Oriunde merg, port Grecia în mine ca o rană. / Giorgos Seferis

Oriunde merg, nimic nu mă poate opri să compar ținuturile, oamenii, cultura, cu Grecia. Și nu sunt grecoaică. Sau nu știu🤔! Dar Grecia este în inima mea de când ne-am cunoscut, într-un fel ca o rană, e drept altfel decât cea a lui Giorgos Seferis.

Thassos, zisă și insula  de smarald  sau Athena Nordului, este locul unde drumurile mele grecești cunosc acel popas dedicat odihnei și cumpărăturilor, insula care-mi oferă multe plăceri, un loc unde uneori am senzația de acasă pe care n-am simțit-o în frumoasa Kerkira de exemplu. Pentru mine și soțul meu, Thassos este asemeni Cenușăresei din poveste, este frumoasă și darnică, nu scumpă, nu pot spune că mereu calmă căci ne-a arătat și fața ei nervoasă dar știe să ne îmbie cu acel „te mai aștept”, acea invitație pe care la plecare spunem că nu o vom mai onora dar după câteva luni acasă știm sigur că vom reveni acolo. Și dacă Lefkada este singurul loc grecesc pe care-mi doresc să-l revăd și iarna, Thassos o doresc doar vara.  Mai ales că Thassos, ca toate locurile vechi din lumea asta, are legende frumoase pe care fie le citești, fie rogi un grec veritabil să le povestească, ele sunt asemeni valurilor ce se sparg de maluri, mereu noi și totuși vechi, asemeni apelor ce scaldă țărmurile bătrânei Elade.

Geografie 

 Insula Thassos este cea mai nordică insulă din golful Kavalei al mării Egee, distanța cea mai mică față de țărm fiind de 8 km. Este aproape de o zonă superbă, delta râului Nestos, un loc unde se pot face observații organizate asupra speciilor de păsări ale locului. Din drumul spre Keramoti se face la dreapta întrarea spre punctul de taxare şi îndrumare pentru Delta Nestosului. 

Insula are o suprafață de 380 kmp, cu 22 km E-V și 26 km N-S și are o șosea de aproape 100 km ce o înconjoară, de-a lungul țărmurilor, șosea cu asfalt bun ce leagă toate localitățile de coastă.  Este o insulă muntoasă, în special în partea nordică, vârful Ipsario este cel mai înalt punct, 1127 m, după el este Profitis Ilias cu 1108 m.

        

Clima este relativ blândă. Așa cum spunea și Hipocrate, părintele medicinei, care a stat pe insulă timp de trei ani, azi, ca și atunci „în general, iarna se asemăna cu primăvara„. Și nu fără importanță, ploile și vânturile sunt mai bogate în partea de nord față de sud. Dar nordul are cele mai multe păduri de pini, inclusiv rarul pin negru, apoi stejari și platani peste care încă mai zboară vulturul imperial iar pe zonele mai joase mulți măslini, unii matusalemici, cu o vârstă de peste 700 de ani, ce dau cunoscutele și bunele măsline  throumba sau thassitiki. Mierea de pin din Thassos este renumită, important este că nu se adaugă ingrediente artificiale la comercializarea ei, aprecierea la export fiind dată și de lipsa antibioticelor pentru tratamentul albinelor. Centrul apicol din Thassos este la Prinos, acolo se găsește în magazin cea mai ieftină miere de pin sau oregano.

Din bogățiile deosebite ale insulei, marmura este foarte importantă, încă se extrage, se zice cea mai albă marmură din lume. Ea a fost exportată încă din sec. VI î. Hr., romanii au luat cea mai multă, din sec. I î. Hr. până în sec. III d. Hr. Cum ați văzut, se exportă masiv și azi, plus că cea mai slabă calitativ se aruncă în mare pentru a da stabilitate malurilor.

Mitologie și istorie

 Cum orice loc în care mergem are o poveste pe care o aflăm înainte de a ajunge acolo, așa și povestea insulei Thassos am citit-o de ceva timp.   Marele istoric al antichității, Herodot, este cel care spune că insula „poartă acum numele fenicianului acela, Thassos”. Fenicianul Thassos este, după unele păreri, fiul sau nepotul regelui Agenor al Tyrului – astăzi al patrulea oraș mare al Libanului – sau după alte povești fiul lui Poseidon; dar important, este unul din cei trimiși să o caute pe fiica regelui, frumoasa Europa, răpită de năbădăiosul șef al zeilor Olimpului, transformat în taur alb, Zeus. Când Thassos a ajuns aici, legenda spune că insula nu era locuită. Thassos nu a găsit-o pe Europa dar i-a plăcut atât de mult locul cu climă blândă și vegetație luxuriantă, încât a rămas aici căci oricum nu se putea întoarce acasă fără prințesa Europa.

Cercetări recente au scos la iveală dovezile că insula a fost locuită din cele mai vechi timpuri, primii ei locuitori fiind fenicienii și apoi, din sec. VII î. Hr. au venit coloniștii greci din insula Paros. Așa apare și o altă legendă, cum că Hercule – probabil nu Hercule al grecilor ci un zeu fenician cu nume apropiat – a dăruit insula fiilor regelui Androgeus din Paros dar asta nu -i justifică numele. Anticii o mai numeau și insula Aethria, a cerului senin sau Aeria, a brizei de vară, Chrisi, pentru aurul din munte sau Tărâmul Demetrei, pentru fructele ei bune. Nu în ultimul rând trebuie amintit că Dyonisos era dintre zeii cei mai venerați și aici a trăit fiul lui, Stafylos (strugure), insula având numeroase vii și producând un vin apreciat chiar de regina Cleopatra a Egiptului și de împărații romani sau, cum spun legendele, aici era singurul vin pe care-l beau zeii olimpieni. Dacă mă gândesc bine, poposind  la Akontisma, am oferit gazdei care ne-a primit deosebit de bine, o sticlă de vin roșu thassian iar dl. Stegi ne-a spus că este renumit vinul de Potos și că în trecut era foarte scump.

     

Bogată în aur și argint dar și în alte metale importante,  a fost ocupată de Filip al II-lea al macedonenilor, a participat apoi material și uman la războaiele lui Alexandru cel Mare, perioadă în care insula a avut mult de suferit căci macedonii luau tot fără să le pese de localnici. Vin apoi romanii, primiți cu bucurie nu ca pe invadatori ci drept eliberatori, căci aceștia, prin politica lor, readuc prosperitatea în zonă. Urmează perioade de bine și rău pentru locuitorii insulei, ocupația otomană fiind cea mai rea. Insula devine în 1813 proprietatea lui Muhammad Ali, fondatorul statului Egiptean modern, cel ce se născuse în Kavala, care o primește cadou de la sultanul Imperiului Otoman, o perioadă benefică locuitorilor. Apoi, după o scurtă ocupație otomană, intră în componența statului grec, cu câteva foarte dureroase perioade de ocupație germană și bulgară în timpul ultimelor două mari războaie. Din 1945 este eliberată.

Drumul spre insulă   

Drumurile către insula Thassos cu mașina proprie, plecând din România, pentru cei mai mulți dintre noi, trec prin Bulgaria. Cei din vestul țării au și alte variante dar cum nu le-am folosit, nu pot să vorbesc despre ele. Eu fiind din sudul țării, normal că folosesc trecerea peste Dunăre pe la Giurgiu – Ruse, îmi pare cea mai potrivită, mai ales că de obicei nu mergem în vârf de sezon când vama este aglomerată. Știu că se poate trece și cu bacul din câteva localități dunărene dar pentru noi nu reprezintă cea mai bună soluție. Deci plecând din Giurgiu, drumul cel mai scurt este prin Makaza – Nymphea, pe unde încă nu trec tiruri iar șoseaua până acolo este nouă. Traseul pe care îl preferăm este, să nu dați cu minus, prin Pasul Shipka. Deci plecând din Ruse noi urmăm traseul Byala, Veliko Târnovo, Gabrovo, pasul Shipka, Kazanlak, Stara Zagora, Dimitrovgrad, Haskovo, Kardzhali, Makaza, cam 380 km prin Bulgaria, drumul 5 sau E85. Este un drum splendid vara prin Shipka dar asta nu înseamnă că nu am prins și ceață, are multe serpentine dar are și câteva refugii de unde se poate admira valea. Și nu de neglijat, măcar o dată merită trecut pentru biserică, în Pasul Shipka→ 📖, sau un popas la monumentul eroilor.

Dacă nu suportați virajele strânse, se poate folosi drumul prin pasul Na Republika, destul de bun, mai scurt cu maxim 20 km dar mai aglomerat, fiind și drum de tir-uri. Acum dacă găsiți un „iepure” harnic, se poate obține un timp chiar bun prin Republika, traseul fiind Ruse, Byala, Veliko Târnovo, Kilifarevo, pasul Republika, Gurkovo, Stara Zagora de unde se continuă ca și celălalt. Ultima benzinărie OMV înainte de granița cu Grecia era la Kardzhali, deci 46 km înainte de Makaza.  

Un drum pe care noi îl preferăm încă spre Thassos este cel prin Zlatograd. De la Kardzhali se urmează drumul 5 iar la intersecția cu drumul 867 se continuă până la Zlatograd pe un drum nou, modernizat (aici este un frumos muzeu etnografic). Avantajul acestui drum este vama destul de liberă și peisajele superbe, mai ales în Grecia, însă sunt zone foarte virajate, destul de pustii, locul fiind a etnicilor turci și a pomacilor. Drumul prin Zlatograd duce la Xanthi de unde se continuă calea comună spre Keramoti. Drumul acesta este mai lung cu aprox. 20 km și este mai dificil, merită făcut o dată pentru frumusețea lui dar trebuie ținut cont și de condițiile atmosferice (la ploaie puternică se poate închide) sau de disconfortul creat de serpentine. După vama Makaza, dacă ați ales această cale, se continuă pe modernizata șosea greacă, a fost deja modernizată, la cam 20 km este Komotini 📖 un orăşel unde am poposit anul acesta . Apoi se intră pe Egnația Odos și se coboară la Chrysoupoli, apoi încă 20 km până la ferry de la Keramoti. Deci drumul de la Ruse prin Makaza până la Keramoti este de aproximativ 500 km. Varianta cealaltă este ceva mai lungă, nu cu mult. Keramoti este cel mai bun punct de îmbarcare pe ferry pentru a ajunge pe insula Thassos deoarece are cea mai mică distanță de parcurs pe apă, traversarea în condiții normale se face în 35 – 45 minute, cursele sunt dese atât în vârf de sezon cât și la capete (spre deosebire de Kavala care are doar 2-3 traversări pe sens/zi); tarifele sunt incomparabil mai mici decât la ferry din Kavala iar portul deservit de Keramoti este Limenas, pe când ferry ce pleacă din Kavala sosește în Prinos, avantajos doar pentru cei ce au cazare pe partea vestică a insulei Thassos. În Keramoti sunt mai multe  firme private de ferry, ele pleacă în cursă pe rând, deci atenție de unde luați bilet. Firmele fiind private nu vor intra în grevele ce sperie mereu turiștii (sau așa ne asigură ei că nu vom rămâne blocați pe insulă).

Despre tarife la trecerea podului Giurgiu-Ruse, vignetă, taxa autostradă la greci sau preț ferry, mă feresc să amintesc acum la sfârșit de an, de obicei în ianuarie  apar noile taxe sau informația că rămân cele vechi.

Asistență sanitară  

Insula Thassos este aproape de noi și de aceea mulți nu suntem conștienți că ea face parte din teritoriul altei țări și că până acolo mai traversăm o altă țară, timp și spațiu în care se pot întâmpla multe. De aceea cei mai mulți pleacă fără a avea o asigurare de sănătate, nici măcar acel card european care înseamnă de fapt acel minim minimorum de servicii doar în sistemul public sau în puținele cabinete private ce au astfel de contracte. Astăzi serviciile se plătesc, gratuitatea este o chestie relativă iar „urgențele” sunt de multe feluri.

Cred că este bine ca fiecare să aibă o asigurare privată de călătorie📖, la o firmă bună de asigurări, ce-i dă posibilitatea de a merge la orice cabinet privat din orice localitate a insulei Thassos. Dacă vă uitați pe pagina MAE, chiar se insistă asupra acesteia, menționând și ei că acel card european gratis este limitat. Nu mă voi opri acum asupra acestui lucru în articol, am de gând ca luna viitoare să scriu câte ceva despre aceste asigurări şi de cea pe care o folosim noi, însă nu uitaţi  că este în interesul vostru să aveţi așa ceva. Un articol recent cu pățania unei fetițe într-o baie din Turcia este cel mai bun exemplu care să vă dea de gândit că medicina se face pe bani, mulți, că gratuitatea pe care o cântă politicienii de peste tot are un preț, mai ales azi când fiecare dorim să ne trateze altcineva decât „botanistul” comunității. Iar paginile de ghiduri despre diverse locații din lume dar și ale insulei Thassos, spun clar, citez doar una: există medici în toate zonele insulei, care vă pot acorda ajutor medical gratuit, dacă aveți asigurare.

Revenind doar la Thassos, pe insulă nu este spital dar există un centru de asistență în Prinos, dotat și cu serviciu de ambulanțe, în caz de urgență majoră pacienții sunt transportați pe continent la Kavala. În afara micilor cabinete private, există clinici nu foarte mari, cu servicii tot în baza unei asigurări, la Limenas, Panagia, Limenaria, Potos și cred că mai este una care acum chiar îmi scapă.

Farmaciile sunt rare și au un program mult mai scurt decât la noi, regimul de eliberare a antibioticelor este identic cu al nostru și tot ca la noi, dacă nu aveți rețetă pentru ele trebuie să aveți noroc. Pot spune că este chiar mai serios, după cum am constat pe propria-mi piele anul acesta.

Bănci și bani  

Pe insula Thassos există bănci doar în Limenas și Limenaria, programul lor este de luni până vineri între orele 8 și 14. Bancomatele s-au împuținat și ele, nu știu din ce cauză că doar turiști   străini vin destui. Le gășiți în Limenas, Limenaria, Potos (2), Skala Prinos și Skala Potamia. În mod sigur mai sunt şi altele, noi atâtea am întâlnit.  Plățile la micii comercianți nu sunt acceptate mereu cu cardul, de exemplu pe mine m-a refuzat la plata a 4 €. Case de schimb valutar nu am prea văzut, probabil doar în Limenas însă de această afacere se ocupă cei de la închirieri mașini, magazine de bijutierii și hoteluri, bineînțeles cu o paritate dezavantajoasă clientului. E preferabil să nu rămâneți chiar deloc fără cash.

Despre Thassos și viața de turist aici se pot spune multe, de la a povești despre cele 5 spații amenajate pentru camping până la pedepsele pe care le poate da oarecum invizibila politie, mai ales acum cu schimbările legislative de anul acesta (chiar și 2000 €); dar un articol viitor în care să ne plimbăm pe asfaltul celor aproape 100 km de șosea ce înconjoară insula, cred că va fi mult mai plăcut.

Am primit o ofertă  de a petrece Crăciunul sau Anul Nou  pe insulă! Un vis vechi, imposibil de realizat anul acesta. Îmi doresc să văd cu ochiii mei   fete din sate locale ce se pregătesc să meargă în noaptea de Ajun la „hrănirea izvoarelor” cărora le lasă ulei și miere și de unde iau „apa tăcută” cu care vor stropi cele patru colțuri ale caselor, nevoite fiind să nu vorbească până la terminarea ceremonialului. Oare cum reuşesc?!??

Continuare → 📖

%d blogeri au apreciat: