Lisabona are un turn vechi care atrage turiștii ca un magnet, Turnul Belem, are în aceeași zonă o mânăstire, Jeronimos iar de la aceste două a apărut și celebra lor prăjitură, oarecum simplă și făcută pentru a nu arunca alimente, anume  Pastel de Belem, adică prăjitura de Belem.

Am trecut și noi de două ori pragul magazinului Antiqua Confeitaria de Belem care pretinde a fi singurul deținător al rețetei originale folosită de călugării mânăstirii în sec. XIX.  Cozi mari de-a lungul magazinului cu tocărie și reclame albastre dar totul merge destul de rapid. O clădire veche ce a aparținut unei fabrici de prelucrare a trestiei de zahăr unde poți cumpăra la pachet celebrele prăjituri sau, dacă ai noroc, poți să stai la masă pe unul din cele 400 de scaune din interior și să servești pastel / pasteis de Belem sau alte câteva prăjituri, inclusiv rețete englezești preparate acolo dar nu la fel de celebre ca prima. Sau poți bea ceva, preferabil lichiorul Pasteis de Nata, puțin mai greoi la gust, a doua oară nu voi repeta degustarea acestei băuturi.  Sau puteți bea o cafea bună, bica,  pentru a vă reface forțele după o altă coadă lungă la Mânăstirea Jeronimos sau urcatul în Turnul Belem. Meniul este variat. După ce am încercat să citesc pietrele pe care păseam în fața pastelăriei, adică am stat un pic la codiță, am întrat în magazin, soțul a plătit la casă 11 € pentru 10 buc. pasteis de Belem și am trecut alături la alt vânzător care făcea punguțele în funcție de ce comandase fiecare. Eu am încercat să fac câteva poze cu interiorul, greu căci la măsuțe stăteau cei ce avuseseră noroc să prindă locuri. Printre clienți și ospătari admir cum pot bolțile, pereții îmbrăcați în azulejos dar și câteva din multele tablouri vechi care dau farmec locului. N-am avut șansa de a prinde o masă, deși doi supraveghetori îmi spuneau că să aștept. Ne-am luat punguța și am traversat strada spre stația de autobuz. Aveau să fie ultimele pateis de Belem savurate în Lisabona dar nu pot spune că regret. Le-am terminat în trenul curat și foarte civilizat care ne-a dus la Porto. Pasteis de Nata, cele care se fac peste tot, chiar și în București,  ne-au încântat atât în Lisabona cât și în Porto și pot spune că multe pastelării le fac atât de bune că nu poți face o diferență. Pasteis de Belem se vinde totuși cel mai bine. Deși Antiqa Confeitaria de Belem nu concurează, nu acceptă să fie trecută în topuri, legenda îi aduce clienți foarte numeroși. Are o poveste care ajută și pe care patronii o speculează suficient. Dar să vedem povestea.

        

         

Mânăstirea Jeronimos avea călugări ce-și apretau hainele cu mult albuș de ou. Gălbenușul, rămas în cantitate mare se folosea la mâncăruri banale până când cineva a creat această prăjitură ce se servea numai locuitorilor mânăstirii. Dar călugărițele sunt pricepute în câștigarea traiului de zi cu zi, ele serveau musafirii cu aceste prăjituri. Pentru a nu se întâmpla ceva cu rețeta, au încredințat-o cofetăriei de lângă mânăstire. Și s-a întâmplat, mânăstirea s-a închis în 1834 la câțiva ani de la declararea  Revoluției Liberale când toate mânăstirile portugheze sunt închise și averile confiscate. Cofetarii au continuat tradiția maicilor, doar că din 1837 au început să presare scorțișoară și zahăr pe tarte. Casa de pasteis de Belem a devenit foarte cunoscută de localnici și călători dar astăzi se numește Antiga Confeitaria de Belem, înregistrată în 1911, an când și prăjiturile au fost înregistrate ca Pasteis de Belem, singurul loc din lume unde se pot pregăti sub acest nume, în rest se cunosc sub numele inițial, monastic de “pasteis de nata” . Se apropie de 200 de ani de când cofetăria pregătește aceste tarte renumite, una din emblemele Lisabonei. Gândiți-vă că pragul acestei cofetării a fost trecut de Obama, regina Elisabeta, Papa Ioan Paul al II-lea, plus numeroase vedete.

