Continuare de la ?

Se spune că în sec. XIX, un mecena croat, venind cu cărţi noi de la Veneţia, ar fi spus vameşului că aduce atâtea pentru a le dărui orășenilor care nu au bani să-și cumpere dar pot merge să citească la ”biblioteca din Zagreb, oraşul de la capătul alfabetului”…

Bine ați venit! Scris și în limba română pe bila mobilă din macheta orașului Zagreb!
Macheta orașului Zagreb.

V-am plimbat prin cele două zone cu istorie veche ale Zagrebului, Kaptol și Gradec și tot scriind mi-am amintit cu multă plăcere despre ele și fără voie am ajuns să compar acest oraș cu Bucureștiul nostru, dezavantaj imens și dureros pentru noi. De ce spun asta? Pentru că, deși am stat foarte puțin în Zagreb, am colindat suficient pentru a-i vedea parte din bogățiile arhitecturale câștigate în timp și pentru a-i înțelege politica de conservare a acestora și forța pe care o are acest popor mic și mândru în a face un viitor frumos din trecutul lui zbuciumat.

Am coborât cu funicularul în Orașul de Jos / Donji Grad doar pentru că mi-a plăcut să mă plimb cu acest mijloc de transport. A fost o atracție copilărească pot spune dar mi-a plăcut cât de curat și îngrijit este. Și cât de bine te simți în el privind la cei ce se nevoiesc pe scările paralele cu linia deși ei spun că doar pentru condiția fizică urcă pe acolo! Se poate ajunge în Donji Grad și mai ușor decât pe multele trepte sau plătind funicularul ori tramvaiul, plecând din cea mai dragă piață a lor, inima orașului vechi și pașnic de azi, mândria zagrebanilor, 

Trg Bana Jelačićai

Trg Bana Jelačićai, centrul zonei istorice a Zagrebului, nu face parte nici din Kaptol și nici din Gradec, este cumva la granițele lor, la capătul străzii Tkalčićeva.  Este astăzi un loc pietonal mărginit de clădiri aparte din secolele XIX – cea mai veche, la nr. 18 are aproape 200 de ani – dar prin care trece frumosul lor tramvai albastru. Pe locul acesta unde azi e piața a fost prin sec.XVII, un târg de mărfuri, un fel de obor cum se zice la noi și se numea “Harmica”, locul unde se colectau și taxele vamale pe vremea stăpânirii maghiare. Aici erau ceva case ale muncitorilor săraci ce lucrau în lut, ceramiștii.  În sec. XVIII  s-au construit primele case mai deosebite iar din sec. XIX, pentru că Orașul de Sus a devenit neîncăpător, se extinde zona caselor din josul acestei piețe Harmica, totul după planuri bine întocmite, ordonate, cu străzi drepte și multe zone verzi. Tot atunci se deschide primul spital și prima farmacie publică ale noii zone, ambele susținute financiar de un ordin călugăresc. În sec.XIX, anul 1852 Harmica devine piață pietonală destinată plimbării localnicilor și  în 1866 aici este dezvelită statuia ecvestră a eroului lor național, contele și viceregele Josif Jelačić, ridicată de austrieci ca semn de mulțumire pentru serviciile banului în slujba împăratului. Legenda urbană spune că frumoasa statuie de bronz a fost orientată atunci cu sabia spre Budapesta, un simbol ascuns, dar la repunerea ei pe locul original după anul 1990 s-a montat invers pentru a nu mai fi interpretări tendențioase ?.

Perioada de la 1947 până la 1990 piața s-a numit Republicii și era străjuită de statuile lui Marx și Engels. Piața așa cum este ea astăzi, este unul din locurile cele mai iubite ale localnicilor și oricum ai circula prin zona istorică, este imposibil să nu treci prin ea căci așa te duc drumurile, să admiri frumoasele clădiri ce o înconjoară. Aici în piață este un important punct de informare turistică, aici se organizează multe spectacole și târguri și tot aici este cea mai veche fântână publică din Zagreb.

Fântâna Manduševac

Fântâna Manduševac  se spune că este cea mai celebră din Zagreb, cea de la care, după legendă, s-a numit și orașul, căci  o căpetenie însetată a cerut unei fete, Manda, să-i scoată  apă – zagrabi – dintr-un izvor. Mandušeac a fost o sursă de apă potabilă pentru Kaptol și Gradec  timp de secole dar când s-a amenajat piața Jelačić această apă era într-o fântână apoi în 1892, atunci când piața s-a pavat, apa a fost ascunsă sub acesta. La refacerea pieței prin 1986 – 87, s-a redescoperit apa și cu toate că nu era cuprinsă în planul nou al pieței, la cererea locuitorilor a fost amenajată noua fântână dar cu apa din rețeaua orașului. A fost mulți ani și aici legenda monedei aruncate în apă dacă doreai să-ți îndeplinești o dorință sau, atunci când apa era potabilă, să bei din ea pentru a fi sigur că revii în oraș.  O altă legendă leagă ascunderea apei sub piatra de pavaj pentru că mult timp s-a crezut că aici era locul de întâlnire al vrăjitoarelor, deci era un loc malefic, poveste cu un sâmbure de adevăr căci în Zagreb au fost arse pe rug sau înecate femei bănuite de vrăjitorie, până la sfârșit de sec. XVII. Astăzi este un simbol al orașului, loc de întâlnire și punct de plecare spre Ilica.

Ulica Ilica

Ulica Ilica este strada șerpuită pe care am mers și noi la pas o bună porțiune, să-i admirăm parte din clădirile cu arhitectură reprezentativă pentru sec. XIX . Este strada care pornește din dreptul Trg Jelačíća spre vest, pe o distanță de aproximativ 6 km și face legătura cu str. Tomićeva, cea care duce la stația funicularului cu care, contra 4 kn se urcă ușor spre Gradec. Numele ei actual vine de la pârâul Ilica ce trecea pe aici și de-a lungul căruia câteva sute de ani, până  în sec.XVIII când a fost excavat, trăiau și lucrau ceramiștii. Dar sub alt nume a fost înregistrată documentar în sec. XV. În sec. XIX aici s-au construit în locul caselor vechi, clădiri cu etaje care există și azi și care de la început aveau spații comerciale generoase la parter. Și azi Ilica este cea mai atractivă arteră comercială a orașului vechi iar clădirile ei poartă semnătura celor mai importanți arhitecți croați, vienezi sau maghiari ai sec. XIX. Cât de importantă a fost e clar citindu-i parte din istorie: a fost prima luminată cu gaz, prima linie de tramvai cu cai, prima electrificată pentru lumina stradală și tramvai, prima pavată dintre toate străzile Zagrebului și tot aici a fost deschis primul magazin de mașini, motociclete și biciclete.

Cam atât din bogatul Zagreb am străbătut în scurta noastră ședere aici. L-am colindat la pas dimineața când încă era somnoros și străzile cam goale, doar tramvaiele lui majoritar albastre treceau incredibil de des. L-am colindat seara când luminile lui din lampadare vechi și noi cad cu aceeași dăruire peste localnicii și turiștii de la terase, l-am bătut la pas în mijlocul zilei. La orice oră Zagreb este un oraș interesant și plăcut, este un oraș făcut din orașe mai mici ce nu mai au azi granițe, fiecare cu farmecul lui, cu personalitatea și stilul lui. Am trecut prin Kaptol și Gradec, cele două cetăți ce au depășit rivalitățile și s-au unit formând Gornji Grad în care au inclus și Nova Ves, zona de care am povestit, oraș căruia i s-a alăturat apoi Donji Grad, iar acestora, în sec. XX le-a fost dat să privească de sus spre ultimul oraș, Novi Grad/ Novi Zagreb, toate însă sub o singură inimă roșie și dulce de Licitar și ea simbol al Zagrebului ca și umbrelele roșii de  Šestine.

Dacă ați citit despre plimbarea mea prin cartierele ce acum peste 1000 de ani erau cetățile separate Gradec și Kaptol  pe două dealuri separate și ele doar prin pârâul azi încasetat Medvesčać, trebuie să știți că acestea s-au unit prima dată în anul 1557 pentru a se apăra de turci și numele noii cetăți a fost Zagreb. În 1850, la 7 septembrie este reatestată oficial această unire, moment când orașul înglobează și comunele vecine, devine tot mai puternic economic și, cu toate încercările prin care a trecut până azi, este un oraș frumos și primitor.

Despre Zagreb am scris cu multă plăcere, îmi plac enorm orașele care-și conservă cu bună știință trecutul, locuitorii săi păstrează  legende frumoase, trăiesc într-un “living natural”  așa cum chiar ei își numesc  parcurile și terasele la care, în anotimpul cald își petrec timpul liber mai mult decât în propria locuință. Dacă voi reuși să mă reîntorc în Zagreb, timpul îmi va fi bine împărțit între câteva dintre multele lui muzee (Mimara și al ciupercilor sunt cap de listă), cimitirul celebru Mirogoj, bătrânul  Maksimir, piața regelui Tomislav). 

Dacă vă interesează sau aveți un obiect ce vă stresează, amintire a unei relații trecute, îl puteți dona singurului muzeu din lume dedicat Relațiilor Destrămate, este în Gradec și a fost creat de doi actori ce au divorțat. Am trecut pe la ușa lui dar nu am dorit să vedem cum au eșuat atâția în tainele căsătoriei și cum, dintr-o relație de dragoste parafată cu o inimă de Licitar, au ajuns să taie mobila în două, să distrugă daruri materiale valoroase, chiar și o mașină să fie împărțită pe jumătate. Semn că omul oricât de evoluat ar fi, nu a înțeles că undeva în subconștient aparține tot protoistoriei…  

Și nu doar acesta este un loc straniu în Zagreb. Contra cost puteți participa la un tur al locurilor vrăjitoarelor, desigur că doar noaptea. Nu este prea ieftin,  însă  și gratis de era nu m-ar fi  tentat.   Și sunt atât de multe de văzut într-un oraș nu prea mare ca Zagreb încât te întrebi cum au reușit să păstreze totul așa bine, mai ales după evenimentele dramatice de sfârșit de sec. XX când noi deja zburdam liberi prin bazarele Stambulului.

Graffiti de Zagreb

File:Grafit Dinamo Črnomerec (3).jpg

Chiar dacă am văzut doar o parte a frumosului Zagreb, nu pot trece cu vederea peste un alt farmec al orașului, graffiti. Ca și la Atena și aici arta stradală murală atrage privirea încă din primii pași pe care îi faci prin oraș.

Gulliver, Balena Albastră, tramvaiul – cum altfel decât în culoarea orașului – dar și alte desene cu teme sociale și politice, dau de gândit. 

Gulliver modern, un graffiti de 30 m lungi în parcul Opatovina, opera lui Boris Bare și Dominik Vukovi pe care atunci n-am reușit să-l fotografiem întreg deși era trecerea de la cazarea noastră spre zona Kaptol. Poza aceasta este preluată de pe fb pentru simplul motiv că are și câteva cărți, o altă mândrie a zagrebanilor fiind Biblioteca Națională și frecventele întâlniri pentru lectură în parcuri.
File:Grafit kod Zapadnog kolodvora (Zagreb).jpg

Clădirile vechi neamenajate, fostele ziduri de cetate care nu arătau bine, au trecut prin mâinile și inspirația unor artiști stradali încă din sec. XX. Dar oficial se poate spune că anii 1992 și 1995 sunt principali căci atunci apare primul  grup de artiști stradali, apoi prima revistă de graffiti din oraș, ZGB Kaos. De atunci companii importante precum Banca din Zagreb, cei din telecomuncații, chiar primăria au plătit pentru a schimba cumva aspectul neplăcut al zidurilor vechi. La fel ca și în Atena. Unii artiști croați au creat adevărate opere de artă, din păcate efemere. După puțin timp de la crearea grupului, Zagreb a fost asaltat și de artiștii din alte țări. Fiecare cu stilul lui, cu temele preferate de la politică, mitologie, religie, sex, știință (Tesla apare foarte des), cinematografie, mă rog, tot ce vreți.  De o frumusețe aparte sunt creațiile  de pe clădirile din jurul  Pieței Dolac.  Cine știe cât va mai rezista aceasta intemperiilor:

Spre Piata Dolac

Parcă n-ai călca pe false covoare persane din Orașul de Jos ce par atât de pufoase și adânci dar o faci, timid.

Făcând săpături pe net pentru graffiti din Atena, am aflat că aceste covoare sunt operele artistului stradal Boris Bare. Păcat că pereții nu au fost desenați altfel. După vizita noastră în Zagreb, am aflat de ce hidranții erau toți vopsiți frumos, simbolic. Același Boris Bare a venit cu proiectul stradal pimp my pump – interesant  ?- adică de personalizare a hidranților care stricau aspectul stradal, mai ales acolo unde aceștia sunt folosiți mai rar. Fiecare hidrant reprezintă un fruct, un personaj din desene animate, un personaj celebru și chiar oficiul poștal al reginei Elisabeta!


Francezul Étien este autorul cunoscutei balene albastre si a broaștei țestoase, două simboluri ale Zagrebului. 

Vă spuneam că Zagreb este considerat de locuitori un adevărat living unde își beau cafeaua la terase și în parcurile pline de verdeață. Mulți zagrebani stau în locuințe mici dar nu suferă prea mult, obișnuiți cu viața în aer liber. Iată însă că în anul acesta libertatea lor dragă, la fel ca și a noastră, s-a redus simțitor. Covid-19 i-a obligat să stea mult în casele lor. Căutând informații despre cutremurul din martie, am dat peste acest graffiti făcut anul acesta (autori  Boris Bare și Tihomir Krklec), într-un parc de cartier chiar aproape de gazda noastră. Lucrarea este o dedicație  pentru cei ce nu au locuințe, nu au o casă a lor. De altfel Croația m-a impresionat și prin oamenii curați, cu figuri demne dar care adunau decent din tomberoane mâncare sau căutau sticlele aruncate de turiști și pe care le valorificau (și noi am păstrat sticlele de bere și vin pe care le returnam magazinelor, după ce am văzut mirarea vânzătoarelor că nu avem la schimb și după ce am aflat cât de mare era prețul unei sticle goale. La plecarea din Croația, pe cele goale le-am lăsat la un automat contra a câțiva euro.) De aceea aceste poze noi, cu graffiti din 2020, m-au impresionat profund:

Din apartamentul unde am stat în timpul vizitei noastre, priveam acest zid, pe atunci doar cu vopsea veche și scorojită. Azi parcă aș medita la rostul lumii, stând în acel fotoliu….

Dacă vă pasionează arta stradală,  puteți vedea aici multe poze cu graffiti din Zagreb.   Și mă reîntorc la articolul despre arta stradală din Atena și găsesc foarte inspirate cuvintele graffiteurului iNO: Dacă vrei să înveți ceva despre un oraș, privește-i pereții.  


Se circulă bine cu transportul în comun, tramvaiele și autobuzele vin des și sunt foarte curate. Prețul biletelor este între 4 și 10 kn, după zona și timpul călătoriei,  între 30 și 90 minute, cele de noapte 15 kn dar amenda pentru lipsa tichetului este între 500 și 800 kn, deci atenție căci controlori sunt destui și sunt de obicei fără însemne vizibile dar au dreptul de a solicita ajutorul poliției. Prețul este același indiferent de unde e cumpărat, în tramvai însă e bine să aveți mărunt. E preferabil de achiziționat Zagreb Card la prețul, când am fost noi, de 98 kn/24 ore sau 135 kn/ 72 ore, valabil pe toate mijloacele de transport în comun inclusiv funicular și cu ceva reduceri și gratuități la vizitarea unor muzee și chiar discounturi  la unele  restaurante. Pentru a vizita Kaptol, Gradec și o parte din Donji Grad nu aveți nevoie de transport în comun, pentru Maksimir, Mirogoj sau Jarun, da.

                                                                                   Singurul meu regret la aceste articole despre locurile istorice din Zagreb este că am scris bătând niște taste născute undeva recent, poate de o vârstă apropiată mie cel mult. Zagrebul merită povestit pe o coală de hârtie, scriind de mână, cu cerneală, doar stiloul așa cum l-am folosit noi la școală se zice că a fost creat la ei, probabil îmbunătățit  rudimentarul instrument al românului Poenaru, căci  cel ce l-a creat pe cel modern și a făcut istorie cu el și cu alte numeroase invenții a fost croatul  Penkala.

Dar indiferent cu ce se laudă locuitorii capitalei croate, de la cravată și stilou la toporul cu care s-a împărțit o casă într-un divorț, alte obiectele întregi ori tăiate pe din două din Muzeul Relațiilor Distruse, Zagreb, orașul de la capătul alfabetului, este locul care merită un popas de măcar o zi. Dar folosită la maxim.

Creștinismul balcanic, împreună ortodocși și catolici, fiecare cu arhitectura care s-a diferențiat încă din sec. XI.

Inima dulce Licitar, un fel de turtă dulce cu miere, simbol al Croației dar și al Sloveniei, stă cuminte pe perete. Îmi amintește zilnic de Zagreb și de povestea sufletului cald al croatului, de cum a ajuns un simbol al iubirii către Fecioara Maria, pregătit de călugări acum cinci secole, azi un simbol național și un mărturisitor al iubirii omenești. Un adevărat premergător selfie căci inimioara se colorează în roșu aprins și foarte strălucitor iar bărbatul o oferă fetei iubite dar stă în spatele ei, astfel că cele două chipuri se reflectă în luciul inimii, asemeni unei poze moderne pe telefon. Ingenioși croații și slovenii.

  Ostanite dobro, Zagreb! Rămâi cu bine, Zagreb!