Călător sau turist?! Turist = călător?! Există diferențe? Există o artă, o știință a călătoriei? Călătoritul este o bucățică minusculă din codul nostru genetic sau este o mutație numită turism? Există o școală care te învață despre călătorii și turism ori învățăm doar din experiențe noastre și uneori a altora? Călătoriile și turismul mileniului III au ceva în comun cu călătoriile antichității? Călătorii, turiștii de azi sunt mai pretențioși decât cei din trecut? Călătorim prin lume pentru că este o modă sau călătorim pentru sufletul nostru, pentru a ne înțelege locul și destinul de a fi albi sau negri, bogați ori mai săraci, veseli sau mereu posomorâți?

Sunt întrebări care-ți vin în minte când citeşti multe pagini scrise de şi despre turiştii contemporani, nemulţumirile lor că nu au piscina pe malul mării,  nu este all inclusive în hotelul central din cea mai frumoasă capitală a unei ţări europene, canalele tv au fost puţine chiar dacă erau  mai toate internaţionale sau că nu se vorbea engleza tocmai la un micuţ hotel francez, că la muzeu erai urmărit să nu atingi exponate sau că biletul de intrare trebuie sa fie zero bani pentru a incuraja cultura în timp ce tu  ai metal galben pe oriunde se poate atârna pe corpul tău ciocolatiu de la soarele andaluz si arzi bani al căror fum îl arunci superior spre muzeograful umil ce stă o zi sau o noapte în picioare. Atunci te întrebi ce este turismul, cine face turism cultural sau un turism inteligent  împletind distracţia, plăcerea gastronomică şi bucuria spiritului de homo sapiens, cine câştigă din turism si, bineînteles, cum s-a ajuns la acest fenomen, turismul de masă sau turismul maselor.  Mi se pare normal, dacă vorbim de turismul zilelor noastre, să aflăm câte ceva şi din trecutul lui, dacă se practica sau nu turismul altă dată ori atunci erau doar călătorii. De multe ori m-am întrebat cum, când a început să capete aspectul cunoscut astăzi, ce aveau la dispoziţie călătorii în ceea ce priveşte cazarea şi masa, ghiduri turistice, tipuri de turism si câte altele.

Dintre toate definiţiile turismului pe care le-am gasit pe internet, iată cele  care mi-au  plăcut cel mai mult, aparţinând de fapt aceleiaşi autoare, F.Bran:  

Activitatea din timpul liber care constă în a călători  sau a sta departe de locul de reşedinţă, pentru odihnă, distracţie, îmbogăţirea experienţei şi a culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute.

sau, pe scurt,

Arta de a călători de plăcere.

Condiţia de a te numi turist este să fii in afara zonei de reşedinţă permanentă, să nu fii remunerat pentru deplasarea ta acolo și durata călătoriei să fie de minim 24 de ore iar maxim după unii, 6 luni.  

Theobald susţinea in 1994 că termenul de turist / turism, are la bază latina şi greaca prin turnare si tornos, in sensul de cerc, adică mişcarea in jurul unui punct fix ceea ce cu timpul a generat ideea de călătorie dus-intors.  Este recunoscut de forurile internaţionale că turismul este, la ora actuală  – deşi a cunoscut o puternică scădere in urma recesiunii globale –  drept ramura economică cea mai solidă şi cu cel mai mare angajator de personal. De asemeni că sunt ţări care trăiesc aproape exclusiv din turism.

Cuvântul turist este folosit de peste 200 de ani, este atestat in 1940, iar in 1936  Liga Naţiunilor introduce termenul de „turist străin”, adică cel ce călătoreşte în afara graniţelor ţării sale, un timp de 24 ore la 6 luni.

Începuturile turismului

Intrând adânc in istorie, putem vorbi iniţial de călători, nu de turişti,  cei care căutau vânat şi un loc bun pentru locuit si păstorit.  Dar cu adevărat mugurii turismului se ivesc cam prin anii 600 i.Hr., odată cu dezvoltarea centrelor  culturale, economice și politice din Mesopotamia, China, India, Egipt, Grecia de azi, peninsula  Italică.  Se călătorea atunci la Templele zeilor din zonele limitrofe Mediteranei, la Acropolele Atenei, Labirintul,  mausoleul din Halicarnas, Teba, Smirna, Roma cetatea eternă, Alexandria faraonilor cu biblioteca și celebrele ei şcoli; se călătorea pentru a participa sau vedea întrecerile navelor pe Nil și mare, piramidele. Apoi călătorii erau interesați de Muzeul de antichităţi ce a funcționat pentru public la Babilon. Să amintim și de casele „de odihnă” și băile bogaţilor Romei sau hinduşii care se deplasau pentru baia rituală din Gange la Shravasti. Și câte altele.

