Bulgaria, vecina noastră, mereu mi-a plăcut datorită frumuseților naturale, a ospitalității locuitorilor și mai ales a faptului că bulgarii chiar știu să facă turism, profitând de ce le-a dat natura și istoria. Merge mai greu cu acest aspect al turismului dar cât de departe sunt de noi ! Am vizitat multe zone din această țară și fiecare trecere spre Grecia și înapoi acasă are obligatoriu câteva popasuri bulgărești. De când s-a deschis vama Makaza, noi mergem  frecvent pe acest drum 5/E85 și mereu printr-o zonă care unora le dă fiori, trecătoarea Shipka,  Shipcenski  prohod pe bulgărește, din munții Stara Planina,  Parcul Național Bulgarka.

Este un loc frumos dar puțin periculos pentru cei neexperimentați în tainele volanului, drum care leagă orașul umorului bulgăresc Gabrovo  de cel al rozelor și al aurului trac, Kazanlâk.  Sau ce interesează pe cei mai mulți, leagă România de Grecia pe cel mai scurt drum bulgăresc, din toamna lui 2014.

Pasul Shipka este o trecere de o parte și alta a munților, urcând de la 300 m deasupra nivelului mării la Kazanlâk, spre vârful de la 1190 m și coborând apoi la Gabrovo la 400 m altitudine. Dar cei 13 km de drum, astăzi o șosea bine întreținută, au curbe unele foarte strânse, prăpastia e adâncă așa că viteza este mereu limitată. Noroc că pe acest drum nu au voie mașini mari și autocare, doar dubițe și autoturisme. Pasul Shipka este trecerea noastră favorită, nu pasul Republika așa că în desele revederi cu zona l-am trecut pe vreme senină dar și pe ploaie și  ceață densă în mijlocul verii.

Un popas la izvorul cu apă potabilă și pe unde vegetația este mai rară în această trecătoare Shipka este prilej de a admira pantele pline de fagi printre care sunt și stejari, mesteceni, pini și arbuști cu mure mari și gustoase vara, cu zmeură sălbatică, mere, cireșe amare și foarte multe plante medicinale. Puțin mai departe de drum  trilurile privighetorilor te-ar reține mult dacă n-ai avea alte planuri.

Acest drum cunoscut și folosit din antichitate, loc unde chiar Alexandru Macedon a avut de întâmpinat probleme în luptele lui cu tracii, avea să cunoască în secolul XIX cele mai aprige, disperate și sângeroase bătălii de eliberare a poporului bulgar de sub jugul otoman. Această luptă a bulgarilor de ieșire de sub otomani, avea să înceapă de fapt cu o altă luptă, aceea a emancipării culturale, prima fiind  ieșirea bisericii bulgare de sub influența și controlul dur al bisericii grecilor. Negocierea a fost dură, Bulgaria amenința și chiar începuse demersuri cu Vaticanul pentru trecerea la catolicism. Însă cu ajutorul rușilor bulgarii obțin ceva drepturi de a se auto conduce religios, nu și autocefalia, Moscova având de atunci sprijinul marilor puteri europene pentru supravegherea statelor balcanice supuse Imperiului Otoman.

În aprilie 1876, Rusia ajutată de România intră în război cu turcii și reușește ca împreună cu voluntarii bulgari să înfrângă armatele otomane chiar în trecătoarea Shipka, în cele patru bătălii care s-au dat între 1877 și 1878. În urma luptelor, una în seara de Ajun a Crăciunului pe stil vechi, ianuarie 1878, 2500 de voluntari bulgari /opalchentsi și 5000 de soldați ruși și ucrainieni au învins o armată organizată de 30.000 de soldați turci, au reușit să ocupe pozițiile strategice și toate zonele fortificate și să-l captureze pe comandantul turc. Geniul militar al acestei ultime mari bătălii din zona Shipka a fost generalul armatei imperiale rusești,  Skobelev.

În memoria eroilor care și-au dat viața în acele lupte, bulgarii au ridicat și inaugurat în 1934 pe vârful Stolevo un monument, Memorialul Shipka. Se poate ajunge la el plecând din parcarea de sus și urcând aproximativ 900 de trepte. Se poate ajunge și cu mașina. La monument n-am urcat, mereu ne-am grăbit iar atunci când chiar ne-am propus acest fapt, se făceau lucrări de renovare. Se spune că priveliștea de acolo este superbă.

Dar imediat după acel război teribil care a zguduit din temelii Imperiul Otoman și în care România condusă de viitorul rege Carol I a avut o contribuție extrem de valoroasă, din păcate greu recunoscută, s-a petrecut un fapt trist.  Generalul Skobelev, foarte iubit de voluntarii bulgari, a murit patru ani mai târziu de la victoria din 1878, la vârsta de 38 de ani, în condiții misterioase într-o cameră de hotel. Era unul din strategii geniali ai armatei ruse imperiale, apreciat în toată Europa, în special în luptele contra musulmanilor și despre care se spune că ar fi fost propus pentru tronul Bulgariei eliberate.  Așa se ajunge la ideea de a ridica o biserică acolo unde acest om a repurtat penultima mare victorie din cariere lui.

