Urmare de aici

Un ghid despre Grecia și greci îmi reamintea o veche vorbă pe care o uitasem după ce m-am îndrăgostit de acestă țară:

Privit din est, Atena este primul oraș european. Privit din vest, este primul oraș oriental.   

Recenta mea vizită aici avea să-mi justifice aceste cuvinte. Atena este frumoasă și urâtă, este permisivă cu unele tare umane și drastică cu altele care nu merită, este neatentă la visele localnicilor ce ar dori păstrarea spiritului grec atât cât se poate în epoca acesta dar este atentă și părtinitoare la partea urâtă a rasei umane venită din alte civilizații. Atena mi-a încântat sufletul în aceeași măsură în care l-a și întristat. Dacă cunoști puțin  trecutul orașului și a oamenilor de-a lungul mileniilor și-l pui în balanță cu prezentul planetei, atunci înțelegi Atena de azi și o iubești. Și nu în ultimul rând vorbele de mai sus sunt foarte clar de înțeles dacă poposești puțin în cele două piețe celebre ale Atenei, Syntagma și Omonia, ca o axă imaginară între lumile occidentale și orientale ce tind spre unificare.

Ca să ai o vizită fără probleme la Atena cred că trebuie să-ți faci timp înainte de a ajunge acolo și să te informezi pe partea de infrastructură și social măcar. Și nu este de ajuns ideea lasă că știu cum e, am fost acum 10 ani sau acum 5 ani !  Sau mi-au spus colegii de birou că așa era acum un an !  Nu,  trebuie să afli ce e în prezent, mereu căutând informații foarte proaspete.

Cazarea

Alegerea cazării în Atena necesită o mică documentare. Depinde de dorința fiecăruia de a sta în zona centrală, de a fi aproape de o gură de metrou, de plajă sau pur și simplu într-o zonă liniștită și curată, mai elegantă. După renumele zonei și după confort, cazările sunt, normal, mai ieftine sau mai scumpe. Oricum cazările din Atena nu sunt dintre cele mai ieftine.

Platia Omonias / Piața Omonia este zona pe care eu am exclus-o din start când mi-am ales cazarea pe Booking.com.  Piața Omonia este locul oamenilor străzii, a consumatorilor de droguri, este mizerie multă și inspiră normal nesiguranță, mai ales seara. Am trecut pe acolo chiar spre noapte dar nu m-aș caza în zonă. Străzile din cartierul Omonia, dincolo de piață însă sunt mai liniștite și mai curate.

Gazi

Am ales o cazare în cartierul  Gazi, aproape de stația de metrou Kerameikos (la 300 m) și hotărâtor în alegere a fost  faptul că asigura parcare păzită contra a 5 € / 24 ore. N-am regretat deși aveam o oarecare teamă, Gazi fiind un cartier cu un anume istoric, care abia acum se dezvoltă, este cunoscut pentru multele cluburi de noapte și ca unul din locurile favorite ale unei anumite grupări. Dar a fost totul bine, a fost liniște noaptea, se circula în siguranță și exceptând clădirile pline de graffiti prost,  pot spune că a fost o cazare bună. Dacă aș mai merge încă o dată cu mașina proprie la Atena, aș alege aceeași locație dar să nu fie în luna iunie în timpul unei anumite parade, atunci cazările de acolo sigur vor fi pline de o altă lume pe care n-am autoritatea divină să o judec dar nici nu am de ce mă intersecta cu ea.

Pentru orientare în oraș și găsirea rapidă a hotelului ales, venind de la aeroport, de la o navă din Pireu cu taxiul sau chiar cu mașina proprie, recomand folosirea aplicației Waze. Merge excelent. O recomand și pentru cei ce merg cu taxiul pentru că vă va indica cel mai scurt traseu sau cel ce ocolește zonele cu probleme și astfel se evită o cheltuială prea mare dacă un taximetrist mai isteț vrea să păcălească clientul. Plus că o aplicație bună pe telefon e mult mai practică decât întrebatul din om în om. Știți că e o vorbă chiar la greci: dacă întrebi cinci greci cum se ajunge undeva, vei primi cinci răspunsuri diferite 😂.

