Continuare de la →?.
Egiptenii au inventat sufletul încercând să-l facă nemuritor; grecii au inventat spiritul pentru că se știau foarte muritori; romanii au inventat istoria pentru că muritori fiind, au vrut să rămână nemuritori! / Adio, Europa!, vol.II
Nu poți decât să cugeți la aceste cuvinte și cel puțin legat de greci, să-i dai dreptate autorului.
Dacă vă place muzica greacă și vreți să ascultați ceva cât mai culegeți din puținele informații adunate în acest articol, încercați → ♬♪♫♬♩♫
Diverse despre și de prin Grecia
– Steagul Greciei include nouă dungi orizontale, cinci albastre și patru albe, despre care se spune că simbolizează cele 9 silabe din strigătul de luptă antiotomană „Eleftheria i Thanatos” (Libertate sau moarte), E-lef-the-ria-i-Tha-na-tos. Albastrul reprezintă marea și cerul în vreme ce albul vine de la puritatea luptei pentru libertate. În colțul din stânga sus se află crucea ortodoxă, religia de stat a Greciei și, zic unii, un omagiu adus preoților greci care au luptat contra otomanilor. Spre deosebire de drapelele altor țări, albastrul steagului Greciei nu are o nuanță clară, legală. De aceea drapelul lor apare cu nuanțe de albastru deschis până la albastrul închis, ultimul fiind folosit cel mai mult. Drapelul are chiar și un nume de alint: Galanolefci, albastru și alb.
Mitologia are și aici un cuvânt de spus: cele nouă dungi ar reprezenta cele nouă muze sau, după alții, valurile mării din care s-a născut Afrodita!
–Imnul Greciei are 158 de strofe și este, la versuri, cel mai lung imn din lume!! Imnos eis tin Eleftherian, în traducere Imn spre Libertate are aceeași perioadă a nașterii ca și drapelul, prima parte a sec. XIX, anul 1822 când grecii s-au ridicat împotriva otomanilor. Se zice că nici un grec nu cunoaște toate strofele. Mă îndoiesc de asta acum, după ce am cunoscut destul de mulți greci adevărați. Acest imn este intonat în ceremoniile Jocurilor Olimpice, în orice țară ar fi, ca un omagiu adus Eladei care a inițiat și găzduit prima Olimpiadă din istorie.
Pentru că este prea lung, Grecia a adoptat încă din 1865 doar primele două strofe care sunt intonate oficial:
Te voi recunoaste intodeauna
Dupa cumplita sabie ce o porti,
Cum Pamantul, prin a sa viziune de cautare,
Asa supravietuiesti tu, prin spirit intelept.
Fost-au grecii vechi a caror moarte
A adus la viata spritul liber.
Acum, cu valoarea antica crescand,
Lasa-ne sa te slavim, Libertate!
– Olimp înseamnă plin de lumină. Este cel mai înalt vârf din Grecia (2917 m, aflat între Thessalia şi Macedonia). Acest munte păstrează, se zice, urme ale zeilor care au trecut pe aici.
– Grecia este o țară cu religie creștin-ortodoxă în proporție de 98%. Este religia de stat prevăzută de constituția țării. Grecii sunt buni creștini dar frecventează biserica în general la marile sărbători. Biserica Ortodoxă Elenă este condusă de arhiepiscopul de la Atena iar bisericile ortodoxe din Republica Monahală de la Sfantul Munte Athos→?, precum și bisericile din Creta si din Arhipelagul Dodecanez se află în subordinea directă a Patriarhului Ecumenic, de la Istanbul (fost Constantinopol).
