În 2018 am fost prima dată în Lisabona. Un oraș pe care îmi doream de ceva timp să-l vizitez dar abia atunci au căzut zarurile în favoarea lui. Așa că în aceeași seară când am rezervat zborul prin TAP Portugal (din păcate în 2019 s-a retras din România), am căutat și cazare. Aici regulile noastre sunt clare, adică să fie cât mai central sau pe aproape, pe lângă o stație de metrou. Inițial doream hotel Saldanha unde stătuse soțul meu cu un an în urmă dar prețul urcase atât de mult încât pentru trei nopți aș fi plătit mult mai mult decât pentru cinci în 2017.
După alte câteva ore de studiat Booking.com (art.I și II) m-am hotărât la un hotel ce părea pliat pe dorințele noastre, Feeling Eduardo VII, amplasat foarte bine între trei stații de metrou, lângă două parcuri frumoase, hotel care nu-mi cerea avans și puteam rezilia destul de ușor aproape de data de check-in. Și ce era foarte important, avea o notă peste 9 pe Booking.com și comentarii foarte, foarte bune.
Mai jos este harta cu locația hotelului – icon portocaliu – cu alte locații pentru comparare și de asemeni poziția lui față de mall-ul foarte mare El Corte Ingles, ce deține un bun magazin alimentar, cinematograf, diverse alte utilități. Dacă vă atrage, puteți vedea oferta dacă stabiliți perioada și căutați direct din acest widget.
Booking.comDupă zborul fără probleme ajungem în capitala portugheză pe un vânt teribil. Din aeroport am luat Lisboa card așa că am trecut râzând pe lângă cozile de la automatele de carduri pentru tansportul urban și am luat metroul, linia roșie, stația noastră de destinație fiind celălalt capăt al liniei, Sao Sebastiao, o stație cu mai multe ieșiri. Mă uitasem în fugă pe Here, aveam 260 m de la metrou la hotel.
Ajunși la Sao Sebastiao, ieșim la suprafață, mai dau o dată căutare, de data asta pe Google și aflu că avem 760 m până la hotel! Ciudat dar plecăm voioși, drum în pantă, liniște, magazine și restaurante închise în acea zonă, puțin ciudat pentru noi, nu și pentru ei, doar era 1 mai, ziua muncii! Pe scurt, parcurgem cei aproape 800 m de urcuș și surprize, surprize, hotel Eduardo VII închis, părăsit de ceva timp!!!
După o primă palpitație puternică și după replica soțului meu cum că e prima țeapă de la Booking.com, îmi revin și abia atunci scot confirmarea, deja sigură că eu am făcut beleaua. Țeapă nu putea fi căci mă conversasem cu cei de la hotel, bani nu-mi reținuseră pe card, nimic să semene a bătaie de joc, ba din contră. Și da, eu eram vinovată, de fapt hotelul se numește Feeling Eduardo VII, dar eu îl mâncasem pe bietul feeling. După google, trebuia să ne întoarcem cam de unde am venit, în zona stației de metrou.
O luăm la vale de data asta, ajungem la stație, “ați ajuns la destinație“ ne găvărește veselă Sophia!! Care destinație că noi nu o vedeam!! Ne sucim, ne învârtim, întrebăm de adresă și nu de hotel, primim indicații cum că e mai departe, nu mă conving, întrebăm din nou un localnic foarte amabil, un taximetrist, nimeni nu știa pe unde vine numărul că strada toți ne-o arătau peste intersecție, hăt, hăt!!
Până la urmă tot cu un taximetrist bătrân o rezolvăm deși nu știa nici el locația dar a știut pe cine să întrebe până s-a lămurit (taximetriștii colaboratori sunt cam toți trecuți de 65-70 ani și vorbesc de regulă germana ?).
Păi misterul era că noi ieșisem la o gură de metrou care dădea în intersecția în formă de Y, clădirea în care este hotelul era mascată și n-o vedeai neam, Sophia spunea bine că am ajuns dar locul era peste bulevard! Dacă eram isteți încă din subteran am fi văzut indicatorul de ieșire – azul – chiar către strada unde era hotelul nostru, aflat chiar la fix trei pași de gura de metrou!!! Dar neatenția ca să nu zic altfel, costă!!
Luminați în sfărșit, ajunși în fața ușii, sunăm la interfon (hotelul este la etajul 2 al unei clădiri vechi), urcăm scara curată și iată-ne în fața unui lift antic cu grilaje dar care a mers perfect.
Ne întâmpină o tânără amabilă, ne face rapid copii după pașapoarte (am ascultat sfatul cuiva autorizat și am rezervat zborurile folosind pașaportul așa că și la hotel am mers pe același act de identitate), obișnuita ofertă de o apă și cafea, refuzăm că ne grăbim. Camera era gata la ora 16, știam, avusesem dreptul să cer check-in contra cost de la ora 14 dar n-am făcut-o, noi am ajuns la ora 12 și singura problemă era să lăsăm bagajul că de colindat aveam destul în plan.
Plătim camera și cei 6 € taxa de oraș pentru 2 pers/ 3 nopți și adeus/la revedere în portugheză. Se poate plăti cash sau cu cardul cu care s-a garantat rezervarea. Ei, aici altă belea. Deși vorbisem cu soțul că plătim cu card, al meu că e Revolut, exact când trebuia să plătim eu m-am trezit să-mi caut unul din telefoane, speriată cumva că am rămas fără el (se zice că Lisabona este plină de hoți, păi Bucureștiul e maestrul!). Eu tot mestecam în rucsăcel așa că-i șoptesc să plătească el cash și nu cu cardul de salariu). A fost ultima bâlbă sau spaimă în cele 7 zile petrecute în 2018 în Portugalia, de acolo nu mi-a mai fost nici teamă că mă fură careva (e drept că nu mi-am lăsat rucsacul nesupraveghet), nici n-am mai încurcat adrese ori să ne rătăcim.
Am revenit la hotel pe seară. Cum am intrat pe ușa hotelului, Ana a și venit cu cheia, ne-a deschis și pot spune că ne-a plăcut camera. Valizele noastre așteptau cuminți lângă șifonier și nimic nu părea că cineva ar fi fost curios să arunce o privire prin interiorul lor. Ca fapt divers, aceleași valize au vizitat hotelul și în 2019 iar la întoarcere au povestit și au câștigat un voucher de la vânzător. Bravo lor, nu mie ?.
Camera destul de mare, 25 mp, cu un parchet vechi dar foarte bine întreținut. Patul mare cu lenjerie super albă și pe pat o farfurioară cu două mere, cuțite și o scrisoare personalizată de bun venit. Aveam să constatăm după prima noapte că saltele au fost foarte bune. De o parte și alta a patului două noptiere cu câte o veioză bună și prizele necesare.
Masa birou avea pe ea o tavă cu două pahare și o sticlă în care era apă rece, apoi lista numerelor de telefon plus un formular pentru micul dejun, ce dorim să primim în cameră. Pe perete deasupra mesei, povestea numelui camerei scrisă în patru limbi. Șifonierul cu destule umerașe și o pilotă de rezervă pe care de altfel am și folosit-o, nopțile fiind extrem de reci în prima parte a lunii mai.
Geamurile mari ale camerei păstrează vechea tocărie de lemn, nu foarte etanșă iar liniștea poate fi asigurată de rulourile exterioare groase.
Wi-fi excelent în cameră. Canale tv suficient de multe.
Baia este mai mult pe lung. O ușă glisantă despărțea camera de baie dar este foarte bine montată, cu perii, astfel că aburii nu treceau în cameră, mai ales că și ventilatorul era de calitate. Pe chiuveta destul de mare și pe blatul de dedesupt ne așteptau 6 prosoape de diferite mărimi, consumabile foarte bune, uscătorul de păr și o floare naturală. Cabina de duș cu perete de sticlă astfel ca apa să nu dea pe afară, cuiere, priză, toate completau micuța încăpere. Cu alte cuvinte, nu ne-a lipsit nimic.
Strada spre care dădea geamul camerei noastre este foarte luminată noaptea, așa că și camera era asigurată, astfel încât să nu fim obligați să lăsăm o lumină de veghe.
Micul dejun în prima dimineață l-am luat în cameră, în celelalte două am mers la locul de servire comună. Bune produsele și suficiente. Lapte cald, iaurt, ceai, cafea pe gustul meu, cereale de mai multe feluri plus cașcaval, șuncă, brânză, ouă ce se preparau la comandă, unt și gemuri de casă bune, prăjiturile pe care nu le-am ratat, fructe.
Despre servicii nu pot spune decât că au fost excelente. Se făcea ordine zilnic, prosoapele s-au schimbat deși n-am dat de înțeles că vrem asta. Plus că în ambele seri, când ajungeam în cameră, pe pat ne aștepta o farfurioară cu două prăjituri și o sticluță cu două păhărele, o băutură, un fel de lichior destul de tare și bun.
Hotelul are de fapt doar 9 camere decorate diferit, fiecare cameră are un nume și nu un număr, numele sunt ale unor personalități portigheze ori locuri deosebite.
Camera unde am servit micul dejun se transformă după ora 11 a.m. într-un loc de socializare unde până seara târziu se poate sta la un pahar de vin portughez luat de la recepție, la studiat cărți din biblioteca proprie sau la simplă socializare primind gratis de la hotel o prăjitură bună alături de un ceai sau o cafea. În hotel nu se fumează dar este un balcon închis, cu două măsuțe unde se poate bea o cafea și fuma o țigară. Singurul lucru care m-ar fi deranjat dacă veneam într-o perioadă mai caldă este lipsa unui mini frigider, sper să-și remedieze această problemă.
Hotelul nu acceptă animale de companie și nu este indicat persoanelor cu dizabilități motorii, scara de la intrarea în bloc până la lift nu permite accesul pentru cărucioare.
Și dacă alegeți un hotel cu numele Eduardo VII în Lisabona, fiți atenți să nu fie cel deja închis din nu știu ce motive. Verificând pe net, l-am găsit pe cel cu pricina pe unele pagini ca fiind încă activ. Cazați -vă la un Eduard VII plin de suflet!!
Pentru ce ne-a oferit și pentru poziția lui excelentă, a fost o alegere foarte bună. Pot spune, știind prețurile de la hoteluri din zonele centrale și apropiate că raportul calitate/preț a fost bun la serviciile oferite și poziția clădirii.
Peste drum de hotel este parcul Eduardo VII și Parcul Amalia Rodriquez, plus Muzeul Gulbenkian la aproximativ 500 m distanță. Peste stradă este complexul comercial El Corte Ingles cu un excelent supermarket de unde noi ne aprovizionam cu tot ce ne trebuia și unde sunt, în galerie, câteva locuri de mâncat pentru toate buzunarele. De lângă hotel se pot lua biciclete electrice.
Hotelul nu are parcare și din câte am observat, nu prea se poate parca în zonă. Oricum, dacă găsiți loc liber, parcarea se plătește doar pe timpul celor cinci zile lucrătoare, de la ora 8.00 la 19.00 și în gneral prin sms, rar la automate. Se acceptă plată pentru perioada de patru ore. Ghinion dacă ați depășit puțin timpul și a trecut controlul, sunt foarte rapizi la blocat mașini, deci grijă mare. Stația de metrou care este chiar în ușa hotelului, Sao Sebastiao, este foarte utilă, duce prin linia directă, roșie, chiar la aeroport și gara internațională Oriente.
Anul 2019 ne-a bucurat cu o nouă vizită în Portugalia. Zbor direct București – Lisabona, cazarea aleasă după un mic tur nesatisfăcător pe Booking.com, unde dacă nu la Feeling Eduardo VII? Recepționeri noi dar deosebit de amabili, micul dejun la fel, stăm două nopți la venire și două la plecarea din Portugalia și primim două camere diferite dar la fel de bune.
Totul a fost bine, la fel ca și în 2018, a lipsit doar clondirul pe care-l găseam seara în cameră. Dar prăjiturile ne așteptau să ne îndulcească oboseala zilei de hoinăreală. Și o schimbare care nu ține de administrația hotelului, taxa turistică s-a făcut 2€/pers./noapte. Am plătit separat la check-in căci la rezervare și plată anticipată online, nu se încasează.
https://www.feelingeduardo7.com/
Anul acesta la check-out, când am predat camera, recepționerul ne-a întrebat despre București căci urma să facă o vacanță de toamnă în România.
Confirmări/Notificări