Ca toți marii călători, am văzut mai mult decât îmi amintesc și îmi amintesc mai mult decât am văzut.
Benjamin Disraeli
Se vorbește azi acuzator despre ceva nou și înfiorător ca fiind migrațiile populațiilor din cauza foametei, războiului, guvernelor, despre plecarea tinerilor la munca în alte țări, despre globalizare, amestecul etniilor și tradițiilor. De fapt nimic nou în lume de multe mii de ani. Dacă urmăriți istoria doar a Bulgariei, veți constata că mișcările lumilor de azi sunt de fapt o repetabilă povară a rasei umane, poate ceva fără sfârșit. Și aceste mișcări istorice de etnii în regiuni geografice total diferite de cele în care s-au format, au făcut lumea mai atractivă. Așa și Bulgaria de lângă noi.

Bulgaria oferă multe locuri plăcute pentru iubitorii de trecut, de istorie veche asociată cu o geografie altfel. Totul este să le afli și să-ți dorești să le calci la pas domol. Un loc aparte este chiar pe țărmul Mării Negre, într-o zonă unde malurile aduc aminte, ca niște rude mai puțin frumoase, de fiordurile nordice care aici sunt mult mai puțin dantelate: Sozopol, așa cum i se spune azi. L-am vizitat acum doi ani și mi-a plăcut. Parcă m-aș întoarce acolo să ascult bârfele valurilor mării și stâncilor, desigur de pe balconul aceluiași hotel despre care am povestit deja »? Oare ele vorbesc despre noi, oamenii?
Orașul Sozopol, un adevărat muzeu în aer liber, protejat UNESCO, este situat pe o peninsulă stâncoasă minusculă – cam 600 pe 300 m zic unele site-uri. Este pe litoralul bulgăresc, la sudul golfului Burgas, între golfurile Sozopol și Harmanite la aproximativ 34 km de Burgas, 63 km de fratele și rivalul lui din toate timpurile, Nessebar și, de ce nu, aproximativ 350 km de București mergând pe drumul Giurgiu – Ruse – Shumen – Burgas – Sozopol.
Istorie
Odată ce pășești în Sozopol, dai de istoria veche la tot pasul, de la zidul și turnul cetății până la casele vechi cu exterior de lemn dar și străduțe înguste pavate cu piatră cubică.
Dovezile istorice spun că zona a fost locuită permanent din epoca bronzului. Cei mai importanți locuitori o vreme au fost tracii, ca peste tot pe actualul teritoriu al Bulgariei, că doar și capitala lor a fost nu departe, la Perperikon, în zona Kurdzhali. Ce se știe din săpăturile arheologice este că în sec.VII î.Hr., se pare anul 610 locul a fost atestat documentar ca orașul Antheia, înființat de coloniștii greci din Milet, acel oraș grecesc foarte bogat de pe coasta vestică a Anatoliei. Probabil că atât de mult le-a plăcut milesienilor acest loc dominat de traci până în sec.I Î.Hr. când au năvălit romanii, încât l-au numit Antheia, după una din grații, numele venind de la anthos, floare. Antheia a fost pentru grecii antici o divinitate a primăverii, mlaștinilor, vegetației dar și a iubirii și frumuseții. Nu doar frumusețea locurilor i-a atras pe milesieni, ci mai ales accesibilitate la pădurile cu soiuri valoroase de lemn, la minereurile de fier și cupru din Munții Strandzha, la câmpurile fertile din Tracia și salinele de la actualul Pomorie. O legendă spune că marinarii fenicieni au recomandat locul în care Milet a fondat Antheia, ca fiind cel mai protejat port de-a lungul coastei de vest a Mării Negre. Fapt ce ar putea fi real, având în vedere istoria deosebită a marinarilor fenicieni. Deși articolul despre Sozopol va fi lung, pentru unii plictisitor, trebuie să amintesc că polisul Milet, a ridicat în sec. VII î.Hr. multe cetăți la Pontul Euxin, printre care și Histria de la noi (anul 600 î.Hr.).
Dovezile arheologice arată că orașul a fost ridicat pe o mică insulă care mai apoi a fost legată de continent printr-o limbă îngustă de piatră și pământ, întărită în timp de aluviuni, despre care se crede că a fost construită artificial.