Pe lângă religia de stat Grecia acceptă și alte religii atâta timp cât nu-și fac propagandă în rândurile credincioșilor ortodocși. Dintre minorități fac parte chiar catolicii care se află în număr mic totuși în fostele ocupații ale Republicii Venețiene (insulele Ionice, ceea ce explică acel Paște spectaculos din Corfu→?, dar prea puțin grec). O comunitate care este destul de vizibilă în Tracia, puțin în Macedonia și destul în insulele din apropierea Turciei este cea a turcilor musulmani. Dacă faceți un popas în Komotini→?, în Xanthi sau în orice zonă din nord-estul Greciei, turnul moscheei și uneori chemarea muezinului vă amintesc de istoria Greciei, a Balcanilor în general. Problema este că grecii au demolat lăcașurile de cult musulmane cum sunt cele din Epir, Kastoria ori le-au transformat în muzee precum în Ioannina, fără drept de serviciu religios iar azi conducerea Turciei pune în balanță transformarea în moschee a Sfintei Sofia din Istanbul contra acceptarea Atenei de a ridica acolo un lăcaș de cult musulman. Problema este de mare actualitate chiar zilele acestea.
Ca în toate țările europene, Grecia are multe grupuri minoritare, aparținând cam tuturor religiilor active azi dar numărul adepților acestora este foarte mic. Un loc interesant, aparte, îl are păgânismul sau așa cum a fost legiferat în 2014, elenismul etnic. Aceasta este o religie politeistă care are practici păgâne de închinare la zeii Greciei antice, are ritualuri de purificare, sacrificii, rugăciuni și invocaţii și sărbători în onoarea zeilor de pe muntele Olimp. Din ce interese politice a intrat oficial în grupul minorităților religioase din Grecia, nu e clar dar am amintit despre aceasta ca, în caz că vedeți ridicându-se temple păgâne așa cum se înmulțesc mânăstirile la noi, să știți că este legal acum la greci.
– Familiile sunt foarte importante în Grecia, bătrânii fiind mult respectaţi iar azilurile pentru ei sunt foarte rare. Bunicii trăiesc alături de copii și familiile acestora până la sfârșitul vieții. Încet însă tradiția va dispare și la ei dacă nu vor înțelege că totuși familia este foarte importantă. Sau dacă greutățile vieții moderne le va face imposibilă această tradiție. Tinerii, în general, trăiesc alături de familie până la căsătorie. Grecia are una dintre cele mai scăzute rate de divorț din UE însă cea mai mare rată de avorturi. Femeile văduve care respectă tradiția și nu se recăsătoresc, vor purta haine negre până la sfârșitul vieții.
– Grecii sunt foarte îngăduitori cu timpul și au un obicei bine înrădăcinat – siesta sau mikró ýpno / somn mic: odihna din mijlocul zilei (între orele 14.00 și 17.00). În acest timp magazinele sunt închise. Grecii servesc masa de prânz și dorm după-amiaza. Între timp unii, în zonele foarte turistice, au renunțat la acest obicei și probabil că în această scurtă vară turistică și alții vor anula pauza de prânz.
Tot legat de timp și timpi, dacă autobuzul trebuie să treacă prin stație la ora 12:00, stai calm că poate veni fie înainte, fie destul de mult după ora 12. Nu programa întâlniri cu grecii în pauza de mikro ypno decât în cazuri aparte sau dacă vă cunoașteți bine. Masa de seară, în Grecia, nu începe niciodată mai devreme de ora 21:00 așa că poți telefona unui grec la ora 22 fără să-l deranjezi. Doar dacă știi că este un grec, grecoaică ce respectă tradițiile!
– Cam de la ora 9.00 seara începe nu doar cina ci și viata de noapte, care este foarte variată. Lumea se adună în taverne, baruri, discoteci cu muzică internațională dar cei mai mulți vin la bouzoukia (de la instrumentul bouzouki), unde se cânta doar muzica grecească tradițională, populară mai nouă, laïkó și se poate dansa alături de cântăreți. Poate continua astfel până la orele dimineții, timp în care spectatorii consumă băuturi și mai puțină mâncare dar cumpără flori, în general garoafe fără codițe, pe care le aruncă la picioarele cântăreților și dansatorilor.
Acum e bine de știut că o seară frumoasă într-o bouzoukia poate costa destul de mult, exagerat uneori, în funcție de categoria localului, valoarea artiștilor și foarte mult de poziția mesei față de cântăreți și ring. Sau de câte tăvițe de flori se comandă și al căror preț îl găsiți pe nota de plată finală (Probabil nu știți că și unii cântăreții au procent din banii scoși pe vânzarea florilor care se zice că ar porni de la minim, foarte rar, 0.50 € floarea dar n-am dovada ?. Cred că trebuie să fii foarte bun încât să convingi spectatorii să cumpere mai multe tăvițe cu garoafe. Care garoafe dacă rămân întregi, pot fi revândute. Nimic de reproșat atâta timp cât spectacolul ne umple sufletul de bucurie). Așa că studiați puțin prețurile înainte de a trăi o seară grecească de excepție și pe care e greu să o uiți pentru câtă bucurie oferă.
Muzica greacă, aparent aceeași, este diferită după regiunile continentale sau insule, fiecare cu stilul ei, după influențele pe care le-a suferit în timpul ocupațiilor străine. Sau după ce s-a păstrat din ce au adus cu ei grecii repatriați forțat, așa cum au fost cei din Cappadocia care au adus influențe anatoliene. Mi-a rămas la suflet muzica insulelor Ionice, superbă mai ales că am prins acolo sărbătoarea Heptanezului cu puternicele influențe venețiene (cantandes în Lefkada →?. Laïkó, rebetiko (sau rembetiko care din 2017 face parte din Patrimoniul Imaterial UNESCO), toate îmi plac, mai ales după ce am priceput că urechile mele pot fi încântate de suspinele unui bouzouki, a unei mandoline alături de un acordeon, toubeleki (tambur) la care se adaugă uneori sunetele aparte de komboloi trase într-un fel anume pe buza paharului cu vin sau ouzo.
– Mătăniile, de fapt cele folosite de alții decât clericii se numesc komboloi, tradus aproximativ funie cu noduri, pe care le vedeți în mâna multor bărbați greci, nu sunt pentru rugăciuni. Așa că nu-i credeți habotnici. Acum au început să poarte și femeile komboloi. Sunt cumva pentru a face ceva să elimine stresul, timpii morți, pentru a-și ascunde elegant stările de neliniște. Povestea lor are în spate jugul otoman. Se spune că grecii au preluat de la otomani tasbih (sau tesbih), acel șirag de mărgele folosit pentru a ține evidența rugăciunilor dar nu l-au luat în scop religios. Au văzut în el un joc și l-au folosit pentru a-și număra mizeria și suspinele, cum spunea colecționara și creatoare atelierului grec. Komboloi s-au folosit și de ciobani, pe post de numărătoare. Dacă vă interesează să vă luați un șirag de mătănii pentru rugăciune sau joacă, în Nafplio este singurul muzeu și atelier de komboloi. Interesant, deosebit loc făcut din necesitatea de a câștiga traiul zilnic combinată cu multă pasiune și cunoaștere. Și există și un grup, Prietenii de komboloi!
– Grecii au o tehnică inegalabilă de a arunca farfuriile într-un anume fel, ca să se spargă spectaculos. Este o tehnică și dacă nu o știi, mai bine doar privești ?. Din anul 1970, din timpul dictaturii militare a lui Papadopoulos, obiceiul a fost interzis, fiind considerat scump și periculos. Azi se mai folosesc la ocazii speciale, mai ales la nunți pentru alungarea ghinionului, farfurii ușoare de ipsos. Originile obiceiului nu se cunosc, se bănuiește că ar fi pornit de la un cântec de dragoste neîmplinită și cântărețul își manifesta astfel trăirile, dând și o sonoritate aparte melodiei. Sau că e legat de pierderea unei ființe dragi ori, de ce nu, obicei creat de olarii care produceau vase pentru a-și putea vinde marfa! Păreri, nimic sigur. În trecut se aruncau cuțite în podea, la picioarele cântărețului! Dacă e să mă gândesc la ce spunea un psiholog despre acest obicei, cred că înțeleg și folosirea cuțitelor: la petreceri sunt multe energii pozitive dar apar și multe atracții între participanți, în comunitățile mici multe polițe de plătit, așa că…. Se mai spune că spargerea farfuriilor face parte din spiritul pe care grecii îl numesc kephi, semnificând bucurie, pasiune, entuziasm, emoții pozitive, frenezie, distracție. Citeam pe un site grecesc că azi localul care dorește să permită spargerea farfuriilor are nevoie de licență, obiceiul fiind interzis oficial. Am prins doar o singură dată un astfel de spectacol. Neoficial dar sigur, clientul care comandă spargerea unor farfurii adevărate, trebuie să fie convins însă că … distracția costă, cam de la 1 € în sus farfuria, după calitate! Și nu trebuie să țină personal evidența farfuriilor pe care le sparge, are grijă gazda și le trece pe nota de plată. Logic și foarte normal.
– În localuri, grecii dansează. Ei se mândresc cu dansurile lor tradiționale și sunt gata să îndrume pașii străinilor. Este considerată nepolitețe să refuzi un grec care te invită la dans (oare ce femeie poate refuza un grec ??). Așa că dacă nu vă simțiți în stare să vă expuneți talentul, nu vă așezați chiar la primele mese. Deși merită, e bine să stați și pe margine și să încercați plăcerea de a spune Opa!
– Opa! ΏΠΑ! Un cuvânt ușor de reținut chiar de prima dată când îl auzim. Pe tărâm grecesc, desigur, căci doar acolo are o rezonanță aparte. L-am auzit în taverne când ne-au fost servite anumite feluri de mâncare, l-am auzit când grecul sau grecoaica s-au lovit ori au scăpat ceva din mână dar cel mai plăcut a fost când l-am auzit admirând dansatorii greci, Opa! Deși pare un bun al grecilor, sub diferite nuanțe este un cuvânt balcanic, chiar dincolo de peninsula Balcanică, de-a lungul țărmurilor europene. Și românesc: hopa! Dar nici o formă balcanică, mediteraneană, nu are farmecul, muzicalitatea, emoția acelui ΏΠΑ! grecesc: …. cuvântul „opa! ” atinge miezul ființei noastre, pentru că transmite spiritul grec, kefi-ul , spiritul independent, sărbătoarea, bucuria, ceea ce ne dă senzația că este minunat să fim în viață și „opa!” este suficient de important pentru a o avea cu orice preț ” / spunea grecul George Passes
– Pana in anul 1983 unul dintre cele mai importante motive de divorț din Grecia a fost lepra și povestea insulei Spinalonga spune multe→?. Daca unul din soti suferea de aceasta boala, celălalt partener de cuplu avea tot dreptul sa divorteze.
– In Grecia este foarte nepoliticos sa faci cuiva cu mâna (să îi arăți palma). Acesta este considerat un gest obscen, lipsit de respect, iar cei care îl fac sunt disprețuiți. Se face cu mâna având pumnul strâns. Datul din cap în semn de „da” nu este politicos, e mai bine, în schimb, să spui da.
– Grecii tradiționaliști nu serbează ziua de naștere. Pentru ei foarte importantă este onomastica. Majoritatea grecilor ortodocși sunt botezați după un nume de sfânt și își serbează ziua sfântului patron. Urare traditională este Χρόνια Πολλά! (Hronia Polla) / La mulți ani! Cei care nu au nume de sfânt își serbează onomastica de Ziua Tuturor Sfinților, la 8 săptămâni după Paște.
– Grecii sunt oameni prietenoși în general. Trebuie să dai mâna la venire dar și la plecare, cu toți cei prezenți la o întâlnire – bărbați, femei și chiar copii. Prietenii apropiați se îmbrățișează și se sărută pe obraz.
– Nu se face semnul de OK cu degetele în formă de O, pentru că este considerat un gest nepoliticos în Grecia. Ridică degetul mare în sus, pentru OK.