Dezvoltându-se dorinţa de a călători şi vedea monumente şi locuri deosebite din natură si întâlnirea pentru diverse întreceri sportive, devine necesară construcţia de noi drumuri dar apar şi primele materiale ajutătoare scrise. Herodot este considerat părintele cărţilor de călătorie, primul călător care a descris în operele sale ţinuturile prin care a călătorit şi asta nu din poveştile negustorilor sau războinicilor. În Istoriile descrie foarte bine diferite regiuni ale lumii antice cum ar fi cele de la nord de Dunăre. În vremea lui apar primele aşa zise  ghiduri cu descriere dedicată pt. Atena de exemplu, ghiduri ce descriu drumurile, obiectivele de văzut dar care introduc deja primele săgeţi de orientare şi alte  semne  către hanuri, temple, etc. Romanii au introdus ghidurile de călătorie  numite itineraria, unde grupau hanurile zise institute de ospitalitate pe zone dar aveau, surprinzător, notiţe despre calitatea serviciilor oferite. Deja in Imperiul Roman turismul se făcea pe clase sociale – la Baiae plebea si la Cumae nobilii iar locurile de popas se întreceau in oferte de cazare, asigurând chiar serviciul de plăcere oferit de curtezane. Probabil că mulți ați vizitat Pamukkale în Turcia de azi și ați aflat de la ghizi sau din diverse alte surse că acolo se făcea un turism balnear intens alături de turism religios. Și tot pe acolo ați avut ocazia să vizitați măcar un caravanserai specific lumii arabe (din persană karwanserai / casa caravanelor) și să fiți probabil uimiți de organizarea sa (Sultanhani, cel ai mare han din perioada Seljuk de exemplu). Acestea aveau locuri speciale acoperite pentru cămile sau cai, camere de dormit pentru călători, băi, locuri de luat masa, de schimbat mărfuri și bani, chiar și o mică moscheie. O mică cetate-han pentru odihna călătorilor, organizată prin îmbinarea cunoștințelor arhitecturale și de administrare moștenite de la hitiți, romani, arabi și adaptată tradițiilor musulmane. Anatolia a avut foarte multe astfel de hanuri specifice, toate aflate la distanțe egale unele de altele, distanțe calculate pentru posibilitățile de mers la cai și cămile. La noi și în restul Europei au fost hanurile, destul de asemănătoare unui caravanserai dar desigur adaptate condițiilor locale. Bucureștiul a excelat în acest sens, celebre fiind hanurile ținute de mânăstiri în timpul regimului fanariot și care de altfel câștigau foarte bine (Mrea. Cernica a avut un han în București, la fel Stavropoleos dar și celebra cândva biserică a Vrăjitorului). 

China introduce pentru călători serviciul  oamenilor remuneraţi, care ofereau paza si consultanţa în alegerea traseului.

Dintre primii autori de cărţi turistice, fără intenţie însă, Pausanias, sec. II e.n. se remarcă uşor azi, nu însă şi în vremea lui sau în timpul imediat următor. Descrierea Greciei cu templele importante, oraşe, legende, culturi, toate fac din acele volume un adevărat ghid de călătorie.

Dar se produce ruptura în momentul când Imperiul Roman de Apus decade și națiunile unite sub aceeași mână împărătească îți recapătă chipurile libertatea. Apar din nou granițe, limba vorbită va fi cea a locului, celebrele drumuri romane nu mai sunt întreținute de ostașii legiunilor, hoții devin un adevărat pericol. Urmează o perioadă destul de alambicată, călătoritul cunoaşte în Evul Mediu perioade de stagnare alternând cu mici epoci de avânt, totul se datorează popoarelor migratoare, marilor epidemii, fărâmiţarea imperiilor si apariţia unor state mărunte cu legi şi graniţe aparte, fanatismul religios făcând turismul religios  aproape singurul care se remarcă, mai ales pentru Roma, Ierusalim, Mecca, Medina, templele Indiei.  Dar sub masca pelerinajelor religioase şi comerţului gen drumul mătăsii sau drumul mirodeniilor, oamenii fac şi o formă de turism inteligent, precum celebrul și încă necunoscutul Marco Polo. Să amintim totuși și de Cristofor Columb (se spune că a avut un adevărat ghid în scrierile lui M.Polo) și toți ceilalți descoperitori ai lumii, fie pe mări și oceane, fie pe crestele munților sau în neagra Africă. Lor le-am putea mulți dintre noi, turiștii cu pretenții de azi.

De asemeni, apare şi turismul cultural legat de  universităţile noi Oxford, Ravena, Padova, Cracovia, Sorbona, etc.

La jumătatea sec.XVII se poate vorbi de mugurii turismului modern, aceştia dezvoltându-se in Marea Britanie in vremea reginei Elisabeta I când tinerii erau sfătuiţi să studieze şi să călătorească pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele, iniţiativă luată din cauza exploziei demografice a acelor ani. Este o perioadă de călătorii interesante  cunoscută drept Grand Tour.  Era o perioadă de studii prin călătoriile europene pe care le făceau copiii nobililor bogați, timp în care învățau limbi străine, jocuri de societate, istorie și geografie, multe altele. Scopul era și găsirea unui partener de viață deosebit dar și a unor noi relații, după cum erau afacerile familiei. Un astfel de tur se făcea în timp de 1 la 3 ani.

În 1672 apare primul ghid turistic modern în Franţa, scris de Saint Morece dar abia două secole mai târziu apar altele în Germania şi Marea Britanie.

Revoluţia industrială e cea care generează turismul de recreere și pentru clasa de mijloc, acum se infiinţeaza prima agenţie oficiala de turism, Cox&Kings  in 1758 şi tot din acei ani rămân în staţiunile Europei denumiri precum Promenada engleză, cafeneaua engleză, Carlton, etc.

Urmează agenţia Thomas Cook cu forme bine organizate de călătorii turistice în zone puţin umblate, ceea ce astăzi numim turism internaţional. Th. Cook a fost cel mai celebru fondator de agenţie de turism în acele vremuri. Tot acum în Europa occidentală apar cluburile organizate pentru alpinism, turismul individual trece destul de rapid la turismul de masă şi, foarte important, la ieşirile organizate şi documentate în natură. Primul club alpin britanic apare la Londra în 1857, acesta fiind unul din factorii hotărâtori ai dezvoltării Elvetiei ca zonă turistică importantă.

Ca şi dată de început, oficială, a turismului modern, cei în drept au ales 15 iulie 1841 când un grup de 570 de persoane aparţinând unei organizaţii religioase au făcut o excursie cu un tren închiriat in sistem charter, agentul de turism cerând preţul de 1 shilling de călător, preţ ce includea transportul şi masa în tren. Această acţiune a fost iniţiată de vizionarul şi excelentul organizator Th.Cook, acesta pregătind apoi multe voiaje turistice pe calea ferată, spectaculos fiind drumul in care a organizat deplasarea unui număr fabulos de turişti la expoziţia mondială de la Paris din 1878. Tot Cook este cel care a condus un tur planetar de 222 de zile, inspirând chiar  pe Jules Verne cu al său „Ocolul pământului în 80 de zile”. Este tatăl turismului modern, el a introdus chiar voucherul turistic şi multe alte concepte valabile şi azi, în sec. XXI. 

Placa  comemorativă a lui  Th, Cook are scris un adevăr:   

El a făcut călătoria în lume mai uşoară.  

Dar…. să vedem ce e azi… (actualizat în 2020):

În 23 septembrie 2019 eram în Portugalia și o știre ciudată la posturile de televiziune portugheze și pe care am găsit-o apoi pe burtiera de la DIGItv părea incredibilă și sincer ne-a dat de gândit deși noi eram pe cont propriu în vacanță:

Cea mai veche firmă de turism din lume a dat faliment în această dimineață, după ce planurile de ultimă oră pentru salvarea sa au eșuat. …. 600.000 de turiști din întreaga lume sunt blocați în vacanţele organizate prin Thomas Cook. Avioanele firmei, folosite pentru curse charter, au fost reținute la sol.

Aveam să aflăm mai apoi că agenția turistică Thomas Cook, cu o cifră de afaceri de aproximativ 11,32 miliarde € / an, cu 21 mii de angajați și aproximativ 19 milioane de turiști anual, a încetat să mai existe după 178 de ani de la înființare, generând o repatriere unică ca amploare a turiștilor britanici blocați în 16 state și pe care guvernul britanic a rezolvat-o rapid.

178 de ani! O adevărată legendă a pierit și știți că legendele au mult realism dar și fabulație.

Prosperitatea şi dezvoltarea transportului pe calea ferată si naval/maritim datorită motoarelor cu aburi au făcut să se dezvolte masiv și turismul, cel lăsat în umbră şi blamat în anumite perioade întunecate ale Evului Mediu. Reglementarea muncii și obținerea unor drepturi legale precum concediile de odihnă plătite și cu un număr fix de ziel a dat posibilitatea muncitorilor și funcționarilor să călătorească, în special vara în zonele cu plajă. A apărut  posibilitatea oamenilor simpli să vadă o parte a ţării lor sau a continentului. Și chiar locuri periculoase din întreaga lume ce păreau rezervate doar marilor aventurieri. Și totuși azi, în mileniul III, sunt destule puncte albe pe harta lumii unde călătorii n-au pus piciorul și nici nu vor reuși curând.

Organizația Mondială a Turismului

Prin jurul anilor 1920 s-au dezvoltat companiile aeriene care transportau călătorii, s-au înființat tot mai multe cluburi de turism exclusiviste, s-au înmulțit agențiile turistice în țările din vestul și centrul Europei. A început și turismul rural și drumețiile cu rucsacul în spate să capete tot mai multă căutare. Turismul s-a dezvoltat destul de mult între cele două războaie mondiale. Dar din 1940 a venit declinul și au fost chiar ani în care nu s-a făcut deloc turism în Europa. Apoi cam din 1950 lucrurile s-au liniștit, oamenii au început iar să câștige bani regulat, așa că au început să-și organizeze concediile departe de casă, preferabil pe țărmul mării sau în vârf de munte.

În 1970 s-a înființat Organizația Mondială a Turismului. Astăzi OMT, de fapt UNWTO / World Tourism Organization, agenție specializată a Națiunilor Unite, are sediul la Madrid și cuprinde o foarte largă serie de domenii, de la explicarea termenilor folosiți în turism (enorm de mulți), la definirea modernă a tipurilor de turiști-călători-vizitatori-excursioniști, la finanțe, geografie, industrie HoReCa, protejarea celor care lucrează în turism, a grupurilor etnice izolate care permit accesul vizitatorilor, întocmirea de strategii pe termen lung, etc. Pentru că am amintit de HoReCa, inițial a fost asocierea olandeză a primelor silabe din hotel, restaurant, cafenea. Azi ultima silabă vine de la catering, deoarece s-a considerat că mulți turiști/călători doresc să fie serviți în camerele de hotel, pensiune.

OMT a redefinit și turistul:

Turismul este un fenomen social, cultural și economic care implică deplasarea oamenilor în țări sau locuri din afara mediului lor obișnuit din motive personale, profesionale sau de afaceri. Acești oameni sunt numiți călători (care pot fi turiști sau excursioniști; rezidenți sau nerezidenți), iar turismul cuprinde activitățile lor, unele reprezentând o cheltuială turistică.

dar și etica în turism:

„Activitățile turistice ar trebui să respecte egalitatea bărbaților și a femeilor. De asemenea, ar trebui să promoveze drepturile omului și, în special, drepturile specifice ale celor mai vulnerabile grupuri de populație, în special copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități, minoritățile etnice și popoarele indigene ”. / Convenția pentru etică turistică, OMS

Turismul de masă

Spuneam mai sus că după anul 1950 turismul și-a luat iarăși avânt. Situația economică din multe țări europene s-a mai stabilizat, oamenii au dorit iar să petreacă concediile de odihnă departe de casă, unii poate să uite ororile războiului. Doreau să facă plajă pe malul mării, alții doreau aerul curat de la munte, unii preferau să viziteze diverse orașe europene pline de comori ale lumii antice sau medievale, doreau să cunoască alte etnii și obiceiurile lor sau pur și simplu doreau să facă sport, să schieze. Astfel turismul s-a diferențiat treptat și acest fapt nu s-a încheiat nici azi. S-au reluat obiceiuri vechi și un mare avânt a luat iar turismul balnear. S-a ajuns la atâtea tipuri de turism că dacă privești o schemă ai impresia că ești în fața unei planșe de botanică sistematică  → ?

Se spune că marea dezvoltare a turismului din a doua parte a sec.XX este legată de litera S: iarna ski, vara sand, sun, sea, sky, scuba. Și în orice anotimp SPA / sanitas per aqua. Bine, gurile rele mai spun și despre un alt fel de turism legat tot de litera S și cum gura păcătosului adevăr grăiește, este un turism foaaarte profitabil pentru unii. Dar nici acela nu e nou, nu e modern, doar modernizat că doar piatra indicatoare din Efes ne amintește că de atunci era acolo un altfel de stradă a felinarelor roșii.

Cum turismul a devenit o adevărată industrie aducătoare de bani grei, s-au găsit minți luminate care să creeze destule sisteme, posibilități pentru cei cu venituri mici, astfel ca și aceștia să petreacă un timp din concediul de odihnă undeva departe de casă. Așa s-au creat tot felul de asocieri cu băncile care acordă împrumuturi pentru turism, asocieri cu firme de transport public, cu ghizi, cu firmele de asigurări pentru călătorii, închirieri auto, asocieri cu diverse fabrici de blănuri, aur, ceramică, cristal, etc., cu translatori…. O industrie care tot crește an de an. E bine, e rău? Aparent e bine că lumea circulă mult. Speranța ar fi ca acești turiști să învețe ceva din vacanțele lor. Din păcate turismul de masă se pare că aduce bani unora dar distruge natura, monumentele, muzeele, cultura. Distruge tradiții! Pentru că măria sa turistul nu înțelege că acolo unde merge trebuie să respecte locul, regulile, oamenii. Cred că mă voi aventura într-un articol viitor legat de acest fapt.

Istoria turismului! O provocare să încerci a lega primele călătorii din lumea antică cu ceea ce este azi. Însă totul are o continuitate, mai ales că omul, indiferent de evoluție, a fost mereu dornic să simtă sub tălpi altă țărână decât cea de acasă, să se minuneze de soarele din alte zări deși astrul e unul singur, să adulmece alt aer decât cel în care s-a născut și, de ce nu, să se compare cu alți pământeni care au alte culori ale pielii, vorbesc alte limbi și se închină altor divinități.

Turismul a început timid de fapt, triburile antice călătorind pentru a găsi o peșteră mai adâncă, o apă mai mare sau vânat bun. Apoi călătoritul s-a făcut pentru închinare la un pom, o stâncă, ceva ce părea divin. S-au ridicat temple, s-au aflat locuri unde se lecuiau trupuri și suflete, apoi călătorii au făcut din aceste drumuri o adevărată modă. Mai puțin o culturalizare, mai mult ideea de a mânca mult și uneori ieftin, de a te lăuda colegilor că ai fost la Roma doar pentru a arunca și tu 1 ban, nu mai mult, în fântâni…. adică să fii în trend fără să înțelegi rostul turismului adevărat. Și dacă ai bani, aștepți deschideri noi, spectaculoase, pe care neapărat să le vezi. Turismul subacvatic „ultima mare provocare pentru om” cum o numea magnatul Sir Richard Branson, deja este un fapt realizat, mai ales dacă alegi să-ți petreci puțin timp în căsuța Jules (de la J. Verne) din apele Floridei ori în Hotel Vidra din apele lacului Mälaren din Suedia. Dacă vă alegeți o vacanță acolo, aveți grijă ca bugetul vostru să fie undeva după cifra 4 și cu un număr apreciabil de 0 după 4 ?. Sau poate doar pentru puțin timp petrecut sub luciul apei să vezi o minune, Shicheng / Oraşul Leilor din China, victimă a evoluției umane atât de nefastă uneori.

Turisul subacvatic practicat pe scară destul de largă azi, în mileniul III, deja e cunoscut, căutat și …. învechit. Litera S însă are și altă ofertă: space nu doar terestru ci chiar cosmic space. Vorbim deja – unii! – de viitorul și prețurile în scădere la turismul spațial….

Îmi și vă puneam câteva întrebări la începutul articolului – vechi, de altfel puse și de alții. Călător sau turist?! După ce am citit istorii și cărți scrise de călători de-a lungul veacurilor, după ce am petrecut vacanțe frumoase dar și obositoare, pot spune că orice turist este un călător, precum și călătorul este, mai mult sau mai puțin, un turist. Călătorind de nevoie, vezi oameni și locuri noi care-și lasă o amprentă pe sufletul tău. Călătorind de plăcere și documentat, planificat, vezi parte din bogățiile naturale și culturale ale lumii, cunoști oameni cu care de multe ori nu poți comunica decât prin semne și înțelegi că oricât de îndrăzneț ești, și cât de superior te crezi, ești doar un bob de nisip pe plaja lumii!

Călătorii frumoase să aveți!