Un loc minunat de vizitat în orice anotimp. Un preț destul de mare pentru a păși într-o zonă incredibil de frumoasă, acolo unde simți că trecutul  planetei noastre a lăsat un semn iar viitorul stă la pândă să-i deschizi ușa sufletului. Înainte de a citi articolul meu lung, dacă chiar vă interesează, vă îndemn să urmăriți filmulețul :

pentru că ceea ce vedem noi, turiștii obișnuiți, este doar o parte din măreția naturii, a darului divinității, a hazardului sau oricum vreți  să-i spuneți parcului croat Plitviča, adică Plitvice Jezera cum i se spune pe ghidurile turistice. Sau cum i se spune de către poeții măreției naturii

Țara Lacurilor Căzătoare

Cu ceva ani în urmă, destui, când cele mai frumoase peisaje le admiram în filmele cu fictivul apaș Winnetou, nu bănuiam cât de mincinoasă este cinematografia și cât de aproape de noi sunt acele locuri pe care le credeam aparținând Americilor. E adevărat că nu aveam atât de multă informație ca azi și nu bănuiam că Winnetou a trecut oceanul pe calul lui frumos și a găsit Lacul de Argint la câțiva pași de România! Eroul favorit al copilăriei mele ar fi  fost atât de aproape! Dar oare cine a fost preferatul ?! Winnetou cel creat de Karl May, un autor iubit de adolescenții sec.XX dar și de Hitler ? Sau preferat era actorul Pierre Brice ?! Cred că ambii, adică doi în unu ! Așa că într-o vacanță  am hotărât să mergem în căutarea Marelui Spirit nu prin preria americană pe care Karl May n-a cunoscut-o, ci prin minunatele ținuturi croate unde a prins viață eroul său, prin Parcul Național Plitviča, un loc de asemeni necunoscut scriitorului. Se zice că nu poți considera că ai văzut Croația dacă n-ai trecut pe aici, prin cel mai vechi parc național al Europei sud-estice și cel mai mare al Croației. Deci ne-am luat cazare cât mai aproape de aceste tărâmuri superbe despre care miturile spun că s-au numit și Grădina Diavolului,  nume dat de faptul că aici se ascundeau slavii luptători ce doreau să scape de jugul otoman diabolic. Azi poți să-i spui fără teamă Grădina Raiului.

Așa că ne-am oprit să vizităm, speram noi, tot parcul dar din cauza căldurii mari din acea zi dar și a aglomerației care ne-a încetinit deplasarea,  ne-am ales numai cu partea Lacurilor de Jos și Marea Cascadă. Am ales un circuit prim, am zis noi, s-a dovedit singurul, cu plecare de la intrarea de sud unde aveam cazarea, Islaz 2. Am folosit vaporașul electric (dacă este vânt puternic acesta nu circulă deci tot traseul dus/întors se face pe jos), apoi pe picioare la Veliki Slap și iar pe jos destul pe drum de urcare și destul de denivelat cu rădăcini și pietre, așa că aveți grijă la încălțări, apoi autobuzul panoramic până la intrarea 2 de unde puteam continua tot cu alt autobuz spre lacurile de sus. Cum întoarcerea era pe jos și noi deja transpirați și cam flămânzi după patru ore, am renunțat, ora fiind și destul de târzie. Din autobuzul panoramic nu poți vedea decât pădurea, doar puțin lacuri și cascade printre pomi. A doua zi înainte de plecare am dat o tură mică, foarte mică și în zona Lacurilor de Sus, așa doar ca o amăgire. Trebuia să ajungem la Zadar la timp, pentru a ne întâlni cu gazdele.

Aglomerația a fost mare deși era doar mijlocul lui mai. La un moment dat, pe o punte de lemn îngustă, nu am mai putut sta să-mi aștept soțul pentru că un grup imens de asiatici mă putea trimite fix în apă așa că am plecat mai departe cu ei până la un loc mai larg. Apoi soțul meu a mai dispărut și greu l-am recuperat, a fost o zonă fără semnal la telefon și el se cățărase pe undeva să fotografieze Marea Cascadă. Mi-a dat ceva emoții dar cum peștii erau tot flămânzi, am avut speranțe mari 😅… El a intrat și în peșterile unde se putea, la Šupljara chiar am avut emoții căci după ce ne-am despărțit și el a dispărut prin bortă, am văzut panoul pe care scria că intrarea este pe proprie răspundere fiind un loc periculos.

Parcul Plitviča, numit așa în 1777 de un călugăr , după plitvak, plitco adică în croată lac puțin adânc,este cel mai mare din cele 8 parcuri naturale ale Croației, este nr. 7 pe lista UNESCO începând cu 1979, printre primele incluse și de curând a fost propus pentru lista minunilor naturale ale lumii, tot în cadrul aceleiași organizații. Este zonă protejată din 1949, accesibil turiștilor din 1958 și este întins pe o suprafață de aprox. 300 kmp, arie ce cuprinde 16 lacuri din care se formează 92 de cascade. Dar aici este și o pădure primară  veche din neolitic, unde trăiesc nenumărate specii endemice, unele trecute pe acea listă roșie, adică sunt în număr foarte mic și extrem de protejate. Materialele mai puțin accesibile dau un număr de peste 1200 de plante, peste 320 specii de fluturi, peste 160 specii de păsări, apoi lilieci câteva zeci de specii.

Parcul Plitviča este foarte întins dar zona vizitabilă acoperă o arie mult mai mică. Parcul își datorează frumusețea fenomenului carstic în special dar și vegetației și faunei bogate, înlănțuirii lacurilor și cascadelor spectaculoase de-a lungul râului Plitviča, într-o depresiune a Alpilor Dinarici, limitat de muntele Mala Kapela în vest și Lička Plješevica în est. Aici s-au amenajat diferite trasee pentru turiști, cel mai lung marcat are aprox. 8 km și acoperă toată zona vizitabilă. Altitudinea sa variază între 367 și 1270 m deasupra nivelului mării.

Zona a fost locuită de milenii, pe aici au fost atât tracii cât și romanii, ilirii, turcii otomani, celți, slavi și alții. A fost sub ocupație otomană 150 de ani începând cu 1528, apoi a fost reluat de habsburgi care au făcut din zonă o puternică barieră antiotomană.

Cele 16 lacuri ale parcului sunt împărțite în două grupe numite simplu, lacurile de jos și lacurile de sus. Sunt impresionante prin coloritul divers al apelor de la verde smarald la gri albăstrui, bleu ciel, turcoaz, peste 45 de nuanțe. Fiecare vizită este unică dacă ai ochi buni și ești dispus să înțelegi natura fenomenală. În luciul apei se amestecă vopselele cerului, pietrelor, verdelui pomilor dar și nuanțelor maronii ale stufărișului, ale pomilor căzuți în apă pe care se depune calcarul și peste toate, trăgând o ultimă și mereu schimbătoare tușă, vântul, ploaia, zăpada, razele soarelui. Plus că frumusețea parcului e dată și de cantitatea de apă din cascade, astfel că primăvara și la începutul verii este mult mai interesant.

Lacurile de sus, Gornja Jezera / Upper Lakes:

Prošćansko, 636 m deasupra nivelului mării. Legenda spune că în vechime aici era mare secetă dar la rugile disperate ale locuitorilor, Regina Neagră (?) s-a milostivit și a dat multă ploaie. Acest lac are o bună parte din luciul apei și maluri sub protecție strictă fiind de interes științific deosebit și aici se fac și cele mai multe curățări cu scafandri.

Gicanovac sau Cicinovac cărui nume este dat de un țigan – cigano în croată – ce s-a înecat când pescuia aici. Este foarte adânc și alimentat și de izvoarele din zonă.

Okrugljac este de formă rotundă – okrugla – și cel mai spectaculos loc este cel al cascadei de 7 m formată din apele lacului Gicanovac

Batinovac sau Bakinovac este un lac mic și ca adâncime și ca întindere, spectaculos prin multele cascade mici și vegetația bogată din jur, în special fagii. Este locul unde un țăran,

Batinič și bunica sa – baka – adunau ierburi de leac.

Veliko Jezero sau Jovinovac veliki, adică “marele lac” este parte dintr-un grup de alte lacuri mai puțin vizibile turistului.

Malo Jezero, Jovinovac mali , “micul lac”, spectaculos prin  multe cascade mici.

Vir, numit așa după un vârtej ce se formează în lac.

Galovac numit după eroul căpitan Gal ce i-a învins pe turci. Este al treilea ca mărime din parc iar cea mai spectaculoasă cascadă a lui are 28 m înălțime. Cascade mai mici se întind pe o lățime de 200 m.

Milino Jezero este puțin adânc – 1 m – și pe el este o pasarelă ce-l conectează cu lacul cel mai mare, Kozjak.

Gradinsko Jezero, numit după zidurile înalte care au fost ridicate între Galovac și Kozjak, bariere de travertin care dau un frumos colorit apei.

Buketi  sau Bukovi, sunt câteva lacuri foarte mici, înlănțuite ca un buchet.

Kozjak sau lacul caprelor – legenda spune că un păstor și-a pierdut 30 de capre după ce s-a spart gheța sub ele – este cel mai mare lac din zona vizitabilă Plitviča. Are ca punct de atracție insula –otok  – Ștefanija numită așa după o prințesă și pe care insulă ciobanii adăposteau animalele pentru a le feri de lupi și râși.

Lacurile de Jos, Donja Jezera / Lower Lakes :

Milanovac, numele dat după ciobanul care s-a înecat aici, cel mai mare lac din grupul celor zise de jos, apa variază de la albastru la verzui, în funcție de lumină, este superb.

Gavanovac, numit după comoara lui Gavan dispărută fără urmă în lac.

Kaluđerovak sigurul care are multe maluri acoperite cu stuf. Kaluder în croată înseamnă călugăr și numele i-a fost dat de la pustnicul unei peșteri de aici. Am prins concertul broscoilor, a fost teribil, aproape că acopereau zgomotul apei.

Novakovića, Novakovik Brod ultimul lac important.

Lemn pietrificat și păstrăvii cerșetori.

Cascade sunt, se zice 92 formate până acum dar oricând este posibil să apară și altele:

Veliki Slap, cea mai mare cascadă a parcului cu o cădere de 78 m, se formează din apele râului Plitvice și se varsă în râul Korana. Este în zona lacurilor de jos și cel mai ușor de ajuns la ea de la poarta 1.

Milanovacki Slapovi delimitează lacul Kozjak de lacul Milanovac.

Milka Trnina este cascada dintre lacurile Milanovac și Gavanovac. Numele cascadei are rezonanță aparte, între muzica de operă și ciocolata Milka, căutați povestea pe net, este vorba pe scurt despre marea cântăreață de operă a Croației, Catherine Milka Trnina, https://hr.wikipedia.org/wiki/Milka_Trnina dar și de  casa imperială a Rusiei, Tosca, Wagner și enigma iubirii ce i-a purtat-o celebrul și “dulcele” Suchard”. O placă cu portretul ei am fotografiat și eu în parcul Plitviča.

Velike Kascada, cascada mare, este vărsarea apei practic din lacul Gavanovac în lacul Kaluderovo (Kaludjerovac) pe o lățime de aproximativ 100m, sub forma unor cascade mai mici.

Svori Sastavci sunt cascadele mici ce se varsă din lacul Novakovik

Galovari Buk alături de alte câteva zeci dau farmecul acestei zone.

Pădure deosebită este în partea de sus a parcului vizitabil și se întinde în toată zona protejată, Čorkova Uvala (un rest al pădurilor continentale din neolitic, acum zonă de rezervație specială neaccesibilă publicului, unde cel mai valoros brad are 58 m înălțime și 5 m diametru). Dincolo de limita accesibilă este pădure virgină cu copaci de peste 700 ani, zonă în care se zice că trăiesc toate animalele sălbatice ce au existat aici înainte de venirea omului.

Peștera Šupljara numită și  peștera fără podea  sau tavan oferă o imagine foarte frumoasă, eu n-am intrat dar soțul meu a urcat și coborât scările ei alunecoase (dacă nu vă interesează Veliki Slap dar nu cred, din Šupljara ajungeți la marginea părții vizitabile, sus pe munte spre poteca ce duce la izlaz 2, loc de unde priveliștile sunt magnifice). Alături este peștera Modra Pecina (peștera albastră) ce nu se mai vizitează fiind acaparată la propriu de lilieci și pe care specialiștii îi protejează. Aici în parc sunt peste 50 de peșteri cunoscute, mai mari sau mai mici.

După traseele trecute pe biletele de intrare – le puteți studia pe site și vă puteți face de acasă un calcul aproximativ al timpului – cele cu A, B, C și K încep de la Ulaz 1 iar D, E, F și iar K încep de la Ulaz 2. diferența de timp între U. 1 și U. 2 este cam de 1 oră.

Traseele A, B, C, E, F și H includ o traversare a lacului cu vaporașul cu motor electric.

Noi am parcurs doar zona lacurilor de jos, de la intrarea 2 la Marea Cascadă. După un drum prin pădure, plecând de la casa de bilete, prima parte a potecii nu era deloc marcată și nu prea eram siguri dacă mergem bine dar până la urmă am găsit un panou.

Drumul până la intrarea în parc este pe o porțiune ce aparține tot zonei protejate iar cei care locuiesc în satele de acolo – 19 la număr – au obligația de a respecta condițiile unei agriculturi foarte curate și de a obține acordul administrației parcului pentru a o practica dar și de a depozita deșeurile în condițiile impuse pentru astfel de locuri. Acum cât se respectă, nu pot spune. Eram deja în Zadar când la televiziunea locală a fost o lungă emisiune tocmai despre acest parc, marea problemă din cât am înțeles noi era tocmai deversarea necontrolată a toaletelor în lac, fapt ce a dus la gravă poluare și spuneau ei, viitorul viețuitoarelor lacurilor poate fi scurt.

Parcarea  https://np-plitvicka-jezera.hr/en/plan-your-visit/price-list/ se plătește cu ora, în moneda locală kuna și este acum 10 kuna /oră, prețul actualizat este pe pagina de net a parcului. De reținut că ora începe cu primul minut de staționare, deci dacă aveți 2 ore și 1 minut de parcare, plătiți 30 kune. Pentru motociclete nu se plătește parcare dar pentru mașini mai mari taxele sunt ucigătoare, e bine să verificați pe site înainte de a ajunge acolo dacă aveți altceva decât un autoturism obișnuit. Parcarea se plătește direct în kune, este preferabil să aveți cash căci cursul valutar în zonă vă este dezavantajos și poate la ATM nu aveți noroc să retrageți. Parcarea de la ulaz 1 se poate identifica și prin nume, Medvedak iar cea de la ulaz 2 este Velika Poljana (Poljana este nume istoric și îl găsiți și la restaurante, chioșcuri, etc). În parcare, faceți câțiva pași spre monumentul din drumul principal ridicat în memoria primei victime a Războiului Croat de Independență din 1991. Josif Jovic, polițist, a fost prima victimă umană la 31 martie 1991 (Paștele sângeros de la Plitviča), dată de început a unor urâte lupte în zona Plitviča, informații interesante pe care le găsiți pe net foarte ușor, de asemeni informații despre acțiunea de deminare totală a zonei ce se vizitează!

Accesul în parc se face de obicei prin 2 puncte (izlaz=intrare, ulaz=ieșire), vara când este foarte aglomerat se deschide și o a treia cale, spre Plitvika Selo. Intrarea cea mai spectaculoasă dar și cea mai aglomerată este cea de la poarta 1, la ieșirea din satul Jezero mai precis între satele Jezero și Rostovanca. Intrarea nr. 2 este chiar spre locul ce marchează confluența între lacurile de sus și cele de jos, noi am folosit-o pe aceasta fiind cazați în zonă. Pentru cei ce sunt cazați la hotelurile din parc sunt facilități dacă se stă mai mult de o noapte, se ștampilează biletul la recepție dimineața și se poate intra cu el și a doua zi în parc. Știu asta pentru că inițial am vrut să stăm 2 nopți dar obligații de familie ne-au făcut să reducem concediul cu 2 zile așa că una a fost tăiată de aici.

Pentru cei care merg cu avionul, din marile orașe sunt autobuze http://www.autobusni-kolodvor.com/  sau https://getbybus.com/en/croatia-by-bus care duc la Plitviča Jezera. Din Zagreb pleacă primul la 7.30 dimineata și ajunge la 9.45. Distanța Zagreb – Plitviča este de aprox. 150 km, depinde de drumul ales și cam tot atât este până la Zadar, un oraș minunat de care îmi este dor.

Cazare ca de obicei, am rezervat prin Booking.com. Nu știu ce să zic dar cel puțin în sezon nu recomand să căutați direct la fața locului. Booking are – avea cel puțin când am rezervat eu – un grupaj ce ușurează munca de rezervare, adică locațiile sunt grupate pe porți de intrare : poarta 1 are doar case private, cea mai mică distanță fiind undeva la 0.6 km; pentru intrarea 2 sunt incluse și hotelurile situate la 0.2 km, cu parcare gratis. Sunt și cazări apropiate de intrarea 3, mi-au părut ceva mai scumpe dar și zona este mai liniștită. Sunt și două campinguri frumoase, Korana și Borje, aici nu pot da amănunte, le-am văzut în treacăt pe o ofertă dar puteți studia prețurile pe site-ul parcului (citiți cu atenție, sunt diferențe de monedă – euro și kuna – și plata taxei de turist – era  6 kuna/zi /pers.). Dacă nu vreți să stați aproape de parc, eu zic că cea mai frumoasă cazare este la Slunj, căutați informații și să-mi ziceți dacă exagerez.