– Invitat acasă la o familie de greci, dacă cel invitat nu vine cu un cadou, face o gafă. Potrivite sunt o băutura scumpă, prăjituri sau un obiect decorativ și alături un buchet de flori frumos, pentru a-ți arăta respectul dat gazdelor. Doar buchetul de flori este insuficient. Darurile trebuiesc făcute atât soțului cât și soției. Nu duce niciodată cuțite sau alte obiecte ascuțite și băuturi de proastă calitate!
– Mâncarea se servește de obicei pe platouri și în castroane, din care fiecare se servește cu cât are nevoie. Farfuria odată umplută, trebuie consumată în întregime. Și nu faceți greșeala să le comparați cu mâncărurile altor țări, îi jigniți.
– În trecut unii greci nu consumau fasole, considerând că în boabele de fasole se regăsesc sufletele morților. Mă întreb dacă păgânii de azi păstrează superstiția asta.
– La greci există superstiţia ghinionului zilei de Marţi 13 și nu vineri 13. Căderea Constantinopolului s-a produs într-o zi de Marți 13! Ciudată alegere, grecii fiind ortodocși convinși iar vineri 13 este legată de moartea lui Isus într-o zi de vineri, după o masă la care au fost 13 participanți. Sau că Adam și Eva ar fi fost izgoniți din Rai într-o vineri.
– Potcoava este văzută și pe unele din ușile grecilor și nu este un obicei doar al lor. Dacă la alte nații din lume simbolizează bogăția, acumulările materiale, la greci se zice că este o amuletă împotriva Ochiului Rău, a deochiului. O legendă pe care și-o atribuie și nordicii spune că Diavolul s-a oprit la casa unui fierar să-i potcovească o copită (Drac potcovit, tare ideea!). Fierarul însă i-a prins potcoava cu niște caiele mult prea lungi și ascuțite că trecuseră de partea moartă a copitei drăcești, astfel că Diavolul urla de durere (caielele sunt un fel de cuie speciale). Fierarul s-a învoit să-i desfacă potcoava dar cu condiția ca Diavolul să nu intre în casele unde vede o potcoavă pe poartă. Pentru a-i da mai multă putere potcoavei, grecii mai pun uneori și alte amulete lângă potcoavă, precum ochiul norocos.
– Ochiul albastru sau norocos este de fapt amuleta pe care o vedem prin toți pomii Turciei, chiar prinsă în caldarâm, în vitrinele magazinelor, oriunde. Am și eu câteva și cred că voi povesti separat despre el, doar este atât de turcesc, atât de grecesc, atât de balcanic! Ei bine acel ochișor cu nuanțe albastre vine de la greci. Inițial a fost ochiul mândriei, al celor care sfidau zeii și astfel atrăgeau energii negative, blesteme, pe care le împrăștiau celor din jur. Fiecare nuanță de albastru are simbolul ei, cea mai închisă corespunde energiilor negative pe care se spune că astfel le respinge. N-am verificat ?, încă!
– Usturoiul și deochiul sunt strâns legate. Cei care colindați Grecia probabil ați observat niște frumoase funii cu căpățâni de usturoi cum atârnă prin patiserii, restaurante sau unele mici magazine ori pensiuni. Explicația am primit-o de la un grec într-o patiserie din Kavala, am scris deja desprasta. Funiile cu usturoi sunt cea mai grozavă amuletă împotriva deochiului, o problemă serioasă pentru greci. Doar că acele funii frumoase de usturoi sunt false. Și atunci cum stăm cu protecția?! Acum câțiva ani era să iau și eu o funie din aceea dar nu drept amuletă, doar pentru consum. Era atât de bine lucrată încât nici când am pus mâna pe ea nu părea falsă ?. Deci înclin să cred că și Diavolul poate fi păcălit de greci?!
– Grecia este al treilea producător mondial de măsline. Grecii cultivă măsline din vremuri antice iar unii măslini plantați în sec. XIII încă produc măsline.
– În secolul V î.e.n. grecii aveau 72 de tipuri de pâine. Incredibil! Și acum au multe feluri și unele teribil de gustoase.