La inițiativa părții ruse, adică a Olgăi Skobeleva, mama generalului Skobelev și a diplomatului rus contele Ignatiev, se începe strângerea de fonduri pentru ridicarea mânăstirii ale cărei cupole aurite le vedeți astăzi de departe. Se spune că terenul a fost donat de localnici de bună voie, multe familii din zonă având bărbați, soldați ori civili căzuți în Războiul de Independență din 1877-1878.

Construcția bisericii a început în 1885 și s-a terminat în 1902, lucrarea fiind făcută de arhitecții ruși și tot în acel an este decorată cu fresce. A fost târnosită la 27 septembrie 1902, la cea de a 25-a comemorare a eroilor ruși, ucrainieni și bulgari din trecătoarea Shipka. Mânăstirea aparținea bisericii ortodoxe ruse care a donat-o în 1934 Bulgariei iar din anul 1970 a fost declarată monument arhitectonic și cultural.

Construită în stilul bisericilor ortodoxe ruse ale vremii, a fost bogat decorată căci și donațiile primite au fost fabuloase, atât din partea rușilor cât și a bulgarilor. Abia când ajungi aproape de ea îți dai seama că este imensă, grandioasă, că este de fapt un complex la ceva distanță fiind clădirile administrative. Ceea ce se vede de departe este domul central și cele patru mai mici, toate în formă de ceapă, caracteristică lăcașurilor de cult ruse, toate acoperite cu foiță de aur. În vârful fiecărui dom se află crucea bisericii ruse sau crucea ortodoxă slavă, adică cu mai multe brațe, cel înclinat se zice că este pentru crucea Sf. Andrei, cel care a introdus creștinismul în Rusia iar bara superioară reprezintă INRI (Isus Nazaritenul, Regele Iudeilor) inscripționare scrisă la ordinul lui Pilat pe crucea lui Isusi care se trece și astăzi pe crucile ortodoxe. Și un mesaj ascuns nedescifrat nici azi la una dintre cruci. Este vorba de crucea cu semilună. Semiluna este sub brațele crucii. Părerile sunt împărțite în a explica acest simbol. Unii spun că reprezintă victoria creștinismului asupra islamismului, în cazul Shipka a otomanilor. Dar astfel de cruci se găsesc pe vechi biserici rusești din sec. XII așa că ideea ar fi de acea legătură creștin – păgân, adică razele crucilor creștine, Lumina, acoperă luna, simbolul nopții și al Întunericului care de fapt nu are legătură cu otomanii.

Pe partea dinspre vest este clopotnița înaltă de 53 m, în interiorul ei fiind toate cele 17 clopote, cel mai mare având o greutate de 12 tone. Unul din clopotele are o ornamentație bogată, cred că nu este singurul. Se spune că la realizarea lor, o parte din metal a fost recuperat din cartușele goale adunate de pe câmpul de luptă. Decorarea exterioară este chiar generoasă, în culori de alb, cărămiziu și albastru, cu un brâu floral ceramic deosebit.

Pictura s-a făcut de două ori, odată în 1902, apoi în 1957-1959. Dintre figurile de sfinți și eroi ai Bulgariei și Rusiei, nu lipsesc Chiril și Metodiu dar și ucenicii lor valoroși. Mulți alți sfinți au fost pictați după chipurile ofițerilor eroi de aici. În interior culoarea dominantă a picturii este albastru.

Are pe pereții exteriori de pe dreapta intrării 24 plăci de marmură pe care sunt numele inscripționate a 18.491 de eroi căzuți la Șhipka dar și la Kazanlâk. De asemeni, la subsol este cripta cu 17 sarcofage comune, într-o capelă largă, acolo unde au fost strânse resturile pământești a 9000 de eroi bulgari și ruși deși numărul morților a fost mult mai mare.

Mănăstirea poartă hramul Nașterea Mântuitorului Isus și celebrarea este la 25 decembrie.

Înainte de a vizita locul acesta, am citit un articol, dacă memoria nu mă înșeală cred că pe Descoperă.ro în care se spune că aici la Șhipka este Termopilele Bulgariei. Adevărat !

Drumul până la mânăstire nu este greu. Din E85 se intră în satul Shipka, urmăriți indicatoarele de monument și ajungeți în parcare. De aici urcați câteva trepte și în față este catedrala iar în stânga magazinul bisericii. De jur împrejur sunt aleile parcului național protejat și un loc bun de stat la umbră în zilele călduroase.

Vizitarea mânăstirii nu se plătește, nici parcarea, doar fotografiatul era 5 leve. Este și o taxă pentru folosirea toaletei, cred că 50 stotinki. Ghid nu cred să fie, când am fost noi nu le-a dat nimeni informații turiștilor veniți organizat.

Biserica Mânăstirii Shipka este aparte în acest loc unde și-au pierdut viața în lupte câteva zeci de mii de oameni și unde urmașii lor și-au câștigat cu greu existența între fabricarea de armament, Kalașnikov și cunoscutele țigări Shipka . Mânăstirea cu turle sclipitoare și pereții colorați viu, cu parcul din jurul ei și priveliștea frumoasă merită un popas. Este cu adevărat un trandafir sălbatic, căci așa se traduce шипка / shipka.

• 3 poze preluate de pe Pixabay, restul din arhiva personală.