Taxele de intrare sunt afișate pe site-ul care este actualizat permanent https://np-plitvicka-jezera.hr/en/plan-your-visit/price-list/  și desigur la intrări. Distractiv a fost că suntem în limba croată odrasli adică adulți. Se poate plăti și cash (doar în moneda locală kuna) dar și cu card, noi am ales a doua variantă și n-au fost probleme. Sunt mereu actualizate pe site-ul parcului, de la 1 iunie la 31 august. Taxa pentru adult este acum pe site  250 kuna/adult pentru perioada 1 iunie – 31 august. Dar dacă sunteți atenți la lista cu prețurile de vizitare, vedeți că sunt prețuri mult mai mici pentru anumite ore, chiar în sezon dar și timpul avut la dispoziție pentru vizitare este redus. Eu nu dau alte prețuri, pentru informare corectă intrați pe site.  Pentru copii, studenți, grupuri organizate anunțate din timp, prețul este explicit pe site.

Condiții de circulat în parc și pe aleile de lemn de alun rezistent la umiditate și îngheț (nu cărucioare copii, nu tocuri înalte, luat apă și pachețel, eventual șepcuță ceva dacă este o zi însorită, apoi pungă pentru ambalajele de la gustări, gunoi pe care-l lăsați la intrări/ieșiri sau la locuri special amenajate prin coșurile de lemn). Nu uitați să luați apă cu voi, nu găsiți pe traseu. V-aș recomanda să nu lăsați copiii nesupravegheați, pot cădea în apă de pe aleile de lemn sau se pot speria de micile viețuitoare cum ar fi un șarpe de apă. Este strict interzis scăldatul, pescuitul și deplasarea în pădure prea departe de aleile marcate. Zona turistică a fost deminată complet – a fost scoasă de pe lista internațională a zonelor periculoase – dar nu tot arealul de aprox. 300 kmp, sunt zone absolut interzise turiștilor pentru că încă nu au fost curățate dar și din cauza animalelor sălbatice care trăiesc în zonele liniștite și pe care biologii și autoritățile le protejează.

Am întâlnit persoane în cărucior pentru handicap. Este totuși o problemă pe anumite trasee, un tânăr a fost în imposibilitate de a-și continua drumul datorită podurilor și traverselor înguste, noi l-am lăsat cu însoțitoarea lui căci nu-l putea nimeni ajuta, singura rezolvare era să facă drumul înapoi.

Rezervația naturală Plitviča este în continuă schimbare a reliefului, probabil peste câteva sute de ani se vor vedea ușor modificările. Este o zonă pe care specialiștii o lasă neatinsă – mă refer la zona nevizitabilă, zona accesibilă publicului este cam 10% din suprafața totală. Natura are regulile ei magnifice greu de pătruns totuși de mintea umană și când spun asta mă gândesc la documentarul pe care l-am văzut de curând despre pădurile de lângă Cernobâl unde flora și fauna de acum pun multe semne de întrebare prin dezvoltarea spectaculoasă dar și un alt documentar despre incendiile controlate din Australia, specialiștii preferând să nu stingă focurile pe anumite arii controlate tocmai pentru refacerea a ceea ce înseamnă specii de plante pe cale de dispariție și chiar revenirea în zonă a unor animale rare.

Mare parte din cele scrise mai sus sunt din documentarea mea înainte de a ajunge aici, alte informații le-am luat de pe site https://np-plitvicka-jezera.hr/en/ , panourile din parc sau pliante găsite la hotel și magazine. Vă puteți instala și aplicații pe telefon și aveți harta și ghidul parcului gratuit sau puteți urma indicatoarele fără probleme. Despre prețuri, exceptând pe cele individuale, nu amintesc despre grupuri căci sunt pe site-ul parcului, mereu actualizate și tot de pe site puteți culege informații despre istoria locului și locuitorilor ei, despre primii clarvăzători ai zonei turistice, informații despre formarea carstului croat, schimbarea permanentă a reliefului, multe. Tot acolo aflați dacă anumite zone sunt închise vizitării o perioadă de timp și dacă aceasta coincide cu vacanța voastră.

Și nu în ultimul rând, intrați pe site să admirați superbele poze ale parcului făcute iarna, anotimp când se vizitează, prețul actual de iarnă fiind 60 kuna, pentru cine se încumetă.  Eu m-aș încumeta dar a venit primăvara 😉 !

Platoul unde s-au tras ultimele cadre ale filmului Winnetou.

Completare 08.05.2019 :

Începând cu luna mai 2019, Parcul Național Plitvicka Jezera introduce reguli noi în procurarea biletelor turistice și supravegherea numărului de turiști, mai ales în lunile iulie- august:

Din luna mai 2019 toate biletele pentru Plitvice Jezera ar trebui să fie achiziționate online în avans , nu mai puțin de două zile înainte de sosire. Noul sistem, e-ticketing , presupune cu totul alt mod și timp de a obține biletele:
https://ticketing.np-plitvicka-jezera.hr/index.aspx?l=EN