Cetatea s-a dezvoltat rapid devenind polis / oraș-stat. Numele a fost schimbat în sec. V î.Hr. în Apollonia, uneori Apollonia Pontica ori Apollonia Magna, spune o legendă că la indicația preotesei delfice Pythia. Patronul spiritual al orașului a devenit Apollo Iatros (tămăduitorul), căruia i sa ridicat un templu în oraș în același secol. Templul avea o statuie a zeului înaltă de aprox. 13 m, lucrată în bronz de un sculptor grec celebru atunci, Kalamis. Statuia a fost transportată la Roma în anul 72 î.Hr., anul cuceririi romane și plasată în Capitoliu de unde a dispărut în perioada creștinismului timpuriu.
Se spune că dacă privești un ban foarte vechi, o monedă, de fapt faci cunoștință cu o epocă istorică despre care afli câte ceva, dacă vrei. Restul e mister. Dar o cetate antică, un polis care bătea monedă proprie, e sigur că avea mare putere economică și politică. Așa și Apollonia avea monedă proprie, cu ancora ca simbol al cetății. Ancoră care este și azi pe stema orașului.
Apollonia a devenit atât de puternică încât avea propria sa colonie, Anchialos, adică orașul balnear de astăzi. Pomorie, »? pentru care s-a luptat de câteva ori cu rivala sa Mesembria/ Nessebar azi »?. Oraşul Apollonia, ca și Anchialos, era înconjurat de ziduri de cetate şi avea clădiri publice şi temple. Începând cu sec. IV î.Hr. monedele locale au pe ele chipul zeului Apollo și numele Apollonia. Din sec.I pe documente, adică din vremea lui Constantin cel Mare, apoi din sec. IV d.Hr. pe monede, orașul apare cu numele Sozopolis, adică Oraşul mântuirii, după ce creștinismul devine religie oficială de stat (anul 330 d.Hr.). În sec. IV d.Hr., orașele numite Apollonia, enorm de multe în Imperiul roman, au fost redenumite Sozopolis. Azi nu e clar dacă mai sunt 2 sau 3 cu acest nume.
Cetatea a rezistat invaziilor lui Filip cel Mare, a cucerit teritorii întinse, a rezistat lui Alexandru Machedon dar nu și Imperiului Roman și armatei condusă de Marcus Lucullus, despre care se spune că a adus Romei din orașele grecești cucerite de la Pontul Euxin, bogății ce n-au reușit să fie contabilizate. Era anul 72 î.Hr. când legiunile romane conduse de guvernatorul Macedoniei Luculus împotriva Apolloniei în special, pedepsind orașul care a fost un aliat al lui Mithridates al IV-lea împotriva Romei, au distrus complet zidul cetății, templul lui Apollo, locuințe, ateliere, au jefuit și ars tot ce au întâlnit. Abia la începutul secolului al IV-lea, odată cu marile schimbări politico-religioase în Imperiul Roman și cu creșterea influenței Constantinopolului în partea de est, Apollonia/Sozopol își recapătă gloria de odinioară și redevine o putere la Marea Neagră.
După înființarea statului bulgar în 681 și mai ales în următoarele două secole, Sozopol a fost parte din luptele est-vest, Bizanț-Roma. În 812, orașul a fost capturat de Han Krum și inclus în statul bulgar.
În 1366, în timpul marșului contelui Amedeo VI de Savoia către coasta bulgară a Mării Negre (1366-1367), orașul a fost capturat și vândut Bizanțului, pentru care a devenit loc de exil. Apoi a fost ocupația otomană începând cu anul 1453, când Sozopol s-a numit în turcă Sizeboli și care a dus la decăderea economică a zonei. Etnia principală a orașului a rămas însă cea greacă, cam 90% din localnici, turcii nefăcând schimb de populație. A fost cea mai cumplită perioadă a orașului care s-a transformat rapid într-un sat de pescari. În timpul războiului ruso-turc din 1828–1829, după ocuparea Sizopol (Sozopol în rusește) de către forțele ruse, aici a fost staționată o bază operațională pentru flota rusă a Mării Negre.
În sec. XX s-a făcut un schimb de populații și astfel ponderea etnică s-a schimbat din grecească în bulgară.
Orașul a trecut devreme la creștinism, din sec. II se pare, și a oscilat un timp între creștinismul vestic și cel estic, în final devenind ortodox precum întreaga Bulgarie.

Din anul 1925, orașul Sozopol a început să fie construit intens în direcția Capului Harmanite, iar astăzi partea nouă a orașului, despărțită de partea veche printr-un parc, este adesea numită Harmani, după numărul mare de mori de vânt aflate aici în vremuri străvechi. Azi doar una a supraviețuit, este în orașul vechi și în ea este un bar.

Orașul vechi este format din trei străzi pietruite care se pierd într-un păienjeniș de ulițe micuțe. Orașul nou, doar pe continent, are clădiri rezidențiale moderne, restaurante elegante, cluburi ultramoderne, deci este atractiv pentru turişti. Astăzi Sozopol este un oraș interesant și plăcut pentru turiștii care iubesc marea, istoria și …. peștele, fiind cel mai mare centru de pescuit din estul Bulgariei.
Sozopol, orașul vechi
Greu de spus cum să începi un traseu în Sozopolul vechi. Depinde de cazare, de programul de plajă, de temperaturile zilelor de vară, de atracțiile olfactive venite din terase. Oricum orașul vechi e mic și partea sa cultural istorică poate fi văzută și înțeleasă în timp destul de scurt.
Coasta pitorească a peninsulei stâncoase Skamni, acolo unde arheologii au încă mult de lucru, este în orașul vechi. În 1974 zona a fost declarată muzeu sau rezervație arheologică și arhitecturală. Muzeul în aer liber cuprinde aproximativ 180 de clădiri din secolele XVIII-XIX, realizate în stilul Renașterii bulgare, Școala de arhitectură a Mării Negre. Arhitectura clădirilor rezidențiale din această zonă este neobișnuită dar frumoasă. Practic, este vorba de clădiri cu unul sau două etaje, cu fundații și parterul din piatră și la etajul următor pereții lucrați în cărămidă și placați cu lemn la exterior dar și cu o platformă care iese din planul parterului, casele fiind astfel mai protejate la vizita oaspeților rău intenționați sau doar pentru a obține mai mult spațiu de locuit. De fapt rolul era financiar, se pare că era impozit mare pe teren și atunci preferau o amprentă mică la sol și o deschidere mărită în consolă. O tehnică otomană? Nu sunt sigură. Acoperișurile caselor sunt acoperite cu țigle turcești. Demisolul caselor a fost inițial destinat depozitării bărcilor pe timp de iarnă când marea îngheța la maluri. Case faimoase care ascund povești de viață, legende urbane, sunt casa Marieta Stefanova construită pe o parte a zidului de cetate, casa Kreanolu, casa Todor Zagorov, casa Kurdylis (azi Muzeu Etnografic), casa Dimitri Laskaridis, fost negustor de pește (azi Galeria de Artă), Lina Psarianova și alții. În Casa Joan, construită în 1840 este un restaurant unde chiar am mâncat bine și acceptabil la preț. Are o terasă mare cu vedere spre mare, spre biserica veche, spre cea nouă și spre ruinele unei băi bizantine din sec. VI. Multe case au aparținut pescarilor și negustorilor de pește. Legendă sau nu, se spune că peste 80% din peștele prins de bulgari în Marea Neagră în acele vremuri era de către pescarii de aici.
Orașul vechi Sozopol este azi sub protecția UNESCO.




































Orașul are și azi părți ale unui zid de cetate medievală cu zone care ajung la 5 m înălțime și o grosime de câțiva metri, restaurat de curând și care include și un turn. La sfârşitul sec. IV şi începutul sec. V, zidul de fortificaţie a fost construit de-a lungul coastei, după linia naturală a acesteia și din loc în loc, unde terenul a permis fiind ridicate și turnuri de observaţie. Incendiile declanșate de invaziile hunilor au necesitat o reconstruire a zidurilor și turnurilor, făcând din Sozopol unul dintre cele mai importante centre militare strategice de-a lungul coastei Mării Negre.
Într-o parte a acestor ziduri, incluzând marele grânar bizantin din sec. V – VI, o fântână de lemn din secolele IV-III. î.Hr., instalații sanitare din sec. V î.Hr. și o capelă din secolele XIII-XIV, un particular a creat un muzeu modern, Fundația Sozopol, inființat de Kiril Arnautski în anul 2002. Din păcate închis când am vizitat noi orașul (covid-19 ?), așa că ne-am mulțumit doar cu pliantele. Grânarul aflat chiar pe malul mării se spune că este deosebit de interesant pentru că are o podea hidrofobă, deci cerealele depozitate aici stăteau în condiții optime, păzite de soldații ce aveau gheretele pe acoperiș. Despre Fundația Sozopol aveam să aflu că este primul (și singurul ONG bulgar în anul 2013, nu știu azi), în parteneriat consultativ cu ONU pentru Educație, Știință și Cultură. Fundația este unul dintre cei zece membri ai Comitetului de legătură pentru relațiile dintre organizațiile neguvernamentale din întreaga lume și UNESCO. Comitetul gestionează și coordonează activitățile ONG-urilor în parteneriat oficial cu Organizația. Despre dl. Kiril Arnautski am citit în presa străină ceva puțin amuzant dar foarte interesant: indienii canadieni l-au poreclit Ra Ti Ka Ra Nooh Na, adică Gardianul istoriei. M-am gândit imediat la regina Maria a României, și, dacă vă amintiți povestea triburilor Sioux, femeia pe care o chemi »?!
După ce orașul a căzut sub dominația otomană în 1453, datorită cerințelor pe care le are imperiul – bisericile creștine nu trebuie să fie mai înalte decât un turc călare pe cal, toate templele sunt distruse. În locul acestora, populația locală a construit capele, care pot fi văzute și astăzi. Alte informații spun că totuși Sozopol s-a predat pașnic otomanilor și astfel o parte din lăcașurile de cult și casele au fost salvate dar s-au pierdut în alte condiții istorice și naturale. Istoria este mereu o mare curtezană ?, mai ales pentru amatorii ca mine.
Sultanul a transformat orașul în proprietățile sale pentru a putea colecta taxe din portul înfloritor, ceea ce a salvat Sozopolul de raidurile piraților cazaci. În 1623 aceștia au jefuit totuși mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, atunci mănăstire regală și patriarhală, una dintre cele mai bogate și mai influente mănăstiri de la Marea Neagră, punând capăt existenței sale. Legenda spune că pirații își ascundeau prada și comorile în peșterile subacvatice de pe țărmurile stâncoase, în special cea de pe Insula Sf. Toma, numită de localnici Insula Șerpilor.
Cea mai veche biserică din oraș, cu o arhitectură exterioară frumoasă este Biserica Sf. Gheorghe Biruitorul, în bulgară Cв.Георги Победоносец (Sveti Georgi Pobedonosets), construită în secolul al IV-lea se pare, după datina vremii, adică peste rămășițele unui templu păgân al zeiței Cybele, mai apoi acesta devenind temelia unei mănăstiri medievale timpurii – reședința Mitropolitului Sozopolului. În timpul săpăturii fundației bazilicii a fost descoperit un relief al unui călăreț trac, deci anterior pe acest loc a fost amplasat un templu păgân. A fost distrusă în secolul al XV-lea, dar apoi reconstruită în 1895. Biserica Sf. Gheorghe adăpostește moaștele Sf. Andrei și o parte din Sfânta Cruce.
Biserica a deținut o vreme și moaște ale Sf.Ioan Botezătorul descoperite de arheologi în anul 2010 pe insula Sf.Ivan (Ioan). Relicvariul de alabastru în formă de sarcofag cu oase ale craniului și unei mâini, datat în sec. al IV-lea sau al V-lea a fost descoperit îngropat sub absida fostei biserici principale a mănăstirii, protejat într-o cutie de piatră. Cutia de piatră poartă o gravură în limba greacă cu numele sfântului și numele celui care a adus relicva. Arheologii cred că rămășițele au ajuns pe insulă în sec. IV venind de la Constantinopol. Studiile și analizele efectuate de oamenii de știință au confirmat autenticitatea relicvelor, confirmare venind și de la prietenul Papei, Michael Hesemann (totuși un controversat arheolog și mai ales ufolog), care a declarat că moaștele Sfântului Ioan Botezătorul sunt autentice. Dar Thomas Higham, profesor la Oxford a fost mult mai corect: “Dacă este vorba despre Sfântul Ioan Botezătorul sau nu, este o întrebare la care nu putem să răspundem acum și probabil că niciodată nu vom reuși”. Valabil pentru toate oscioarele care nu respectă întoarcerea în pământ, după legile dumnezeiești! El sublinia însă cu siguranță că este vorba despre cineva care a trăit la începutul secolului I e.n., așa cum arătau verificările cu C14. Este singura certitudine pe care o putem avea, restul nefiind decât o corelare de fapte biblice și legende. Astăzi moaștele sunt expuse în biserica Sfinții Chiril și Metodie din Sozopol, într-o raclă luxoasă din aur și argint. unde mulți credincioși din toată lumea merg în fiecare an să le vadă.
Și dacă vă era dor de o știre despre credinciosul Putin, la aceste moaște s-a închinat și le-a sărut și țarul modern în 2010 când erau expuse la la catedrala Sf. Alexandru Nevsky din Sofia (oare s-a rugat Putin pentru poporul rus ori pentru cel ucrainean?).

Biserica Sf. Mucenic Zosim, închinată sfântului protector al pescarilor și marinarilor, este situată aproape de Grădina Mării), în parcul orașului. Biserica este semi-săpată și a fost ridicată și sfințită în 1858, pe vremea turcilor…. Deasupra ușii este încorporată o placă de marmură cu o imagine în relief a Sfântului Patron – Sfântul Zosim Sozopolski – un legionar roman, se zice ucis pentru credința sa creștină în secolul al III- lea d.Hr. De fapt sfântul este originar din Sozopolis – un oraș din regiunea Asia Mică, care în antichitate era numit și Apollonia. În perioada aceea a creștinismului era important ca orașele să dețină moaște sfinte ori să proclame locul de naștere al unui sfânt. Probabil acesta este unul din motivele pentru care mai marii bisericii din Sozopolul vechi au preluat gloria și renumele orașului natal al sfântului Zosim, folosind aceleași nume de așezări. Chiar și astăzi, membrii mai în vârstă ai comunității creștine din oraș cred că locul de naștere al sfântului Zosim este aici, în Bulgaria și l-au făcut martir în vremea persecutorului Dioclețian »? deși Zosim a murit, se zice, de moarte naturală la vârsta de 100 de ani, undeva într-o mănăstire de la apele Iordanului. Dar mai povesteam în alt articol, referitor la altceva, legendele vând bine. Una dintre atracțiile acestei biserici este o piatră de mormânt din marmură din secolul al V-lea î.Hr. încorporată în perete.
Punctul info turistic al orașului, de unde se pot lua hărţi turistice şi câteva pliante, se află pe strada Apollonia, vis-à-vis de biserica Sveti Georgi.

În zona pietonală a oraşului vechi este grădina de vară unde se ţin spectacole în aer liber, inclusiv festivalul anual Apollonia, apoi clădirea Muzeului de Arheologie cu capela Sf. Nikolai în spatele său. Muzeul de Arheologie este interesant pentru cei pasionați de istorie.
Pe strada Han Krum, într-un loc deschis, aproape de parc se află frumoasa biserică Sf. Chiril şi Metodiu, mai nouă, dar în apropierea căreia se văd vestigiile bisericii Sf. Nicolae Făcătorul de Minuni, ce datează din secolul al VII-lea. Biserica Sfinții Chiril și Metodiu a fost construită în sec. XIX, în anul 1889 de către celebrul maestru – constructor Gencho Kanev din Tryavna, cu donații din partea comunității bisericești bulgare. În tulburii ani 1950 biserica a fost oarecum abandonată și în 1965, prin hotărâre a Patriarhiei Bulgare, a fost transformată în muzeu iar catapeteasma sculptată din biserica distrusă Sf. Ioan Teologul au fost expusă aici.
Ulterior, biserica a fost folosită ca expoziție pentru Centrul de Istorie Marină și Arheologie Subacvatică și ca sală de concerte în cadrul Festivalului de Arte Apollonia. În 2011, după restaurare și reconstrucție majoră, biserica funcționează din nou ca lăcaș ortodox. Intrarea este dominată de turnul clopotniță, alb, care are pictate în partea superioară chipurile celor doi sfinți.
Biserica Fecioara Maria este parțial construită sub nivelul solului și nu are turlă. Crucea de fier de pe acoperișul normal, asemănător celor de la casele învecinate dar și informația istorică îți pot sugera că te afli lângă un lăcaș de cult. Bisericuța în care intri aplecat este azi mai mult muzeu, intrarea se plătește. Deși mi-am dorit să o văd pentru că adăpostește icoane interesante precum și un prețios scaun episcopal sculptat în lemn, era și ea închisă după reglementările pandemiei.



Și în Sozopol, la fel ca în alte orașe vechi ale Bulgariei, am întâlnit capele cu rolul de loc de rugăciune de cartier ori chiar de familie. Sunt simple încăperi cu o icoană unde oamenii vin, se roagă, aprind o lumânare și lasă un bănuț. Ușile lor de obicei sunt deschise tot timpul. Aproape de cazarea noastră este capela Sveti Georgi, renovată dar închisă atunci, după legile pandemiei. Legendele spun că acestea au fost construite după jurămintele navigatorilor și pescarilor, salvați din naufragii sau ca urmare a viselor premonitorii.

– preluare de pe un pliant al Fundației Sozopol –
Capul Skamni, partea sud-estică a peninsulei de unde se pot vedea insulele Sveti Ivan și Sveti Peter, era, spun arheologii, zona dedicată ritualurilor divine încă din primele secole ale așezării. A existat un sanctuar și un festival străvechi – Thesmophorion, sfârşitul secolului VI – III î.Hr., dedicat lui Demeter şi fiicei ei Persefona. Mai târziu s-a ridicat o capelă de cimitir se crede, apoi o biserică destul de mare cu un rezervor de apă. Ce se vede azi sunt rămășițele mănăstirii medievale Sfinții Apostoli, decopertate în anul 2011. Se spune că biserica a fost construită după planul bisericii Hristos Pantocrator din Nessebar și, conform legendei, aici ar fi poposit Sf.Andrei să predice creștinismul.
.
Punctul infoturistic, de la care am luat hărţi turistice şi câteva pliante, se află pe strada Apollonia, vis-à-vis de biserica Sveti Georgi, iar puţin mai încolo se află Complexul Episcopiei Medievale, de fapt vestigiile acesteia, datând din secolele V-VII, ridicată pe locul altui templu din antichitate, unul dintre multele dedicate zeilor greci.
Pentru un oraș în care primele săpături arheologice au început la sfârșit de ec. XIX, respectiv anul 1885, multă vreme doar de cercetători cehi, francezi, ruși și greci, descoperirile de până acum sunt destul de multe. Studiile despre interesanta Apollonia au fost publicate inițial de directorul Muzeului Luvru apoi, de aproape un secol, cercetătorii bulgari au reușit să conducă cercetările, destul de costisitoare de altfel. Și ce a fost cu adevărat spectaculos, prin anii 1960 încep cercetările arheologice subacvatice în zona dintre Sozopol și Capul Maslen nos, cumva tradus Golful Măslinelor sau uleiul din nas căci aici sunt enorm de multe corăbii vechi naufragiate care transportau amfore cu ulei de măsline.





Zeul Soare se conversează cu zeul Neptun, eu cu cafeaua iar binoclul e fixat pe bărcile pescarilor matinali. Au peșteee proaspăt!!
În curând voi povesti despre vampiri, plajă, Marina din Sozopol, distracții, sporturi acvatice, probabil într-un articol la fel de lung dar bănuiesc ? mai puțin plictisitor pentru unii dintre voi. Căci Sozopol, așa micuț și neglijat de mulți turiști ai vremurilor noastre, are o ofertă frumoasă și pentru distracții. Până atunci nu uitați că Bulgaria este o țară frumoasă și dincolo de Albena și Sunny Beach, este relativ ieftină pentru turiști și mai ales merită toate aprecierile pentru felul cum își prezintă istoria și valorile culturale.
Continuare: in curând
Comentarii recente