Despre mâncare

nu a fost o problemă și chiar am câteva locuri în care aș reveni cu drag. De mâncat în Atena pot spune că se mănâncă bine și foarte bine la prețurile obișnuite pentru Grecia ( 2 persoane / 30 – 40 € cu băuturi alcoolice obișnuite).  Desigur că aceste prețuri cresc dacă locațiile sunt de lux sau foarte centrale, dacă se consumă mai multe băuturi alcoolice sau produse deosebite.

După vizita mea în Atena însă și după o experiență foarte neplăcută avută la o tavernă extrem de lăudată, făcându-mi și un mic istoric al gradului de satisfacție perceput la restaurantele lăudate pe net, ne-am impus să nu mai ținem cont de laude, clasificări, etc., să alegem tavernele doar după inspirația de moment. Doar dacă restaurantul sau taverna sunt împreună cu cazarea și atunci  le voi aminti într-un articol de impresii comune. Nu înțeleg nici acum de ce un loc lăudat, căutat, cu bucătar român, ne-a oferit în meniu gyros sub forma unui castron doar cu carne destul de uscată  și atât ! Am așteptat sosurile, pita și tot ce mai trebuie la un gyros, crezând că așa e obiceiul casei, să le combinăm fiecare. Nimic, doar acel castronel cu bucățele de carne. Este cel mai neobișnuit gyros pe care l-am primit până acum, de fapt nici nu poate fi numit așa decât ca o blasfemie.   Dacă ar fi să le dau o lecție celor de la Liondi  i-aș invita la taverna noastră de pe Lipscani unde gyrosul este gustos și are ce-i trebuie. Îmi pare rău de toată conversația frumoasă avută cu Stavros și cu bucătăreasa româncă Maria dar urmările acelei seri au fost neplăcute pentru mine. Și toate astea în condițiile în care n-am avut nici un fel de pretenții, am mers pe mâna bucătăresei dar amintisem că suntem pasionați de bucătăria greacă și mai suntem și cunoscători după ceva ani de vacanțe grecești deosebite. Din acea masă care avea preț fix 35 € pentru două persoane, de lăudat a fost tsatsiki, vinul roșu de Peloponez, salata grecească deși ca aspect era un maldăr ciudat aruncat în grabă pe farfurie iar soțul meu spune că bună a fost și baclavaua miniminusculă. Eu am renunțat să o gust, i-am lăsat lui plăcerea căci este fan al anumitor mâncăruri, crescut fiind un timp prin Medgidia. Nici musacaua nu m-a dat pe spate, din cele peste 15 rețete din zone diferite pe care le-am încercat până acum, pot spune că aceasta s-a clasat pe locul 3 din lista citită de jos în sus. Și iubesc musacaua grecească.  Când ne-am dat seama de situație, am cerut nota și în îmbrățișările Mariei și promisiuni false că revenim, am spus că le lăsăm masa liberă pentru că au nevoie… Deja la masa noastră erau alți români, veniți tot la pomul lăudat și noi n-am vrut să-i influențăm cu nimic. Doar din philotimo !  Al nostru !  Inițial nici nu doream să-mi mai amintesc de Liondi, mai ales după ce am citit pe un site internațional replicile necivilizate ale proprietarului la cei câțiva nemulțumiți de acest local. Sau poate tocmai de aceea m-am hotărât să-l amintesc aici. Lecția a fost bună, recunosc, de acum încolo mâncăm doar  în locuri pe care le alegem noi, fără nici un fel de recomandare, articole, puncte, oriunde ar fi ele scrise și nu voi mai citi păreri decât după experiența mea acolo. Și mă voi gândi foarte serios înainte de a scrie un articol cu recomandări, aici pe blogul meu sau pe paginile de impresii comune unde activez.

Vă spuneam că în Atena se mănâncă bine. Exceptând experiența Liondi, restul  locațiilor au fost foarte bune, ba chiar cu 35 – 40 € am mâncat foarte bine, porții mari pe care de multe ori  nu le puteam dovedi pe loc așa că am luat suficient și la pachet. Au fost incluse băuturi și deserturi iar servirea și ea bună. Cele mai frecventate de noi au fost locațiile de pe Apostolou Pavlou căci erau aproape de cazare și aici totuși amintesc Mentor cu  simpatica Katerina. Pe str. Iraklidon am mâncat prima dată pizza cu horta, un deliciu. O pizza în zona Akropole costă între 8 și 10 € dar este suficientă pentru un om normal, salata grecească e între 5 și 8 € și pot spune că merge o porție la două persoane dacă se ia și un al doilea fel , un gyros bun 3 – 4 €.  Un platou cu de toate pentru 2 persoane a fost 15 € și n-am dovedit tot, nici nu aveam cum la ce munte de diferite produse ne-a adus așa că am luat și la pachet destul de mult. În fiecare zi am luat ciocolată caldă cu înghețată, un adevărat deliciu. Deși diferită de la local la local, dacă ar fi să aleg n-aș ști pe care. Prețul între 5 și 7 €/ porția. Pentru vizita pe Akropole ar fi bine să veniți cu apa de acasă, noi am dat câte 1.5 € / 500 ml apă plată la intrare (în Atena apa plată este la modă, unele chioșcuri / periptero nici nu au apă minerală carbogazoasă). Am înțeles că la ei apa minerală carbogazoasă este mai puțin căutată de localnici. Cred că în prețul apei de la intrarea în Akropole  a fost inclus și alintatul superbului motan Socratis 😊.

La Mentor

La hotel micul dejun era opțional, 6 € / persoană. Nu am optat pentru că nu ne-a încântat locul de luat masa așa că ne-am cumpărat lapte ( 1.25 € / l),  iaurt și produse de patiserie variate, excelente, de la un magazin din apropiere. Pentru aproximativ 15 € în 5 zile am fost mulțumiți iar de la a doua vizită am primit și din parte casei câte ceva. De fiecare dată am primit bon fiscal și restul la cent. În cei 15 € au intrat și două pâinici grecești la  1 € / 500 g făcute pentru a fi date prin biserică și pe care le-am adus acasă pentru masa de Paște. Altfel pâinea obișnuită dar foarte bună costa între 0.60 și 0.90 €, în funcție de sortiment. Berea obișnuită la magazinul de cartier a fost 1.5- 2 € iar la tavernă de la 4 € în sus. Vinul local este bun, n-am avut nici o problemă până acum. Apa de la robinet este potabilă așa că nu este de speriat atunci când primești o carafă cu apă rece la masă. De obicei, grecii adevărați, pe aceia nu o pun la plată. Dovada că apa este potabilă sunt multele țâșnitori puse la dispoziția turiștilor și localnicilor, una chiar în vârful Akropolei. Apa carbogazoasă de regulă este mai scumpă binișor decât apa plata îmbuteliată.

Siguranța personală în Atena.

Despre Atena și siguranța personală circulă multă informație, bună sau rea. Eram avertizați de cunoștințe care au rămas fără bani, cineva chiar fără acte căci a avut proasta idee de a ține totul într-un singur portofel, altcineva mi-a povestit că au fost subiecții unor  tentative nereușite de furt. Am mai citit despre asta pe diverse pagini românești și străine. Așa că ne-am luat câteva măsuri de siguranță. În rucsac aveam doar apă, pelerine de ploaie, o jachetă, o eșarfă pentru orice eventualitate și alte câteva nimicuri fără valoare. Actele, cardurile  și banii le-am avut într-un portofel cu rfid block din cel ce se ține după gât, eventual sub bluză. Am cumpărat preventiv două astfel de chestii la prima vizită în Lisabona când circulau știrile că se pot fura banii de pe card fără să știi. Mai mult le-am luat pentru psihic, ca o amuletă 🤔 dar fiind foarte plate au prins bine și noi am fost mai liniștiți. Dacă ne căutau în rucsac n-am fi schițat nici un gest că i-am simțit și sfatul ăsta îl am de la o prietenă care a fost în situația asta de curând.

Aveam să aflăm și la fața locului, în Atena, că zonele cele mai păcătoase sunt în metrou spre stațiile terminus, Pireu în mod special. Apoi citisem de piața Omonia și la fața locului aveam să mă conving că așa este. Într-o zonă aflată în apropiere de instituții importante, o zonă cu multe ATM-uri, seara este un spectacol mai trist. Să vezi oameni dormind pe cartoane și pături am întâlnit în multe părți dar aici am văzut unul care avea chiar un pat cu tot dichisul, după aspect de ceva timp în acel loc și care om, cu o privire ciudată poate de drogat îți întindea un pahar de plastic să-i pui bani. La nici un metru de el un grec elegant scotea bani de la ATM, fără teamă. Era doar apusul soarelui, încă nu se înserase de-a binelea. Sunt convinsă că după lăsarea serii hoții își cam intră în tură. Ziua n-am avut nici o problemă deși homeless face parte din peisajul obișnuit al centrului Atenei. Prin restul cartierelor centrale, turistice, n-am mai întâlnit astfel de oameni, probabil invizibila poliție ateniană este totuși prezentă.

Pentru orice eventualitate – furt acte în special – e bine de consultat pagina MAE https://atena.mae.ro/node/351 și de notat înainte de plecare adresa și telefonul ambasadei din Atena.

Portocalii Atenei

au fost cei care ne-au fermecat pentru că i-am prins înfloriți. Din prima zi când am ajuns în Atena, simțurile ne-au fost cucerite de minunatul parfum al florilor de portocal. Am avut șansa să prindem portocalii atenieni plini de fructe dar și de flori. Unii aveau atât de multe fructe că parcă îți venea să uiți de buna purtare și să culegi câteva. Aflasem deja că prezența atâtor portocale în pomi se datorează nu purtării civilizate a localnicilor și turiștilor, ci portocalului însuși care se apără singur de poftele omului. Portocalii Atenei sunt ornamentali iar fructele lor sunt excesiv de acre și puțin amărui. Greu de mâncat dar se zice că iese un gem delicios din aceste fructe.  Lămâii au fructe comestibile dar acești pomi sunt foarte, foarte rari pe străzile Atenei.

Portocalul ornamental sau amar este întâlnit peste tot în Atena și dă un farmec aparte străduțelor cu auriul fructelor ce se ascund în verdele permanent al coroanei bogate. Ați încercat să stați sub un portocal care are și flori ?  Este fantastică senzația că toate grijile lumii dispar în eter, de fapt în eterii florilor albe.

Mărul persan cum i se mai spune, trăiește de multe secole pe pământurile însorite ale Greciei. De origine asiatică unii cred că a fost adus în Grecia de pe vremea lui Alexandru cel Mare dar nu este clară povestea.  Sau poate de la acest pomișor a pornit Legenda merelor de aur din grădina Hesperidelor. Ce este sigur, substanțele volatile  din florile de portocal amar au puterea de a induce calmul, au efecte afrodisiace și mai ales anti-îmbătrânire. Poate de aceea orașul Atena atrage atâția turiști și mare parte din localnici sunt calmi…

Prin micile magazine de suveniruri, mai rar, se mai vând flaconașe cu ulei de neroli și ulei de neratzia, primul extras din flori și al doilea din scoarța de portocal. Ei spun că este original, făcut de ei dar nu cred. La cât costă de puțin nu poate fi decât un ulei obișnuit parfumat artificial.  

M-am amuzat citind pe undeva că atunci când atenienii protestează și se lasă și cu puțină violență, portocalii din zona de conflict sunt culeși pentru că altfel fructele devin arme veritabile. Așa o fi dar oricum e mai bine decât cu ouă clocite, doar că glonțul e mai greu 😂.

Kerameikos

Atena este un oraș aparte la prima vedere, un oraș al contrastelor mai greu de digerat dacă nu ești bine documentat. Foarte mulți turiști din zona noastră știu despre Atena că este Leagănul Democrației, al Culturii, că Akropole este cel mai important obiectiv turistic, că se mănâncă bine în Plaka, că este frumos în Anafiotika, că se se schimbă garda la palat, că e o problemă cu parcarea și hoții de buzunare, că graffiti de proastă calitate dă o notă urâtă orașului,  mă rog, alte chestii deja obișnuite trecute pe ghidurile turistice. Dincolo de mult graffiti prost, de oarecare mizerie și oameni ai străzii, Atena este un mănunchi de nenumărate comori istorice, materiale și imateriale, care luat în ansamblu creează dependență.

Am tot cugetat cum să-mi împart impresiile ateniene, din ce colț al orașului sau din ce treaptă a istoriei să încep. Până la articolul viitor mă voi hotărî dacă Atena istorică trebuie povestită pe etape culturale sau la pas, fără un traseu anume.  Sau poate un prim popas ar putea fi cu impresiile pereților pictați multicolor că doar și această artă e veche de mii de ani și grecii au avut mereu ceva de zis.