Crăciunul e sărbătoarea magică a copiilor, e sărbătoarea familiei, prieteniei, iubirii și dăruirii, mai ales sufletești. O trăim intens în copilărie, rămânem cu magia ei în suflet pe tot restul vieții și ducem mai departe legendele care ne-au înmuiat inimile chiar în cei mai triști ani. An de an îl așteptăm pe Moșul păgân sau creștin să ne aducă daruri și încercăm să atragem norocul prin magia unui pom, bradul. Am căutat mereu legendele lui, ele aduc catifelare sufletului și așa am aflat o poveste frumoasă despre falnicul pom  din credințele noastre. Dacă o citiți, magia se va împlini și visele voastre tainice vor fi ajutate să se împlinească.

Există o frumoasă legendă nordică a pomului de Crăciun și dacă nu o știți, o găsiți în rândurile de mai jos.

Se spune că cele trei surori bătrâne de când lumea, pe numele lor 

Credința, Speranța și  Iubirea,

au hotărât într-un an, în seara de Ajun, să găsească un pom frumos care să devină simbol al Crăciunului. După multă umblătură prin ger, prin păduri de fagi, stejari, plopi,  au găsit și un brad falnic ce strălucea sub razele de lună, singurul pom încă verde. Când s-au apropiat de trunchiul lui au văzut stelele strălucitoare ce păreau atârnate de acele lui verzi, plus că le-a fermecat parfumul tămăduitor al rășinii.  S-au simțit cuprinse de căldură între crengile lui maiestuoase și în scurta lor odihnă sub brad, au înțeles că acesta este pomul plăcut lui Isus. S-au lăsat convinse de poveștile pe care le șopteau crengile strălucitoare și i-au făcut onoarea supremă de a-l închina Nașterii Mântuitorului, acesta devenind pentru creștini Pomul Vieții, Pomul lui Isus, cel care adună an de an în jurul lui credincioșii creștini, plini de speranțe și iubitori de oameni și natură. 

Dintre multele legende, există și una care spune că bradul a fost ales chiar de Isus, pentru că era singurul pom ce nu i-a putut oferi fructe în dar și era tare rușinat și obidit.

Bradul simplu găsit de cele trei femei nu avea nici un fruct colorat, doar culoarea verde a speranței, a vieții și un miros plăcut și sănătos. Surorile erau sărace și nu puteau orna bradul pentru nepoții lor și prietenii prichindeilor.  Așa că, în Ajunul Crăciunului, în seara sfântă de 24 decembrie, surorile au  împodobit pomul doar cu nuci, mere, pere, tărtăcuțe mici, conuri de brad date cu albuș de ou pentru a străluci firav. Copiii au fost mulțumiți totuși, aveau brăduțul lor verde și falnic. Au mâncat câteva fructe și au adormit ascultând poveștile bătrânelor. 

După ce lămpile s-au stins, păienjenii care se ascunseseră prin colțuri tainice să scape de urgia gospodinelor, au plecat la plimbare  și drept mulțumire că au și ei totuși o căsuță, au început să țeasă de zor pânzele lor subțiri de-a lungul crengilor verzi. Apoi, satisfăcuți că au făcut o faptă bună, s-au retras iar în ascunzișurile lor.

Bradul nu arăta totuși prea bine dar nu putea să se curețe singur. Plus că pânza era darul unor ființe nevinovate. Noroc că Moș Crăciun a venit cu daruri pentru copii să le anunțe Nașterea Pruncului din iesle. Când a văzut brăduțul astfel aranjat de păienjeni a zis că bătrânele surori care aduc atâta liniște în sufletul oamenilor și care s-au obosit căutând pomul sfânt, merită un dar. Așa că a transformat pânzele păienjenilor într-o plasă mare de argint ce strălucea multicolor  la lumina stelei magilor.

Dimineața, surorile și nepoțeii au văzut minunea și le-a plăcut. De atunci se decorează brazii cu beteală iar cei ce cunosc legenda și respectă toate ființele vii de pe pământ, pun în brad și un mic păianjen cu o pânză, pentru a aminti că dacă ai credință, iubire și speranță, miracolul se împlinește mereu.

Cu Speranța  că nu v-am plictisit în astă seară, cu Credința că urările mele de bine vă ajută, voi trimite spre voi, de lângă bradul meu, în astă seară de Ajun, un gând frumos și o rugă sinceră pentru  împlinirea Miraculoasă a viselor voastre curate! Cu multă Iubire !

%d blogeri au apreciat: