Continuare de la →  ?

Zadar a fost cea mai importantă cetate de pe coastele dalmate, de aceea aici s-au strâns destule bogății arhitectonice dar și artistice. Ultimele din ce au rămas neluate de cotropitori, sunt și azi în proprietatea unor biserici. Orașul impresionează cu clădirile vechi care au fost ocolite de bombe dar și cu cele refăcute. Este ciudat să circuli bine pe acele străzi pietruite de aproape 2000 de ani, îți dorești să fi văzut Riva înainte de 1943 când în locul gazonului de azi erau 18 palate elegante ridicate la sfârșit de sec. XIX. Te întrebi, degeaba, qui prodest războaiele dacă ele aduc moarte și distrugerea culturii unui popor și constați că “adevărul istoric” este doar o asociere de două cuvinte și de cele mai multe ori atât, căci el se cumpără ca orice marfă din lumea asta. Filozofii ieftine și nefolositoare!! Mai bine să vedem pe unde ne-au mai umblat pașii și aparatele foto.

Zadar
Zadar, old tow

Alte biserici vechi

Biserica Sf. Simeon cel Drept sau cel Bătrân, Sf. Sime, este situată în apropierea Forumului Roman. Este o biserică închinată Sf. Simeon, unul din cei patru ocrotitori ai Zadarului. Este foarte veche, primele informații sunt din 1190, fațada pe care o vedem astăzi a fost făcută în 1670 iar clopotele și turnul din 1707. Este una din bisericile importante azi în Zadar, aici este sicriul cu trupul întreg al Sf. Simeon, adus acum aproape 800 de ani de la Ierusalim unde este cinstit mormântul lui gol. Sicriul se scoate într-o procesiune publică la 8 octombrie. Sicriul de 350 kg de argint a fost lucrat la sfârșit de sec. XIV de un mare meșter aurar al Europei, un nativ din Zadar stabilit la Milano și a fost comandat de regina austo-ungară Elisabeta Kotromanic. Sicriul este din lemn de cedru îmbrăcat în argint masiv, la fel și capacul, cu adaos de aur reprezentând scene din viața sfântului, este sub protecția UNESCO ca artă medievală de excepție și de aceea greu de fotografiat.

Rămășițele Stomorcica sau biserica Sf. Maria Pusterla sunt aproape de Universitate. Sunt azi foarte puține urme ale bisericii care a fost descoperită în 1966 și seamănă cu ” cheia Sf. Petru”, biserică preromanică, ale cărei temelii sunt asemeni unui trifoi cu șase frunze.

Crkva Gospe od zdravjla / Biserica Sf. Maria a Sănătății, o bisericuță mică unde altarul de lemn cu Fecioara și o lucrare reprezentând Sfânta Inimă a lui Isus este închis cu grilaj. Este un loc plăcut unde să înalți o rugă pentru cei dragi. Biserica a fost ridicată la început de sec. XVIII pe locul altor două biserici foarte vechi și are o copie a „Fecioarei din Cetate” lucrare făcută de un pictor din Trogir în sec. XV și al cărei original este expus la o altă mânăstire despre care vă voi povesti separat.

Biserica Sf. Ilie este singura biserică ortodoxă din Zadarul vechi. Este ușor de găsit, de la coloana romană din forum, străduța care duce la dreapta, opus mării. A fost ridicată la sfârșit de sec. XVIII pentru negustorii și marinarii greci apoi a trecut la Episcopia Serbiei, cea de care aparține și azi. Are un program cu pauză de prânz iar expoziția de icoane vechi este cu taxă, 10 kuna/pers.

Piața Petar Zoranić și Sime Budinić

Piata Petar Zoranić și Sime Budinić este interesantă istoric dar și foarte plăcută prin coroana imensă a unui copac aduce umbră la terase. Este situată între Piața Pet Bunara, Biserica Sf. Sime și Parcul Reginei Jelena. Numele nu are nimic de-a face cu biserica Sf. Sime ci a fost dat în onoarea a doi scriitori ai Evului Mediu ale căror biografii le găsiți pe net. Petar Zoranić este primul autor de romane în literatura croată și poet patriotic, statuia lui se află și lângă biserica Sf. Chrisogonus. Sime Budinić a fost scriitor, lingvist și traducător, specialist în glagolitică și slavă, bustul lui se află în mai multe zone ale orașului (glagolitica este limba veche a croaților, la un muzeu în alt oraș am scris și noi cuvinte în acest alfabet). Aici, în această piață, în timpul săpăturilor arheologice au fost descoperite adevărate comori, resturi ale clădirilor și drumurilor romane. Artefactele care se puteau muta fără probleme au fost duse la Muzeul de Arheologie – un loc pe care îl recomand pentru vizitare pentru că merită. O parte au rămas pe loc și au fost trecute în conservare iar pentru iubitorii de istorie au fost acoperite cu sticlă, chiar și sarcofagul care conținea inițial patru schelete ce s-au dovedit, după inscripții, că aparțineau unor călugări locali, datarea cuprinde o perioadă între 750 și 850. Inițial locul a fost lăsat descoperit, problema era legată de nevoia de spațiu, acolo fiind o zonă pietonală intens circulată. Între timp cineva a inițiat acest proiect al acoperirii cu sticlă specială la nivelul caldarâmului, astfel că nici o activitate nu este restrânsă și se poate circula liber.

Biserica Sf. Donatus 

Biserica Sf. Donatus este simbol al orașului Zadar deși la prima vedere nu pare deloc interesant acest aproape cilindru de piatră de 27 m înălțime și mai ales când știi că interiorul este gol, cu ziduri reci fără fresce, cu etajul aproape lipsă, practic nimic care să te atragă. Dar în spatele acestei prime impresii se ascunde o istorie lungă și multe taine ale arhitecturii bizantine la ridicarea bisericilor cu plan octogonal-rotund, un amestec sau o prelungire a arhitecturii religiilor păgâne pe care creștinismul le-a preluat, precum și multe alte simboluri necesare politicii de stat. Biserica Sf. Donatus din Zadar este înscrisă pe lista scurtă de cercetare a istoriei arhitecturii bizantine a celor câteva celebre biserici de această formă din zona europeană, începând cu cea din Istanbul, Sf. Sergiu și Bachus și terminând cu cea din Zadar.

Istoric, biserica s-a ridicat în perioada de început a sec. IX, se spune că imediat după cea din Aachen a lui Carol cel Mare iar cel care a primit misiunea de a o ridica, a fost episcopul romano-catolic Donatus, numit și Donato Zara, cel care a reprezentat ca ambasador cetățile croate ce negociau cu Carol cel Mare poziția lor de graniță între imperiul francilor și imperiul otoman, acest fapt fiind consemnat în documentele cancelariei francilor. Donat Zara a murit imediat după terminarea bisericii, se crede în 811 și a fost îngropat în acest lăcaș pe care tot el îl sfințise în taina Sfântei Treimi dar după ocupația franceză din sec. XIX, sicriul a fost mutat în biserica Sf. Anastasia unde este și azi. De atunci nici o slujbă religioasă nu s-a mai oficiat aici.

Privind atent zidurile – mă informasem suficient pentru a ști ce să caut – am văzut și eu acele blocuri de calcar cu inscripții romane, cu semne ale unor altare păgâne provenind din templele sec I e. n. De fapt chiar biserica este ridicată pe locul unui templu important al romanilor iar tehnica folosirii materialelor acestuia la ridicarea unui lăcaș creștin, are o simbolistică aparte, susține un istoric al arhitecturii bizantine. Și nu poți să nu te gândești atunci la Densuș și la alte bisericuțe construite în același stil dar la o scară mult mai mică.

Despre interior nu vă pot povesti, nu l-am văzut. Cât am stat noi acolo nu a fost deschisă și părea de ceva timp așa după mizeria care era în fața ușii. Mi-ar fi plăcut să văd cele două coloane romane din forum mutate în interior încă de la construcția ei, să calc pe dalele romane ale forumului care au fost păstrate ca pardoseală sau să ascult muzica medievală căci se spune că biserica are o acustică perfectă ( am trecut pe Calea Victoriei în capitala nostră și dalele de zis granit montate acum 1 an sunt sparte, măcinate, joacă periculos sub tălpile trecătorilor, nici vorbă de siguranța pe care o ai pe drumurile romane din Zadar). Biserica este folosită pentru concerte, în lunile de vară în special, Serile muzicale Sf. Donatus sunt foarte apreciate.

Numele actual a fost dat de venețieni în sec. XV și este curios de ce o așa clădire a fost folosită în scopuri laice neonorante, cu atât mai mult cu cât este menționată în cronici celebre, prima dată în sec X de Constantin Porfirogenetul.

Biserica Sf. Donatus mi-a lăsat o impresie stranie, de mister, de loc ce are încă ascunse taine, legende și a cărei poveste întreagă nu a ajuns la lumină. De ce un așa edificiu măreț din mijlocul cetății a rămas un simplu depozit de muniție în vremea luxului venețian, de ce biserica catolică sau cea ortodoxă n-au fost interesate de ea, de acustica ei deosebită…

Catedrala Sfânta Anastasia / Katedrala Sveti Stošije

Catedrala Sfânta Anastasia / Katedrala Sveti Stošije este dedicată muceniței de origine romană “Anastasia cea vindecătoare de răni”, nume frumos căci anastasis înseamnă înviere. Ea a trăit în sec. III și a murit torturată groaznic din ordinul împăratului Dioclețian dar nu și-a lepădat credința creștină. Viața ei este legată de cea a Sf. Chriosogonus despre a cărui biserică am povestit și care i-a fost părinte spiritual.

Biserica Sf. Anastasia este ridicată în sec. XII pe locul unei alte biserici neocreștine din sec. IV probabil care-l avea ca protector pe Sf. Petru. În timpul episcopului Donatus rămășițele Sf. Anastasia sunt aduse la Zadar în această biserică sfințită de Papă și depuse într-un sicriu de marmură albă care păstrează și azi textul Sf. Donatus. Se spune că Sf. Donatus le-a primit în dar de la un împărat drept mulțumire că a negociat bine cu Carol cel Mare soarta cetății Zara. Părți importante din biserică au fost distruse în diverse războaie dar încă sunt vizibile părți din pardoseala cu animale, cristelnița din sec. VI. Arhitectural are o fațadă asemănătoare cu cea a bisericii sf. Chrisogonus.

Din turn, vedere

Turnul catedralei Sf. Anastasia este un loc superb, nu foarte greu de urcat – doar 179 de trepte, primele foarte înguste, de o persoană, nici vorbă să treacă două una pe lângă alta – mai puțin ușoară este ultima parte dar odată ajunși sus, priveliștea este superbă, apele Adriaticii și câteva insule, Forumul Roman, clădiri și acoperișurile lor de țiglă roșie iar dincolo de portul Jadrolinei, clădirile orașului nou, te încântă. Vizita în acest turn era 15 kuna și este deschis între orele 10 – 17, nu și duminica și în sărbători legale.

Turnul/campanilla a fost ridicat în sec. XV până la etajul I, restul din ce se vede azi a fost construit în sec. XIX de către Sir Thomas Graham Jackson, nume important căci acest englez a deschis de fapt calea descoperirii adevăratelor comori ale arhitecturii dalmate, umbrită până la el de cele ale statelor suverane europene.

Catedrala Sf. Anastasia alături de clădirea veche a seminarului, este parte a complexului Palatului Episcopal, ansamblu la care se zice că ar fi avut o contribuție valoroasă și Donatello. Despre decorațiile exterioare și interioare ale Palatului Episcopal, deosebit de bogate în simboluri vechi creștine, sunt multe de spus dar, cu puțin efort, găsiți informații bune pe net scrise nu pe bloguri unde multe sunt copiate eronat, ci pe paginile istoricilor de artă.

Mânăstirea benedictină și biserica Sf. Maria

Mânăstirea benedictină și biserica Sf. Maria se află pe o latură a Forumului Roman. Se poate vizita doar în timpul slujbelor și, ce este mai important, are un muzeu bogat despre care voi scrie separat. Aici este cea mai valoroasă expoziție de artă religioasă a orașului, Aurul și argintul Zadarului un loc interesant unde fotografiatul este strict interzis, o vizită costa 20 kuna de persoană.

Biserica „sărăcuților

Biserica și mânăstirea Sf. Frane, foarte aproape de cazarea noastră Lenny Rooms (pe care o recomand) și aproape de mare, un loc pe care l-am vizitat destul de greu dar a meritat căci are un muzeu interesant și este ca bogăție artistică, după biserica Sf. Maria.

Dintre ordinele religioase care au adus faimă cetății Zara, Zadar astăzi, se numără și cel al franciscanilor minoriți, se pare cel mai vechi ordin franciscan, al cărui fondator în 1209 a fost Sf. Francisc de Assisi. 

Biserica în sine nu este prea impresionantă, chiar destul de “sărăcuță”. Se intră din curtea interioară pe una din laturile lungi. Este un amestec de artă barocă – altarul principal, apoi venețiană cu influențe gotice. Din ușă privind peretele opus nu pare cine știe ce dar odată ajuns în interior, privirea este atrasă de altarul principal, apoi de celelalte altare secundare, fiecare lucrate cu coloane mai mici de marmură roșie sau alte nuanțe și statui specifice bisericilor catolice. Păstrează încă o pictură a lui Palma cel Tânăr și sculpturi ale unor artiști locali importanți. Biserica a fost mereu modificată de-a lungul secolelor, după moda vremii și ambițiile episcopilor.

Sacristia, “Sala capitulării” se află în spatele altarului principal. Noi am intrat printr-o ușă din capela renascentistă dar sunt și două uși care încadrează altarul principal, de fapt acestea sunt pentru clerici. Istoric această sacristie este importantă, aici reprezentanții Republicii Venețiene au semnat actul de renunțare la Dalmația în 1358, în favoarea regelui maghiar Ludovic I de Anjou. Momentul este înscris pe o lespede tombală de piatră. Aici în sacristie ne-a primit un călugăr care ne-a abordat direct în franceză, ne-a arătat traseul de urmat și dus a fost – în biserică era un grup de turiști francezi care solicitau o rugăciune. Călugărul s-a dus dar camerele de supraveghere au rămas cu ochiul pe noi! Se păstrează vechiul mobilier de lemn frumos lucrat și tot aici este locul în care preoții își țin hainele liturgice.

Din sacristie se intră în muzeul propriu zis sau trezorerie cum zic ei. Aici sunt obiecte valoroase expuse, un crucifix romanic din sec. XII, altele din sec. XV, icoane vechi, statui catolice de lemn, obiecte liturgice, câteva veșminte de ceremonie, documente. Ce ne-a surprins, pereții au din loc în loc găuri rotunde care dau direct afară și nu au nici un fel de protecție împotriva umidității sau a insectelor.

Biserica mânăstirii franciscanilor a fost construită în prima parte a sec. XIII, perioadă în care s-a și format ordinul și misiunile sale s-au răspândit rapid în Europa – și în România – iar sfințirea acesteia a avut loc în 1280. A fost ridicată pe locul unui spital unde se zice că în 1212 a fost un timp și Sf. Francisc. Aici a fost centrul cultural și administrativ al ordinului franciscanilor în Croația, ei având în secolele trecute multe biserici de-a lungul coastelor și pe insule. Multe dintre ele au fost închise și vandalizate din ordinul lui Napoleon Bonaparte, în scurta perioadă în care a stăpânit și Zadar iar cele care au rămas au avut multe de suferit și multe transformări ale ritualurilor.

Biserica mânăstirii Sv.Frane este recunoscută ca cea mai veche biserică lucrată în stil gotic din Croația. În cadrul mânăstirii franciscane din Zadar a funcționat Colegiul Franciscan Visoko, nucleul viitoarei Universități locale.

Ordinul Franciscanilor este înființat de cel numit Francisc din Assisi, zis Sărăcuțul, născut la sfârșit de sec. XII, data nu este sigură, într-o familie de negustori italieni bogați.  El a preferat sărăcia, s-a dezbrăcat de hainele puțin mai bogate ale benedictinilor în a căror mânăstire a ajuns întâmplător și, așa cum scrie pe unul din ghidurile mânăstirii: s-a logodit cu domnița Sărăcia, s-a încins cu funia ce mai târziu va avea trei noduri simbolice (castitate, sărăcie și ascultare), și-a acoperit capul cu capuciul/ gluga țărănească și s-a încălțat cu pielea propriilor tălpi. De aici începe adevărata poveste a vieții sfântului Francisc. Este cel care a creat presepiul / ieslea de Crăciun.

Este o mânăstire activă, călugării sunt implicați în acțiuni caritabile diverse. Dimineața după răsărit, un călugăr îmbrăcat în rasa maro, cu mijlocul încins cu o sfoară dar având sandale bune în picioare și un ceas scump la mână, se plimba pe faleză și uneori mai răspundea salutului turiștilor. Era o apariție aparte în rasa lui maronie legată cu funia rituală franciscană, un amestec de vechi și nou, de trecut și prezent.

Clădirea Universității

Clădirea Universității este importanta pentru oraș căci, printre alte daruri Zadarul a avut și prima universitate din țară, în 1396, fondată de călugării dominicani, ordin cu o lungă istorie în zonă dar care au fost desființați de Napoleon Bonaparte în 1805, an când și universitatea a fost închisă din ordinul aceluiași Napoleon. Universitatea a funcționat cu intermitențe, după cum s-au perindat cotropitorii în ultimele două secole. Cea de azi a fost reînființată după ultimul război când Croația a cunoscut independența și alături de ea este refăcută și biserica Sf. Dimitrie, un fel de biserică a studenților.

Biserica Sf. Dominic

Biserica Sf. Dominic, a acelui ordin care a înființat prima universitate croată (Domini – canes/ câinii Domnului), una din frumoasele legende despre numele ordinului și a sfântului) se află în partea vestică a peninsulei și a fost activă din sec XIII până când orașul a fost ocupat de Napoleon care a transformat-o în biserică de cazarmă. Astăzi a fost renovată, este biserică activă și în clădirile ei anexe funcționează Teatrul de Păpuși. Despre Sf. Dominic, dacă vreți să aflați, căutați și povestea rozariului, el este autorul rugăciunii “Bucură-te Marie” pentru care, spune legenda, Fecioara îi dăruiește mătănii de trandafiri, roze/ rozariu.

Un membru de frunte al universității din Zadar, Spyridon (Špiro) Brusina, cercetător, părintele studiului moluștelor din zona croată și mason renumit, are o statuie pe faleză, aproape de clădirea Universitătii. Este acel bărbat șezând, care ține în mână o scoică mare. Născut în 1845 la Zadar, a studiat la Viena și revenit la Zadar se implică în munca de cercetare a scoicilor și melcilor din Adriatica, corespondează cu Darwin și universitățile europene de prestigiu. În 1868 Participă la expediția internațională Les Fonds de la Mer care cercetează și marea ce scaldă țărmurile Zadarului, ocazie deosebită pentru Croația și Zadar, de fapt momentul nașterii cercetării științifice marine în această țară. O statuie cu care toți cei ce trecem pe faleză ne fotografiem, nasul lui este lustruit de câte mâini l-au pipăit. La fel și chelia, statuia îl reprezintă ca bărbat matur și nicicum ca pe tânărul frumos despre care a scris presa vremii. Fără să-i cunoaștem identitatea bănuim doar că omul gânditor își ghicește viitorul în scoica pe care o ține în mână. De fapt a fost chiar un ghicitor!

Arsenal

Arsenal este o clădire veche pe str. Tri Bunara, lângă restaurantul Kornat, ridicată în sec. XVI, care a folosit de-a lungul timpului construcției de vase mici de război și armament. Astăzi este un spațiu multifuncțional, de la conferințe, nunți, concerte, expoziții, târguri. Nu l-am vizitat în interior, am trecut pe lângă intrarea principală dar era închis.

Muzeul de Arheologie și Muzeul de Sticlă Antică

Muzeul de Arheologie și Muzeul de Sticlă Antică – ultimul unic în lume susțin ei – sunt două locuri ce merită vizitate, le-am trecut pragul la amândouă dar dacă ar fi să recomand cuiva care nu are prea mult timp la dispoziție, Muzeul de Arheologie n-ar trebui ocolit. Sunt multe de spus despre ambele, în cel al sticlei antice n-am avut voie să fotografiem, dincolo da. Fiecare are taxă de vizitare de câte 30 kune, primul este administrat de Ministerul Culturii, al doilea are un statut aparte, probabil privat. Cum au legătură și parte din obiectele de la Muzeul Sticlei Antice le-am regăsit la Muzeul de Arheologie.

Partea istorică a orașului Zadar este mult mai bogată în clădiri frumoase, vechi, care au povești interesante și de care se leagă nume mari ale culturii și științei europene: Palatul Nassis, Palatul Rectorului, Ghirardini, Capela Sf. Rock, biserica Sf. Mihail, toate “tinere” de 450 – 700 ani sau Palatul de Justiție de peste un secol, plus alte clădiri despre care nu poți afla nimic, toate acestea sunt locuri care dau farmec și un mister aparte orașului. Singurul loc în care nu am vrut să intrăm este Muzeul Iluziilor, este lângă Muzeul Sticlei Antice dar pur și simplu nu ne-a atras.

Zadarul este un oraș interesant, mie mi-a plăcut și sper să revin aici pentru că mi-au rămas zone neumblate. Aveam intenția dar din lipsă de timp nu s-a materializat anul acesta, să facem câțiva pași prin locurile cu povești ale cartierului Arbanasi, să aflăm pe viu povești albaneze, poate la o vizită viitoare. Surprinzător, în vremea când mă documentam, am constatat că pe multe ghiduri Zadar este amintit sumar, ca un loc de foarte mică importanță în Croația. Și nu erau ghiduri românești!

Oare un astfel de apus de soare să fi văzut A.Hitchcoock?! (pixabay)

Celor care mergeți în Zadar și veți sta măcar o noapte, vă doresc să aveți înainte o zi foarte însorită ca astfel să vă bucurați de un frumos joc de lumini la Salutul Soarelui iar marea să nu fie prea calmă pentru a vă încânta auzul cu Orga Mării, unicat în lume! Nu pierdeți apusul soarelui cel adevărat și misterios. Este bătrân și tânăr în același timp și are totuși parfumul legendelor vechi.

Continuare → curând