Există și o a doua variantă a poveștii, cea care spune că un anume militar, Jose Vincente da Silvo Pinto, a părăsit serviciul militar pentru afaceri cu patiserii. Apoi s-a plictisit și a vândut rețeta unui prieten, brazilianul Domingo Rafael Alves, cel care a devenit și furnizor al Palatului Regal. Afacerea a mers strălucit în acești zeci de ani chiar dacă nu a aparținut aceleiași familii. Rețeta originală, îmbunătățită, azi o știu doar trei sau patru cofetari care nu călătoresc niciodată toți în aceeași mașină. Sunt cei care prepară aluatul în Oficina do segredo / camera secretelor. Totul se pregătește manual doar umplerea tartelor se face cu aparate.  Nu există practic diferențe între pastel de nata și pastel de Belem, doar că pastel de nata este originalul, se produce în toată lumea și în special în fostele zone ale imperiului portughez sau în Asia, acolo unde relațiile comerciale ale portughezilor au cunoscut o mare înflorire. Pastel de nata este numele sub care se poate fabrica și comercializa în orice patiserie din lume, pastel de Belem se fabrică doar la Belem, așa cum am spus este marcă înregistrată și mai mult ca sigur marele secret constă fie în un ingredient ieftin dar valoros în gastronomie, fie în ceea ce medicina numește efect placebo. Dar asta este arta comerțului și a publicității. Pentru a vă convinge dacă este așa sau nu, trebuie să savurați de câteva ori atât pastel de Belem cât și pastel de nata luat din diverse patiserii mai deosebite, mai cu renume. Chiar cel pe care-l cumparati din aeroport, gata ambalat, poate fi identic la gust cu cel de la Pastelaria Belem dacă-l încălziti puțin pentru a se elibera mai bine aromele si-l presărati cu zahăr si scortisoară (în aeroport se vând gata ambalate pentru transport, pasteis de nata făcut de mai multe firme, nu și cel de Belem).  Pentru a gusta pasteis de Belem trebuie să mergeți la Lisabona !!  La orice oră ajungeți la pastelaria, ei au aceste produe. În cea mai proastă zi aici se fac 10000 de pasteis, în rest se ajunge și la 20000 bucăți.

            

           

Pe pagina oficială a cofetăriei vedeți și alte produse ce se prepară aici, inclusiv marmelada. În 2005 cofetăria a primit Medalia de Merit, de aur, din partea primarului Lisabonei pentru servicii aduse comunitatii și Pasteis de Belem este recunoscut oficial ca unul din simbolurile capitalei portugheze.

Și totuși spuneam că legendele vând. Pasteis de Belem este de fapt o prăjitură portugheză obișnuită care se prepară într-un singur loc.  Pasteis de Nata sau Natas , căci despre ea este vorba, are un magazin tradițional în Porto de unde am și cumpărat și ne-au plăcut, apoi multe altele în Lisabona, inclusiv în mall Vasco da Gama și prin alte orășele portugheze, are  și francize în toată lumea, cele mai multe în fostele colonii portugheze. Sunt voci care spun că pasteis de nata a fost de fapt o prăjitură franceză înainte de sec. XVIII, pot spune credibilă teoria având în vedere că aluatul coșulețului este de fapt cunoscutul aluat franțuzesc ce se desface în foi fine și crocante dacă este bine lucrat.  Primele pasteis de nata le-am mâncat anul trecut și erau luate din aeroportul Lisabonei și aparțineau firmei Nata Lisboa !! Au fost bune și acelea după ce le-am încălzit ușor.

               

Antiqa Confeitaria de Belem este pe Rua de Belem la nr 84 – 88, vis-a-vis de stația de autobuz care duce spre centrul orașului, are un program zilnic, 8-23 iarna și 8-24 vara, mai scurt în zilele de sărbătoare, plata se face cash sau cu card. Cred că este nesemnificativ numărul turiștilor care vizitează Lisabona și să nu poposească aici.

         

Vacanțe împlinite și gustoase să aveți !