri, chinezisme chiar, toate încearcă să imite comerțul de acum multe zeci de ani, important este să vă bucurați ochii și cu acestea și poate să vă luați ceva frumos, ca un memento că globalizarea este o problemă veche de când lumea și că istoria omenirii este o roată ce nu se oprește nicicând.

       

Distanța până la Nessebar nu este foarte mare. Pentru că este o destinație pe care o recomand nu doar bucureștenilor, am ales să vă dau distanța din localitatea de frontieră Giurgiu, de aici sunt 310 km, urmând E70, o porțiune din A2 între Shumen și Varna, apoi E87 până în Nessebar. Drumurile au fost bune, mai puțin o scurtă bucată de șosea la ieșirea din Varna, botezată A5, pe care cred că au scăpat-o bulgarii din Gabrovo, de la festivalul umorului!! Drumul prin oraș către peninsulă este destul de drept, de-a lungul străzii Han Krum și se trece istmul care leagă  peninsula de continent. Parcări sunt pe ambele părți dar recomand pe cea din stânga, pe partea cu trenulețul, căci este foarte mare. În partea dreaptă este și parcarea transportului public către Nessebarul nou.

Perla Mării Negre,  Nessebăr, este o destinație ce merită văzută dar și înțeleasă.

          

Vacanțe minunate să aveți !