– Brânza de capră feta este brânza națională a Greciei. Ea se produce încă din antichitate iar consumul ei pe cap de locuitor e cel mai mare din întreaga lume.
– Grecii nu sunt foarte punctuali. Sfertul academic durează uneori și o oră, prezentarea însă înainte de ora stabilită este prost văzută.
– Aproximativ 7% din toată producția de marmură din lume este din Grecia. Marmura este de foarte bună calitate, fiind celebră pentru rezistența sa. Grecia pare că nu-și termină depozitele de marmură. Acestea există practic în toată Grecia, însă o zonă de producție majoră este Drama-Kavala-Thassos, zisă Carrara de Grecia. Cunoscută drept Carrara din Grecia, această zonă deține depozite imense de marmaros/ piatră albă fără pată (wiki), adică marmură albă și semi-albă, cu străluciri aparte uneori. Thassos White este albă complet, altele au vinișoare aurii, roșietice sau gri. Marmura de Paros, de pe insula egeeană, a fost la mare căutare de către sculptorii antici, dovada fiind Nike din Samothrake, sec.II î.Hr. Marble Beach, celebra plajă thassiană, artificială de fapt, făcută din rămășițele de la prelucrarea blocurilor de marmură este și ea celebră. Sunt multe zone cu marmură în Grecia dar excelează insula Tinos cu marmura ei verde și albă care decorează, printre altele, palatul Buckingham și Luvru, insulă unde Phidias a avut o școală de sculptură și unde azi este Muzeul Prelucrării Marmurei, unicat.
– Primele Jocuri Olimpice au avut loc în anul 776 î.Hr. Primul campion olimpic a fost un bucătar grec, Coroebus. Înainte de organizarea fiecărei ediții de Jocuri Olimpice se semnau armistiții între orașele-state care deseori erau în război. Acest armistițiu garanta desfășurarea în siguranță a întrecerilor.
– Grecia este cel mai important producător de bureți de mare la nivel global, aceștia fiind recoltați în mare parte din apele insulei Kalymnos. Grecii folosesc de aproape 3000 de ani bureții de mare în ritualul îmbăierii, amintiți fiind chiar în scrierile lui Aristotel. Din vremuri antice scufundătorii culegători de bureți de mare, coborau de pe stâncile de la Grande Grotta după ce își agățau de ei pietre și luau doar doi bureți, aurul kalymnian, la fiecare acțiune.
– Locuit continuu de peste 7000 de ani, Atena e unul dintre cele mai vechi orașe din Europa. Este locul de naștere al democrației, al filosofiei occidentale, al Jocurilor Olimpice, al științei politice, al literaturii, al istoriografiei, al principiilor matematice, al tragediei și comediei. Peste 30% din populația Greciei trăiește în Atena. Și este un oraș interesant, cu plajă frumoasă, cu multe muzee și taverne, unde nu ai cum să te plictisești.
– Casele și bisericile vechi sunt pictate în acel albastru-turcoaz (în special în zona insulelor Ciclade): uși, mori de vânt, mobilă, domurile bisericilor etc. Culoarea se folosește deoarece, conform unei credințe antice, nuanța aceasta de albastru ține diavolul la distanță. Grecii numesc culoarea kyanos. O veche superstiție greacă spune că dacă poarta unei clădiri, a unei biserici, acoperișul sau cupola este vopsită în albastru, Dracul când ajunge în fața ei crede că e cerul, Raiul, așa că se sperie și fuge.
– Se spune că Grecia este leagănul democrației. deși se pare că hitiții și amerindienii le-o luaseră înainte. Cei ce nu aveau drept de vot erau mulți însă în polisul grecesc: femei, sclavi, cei fără avere. Sclavii formau între 40 și 80% din populația Greciei Antice. Aceștia era pradă de război sau proveneau din rândurile copiilor abandonați ori vânduți de capul familiei, căci avea acest drept. Așa că democrația greacă antică este doar un termen frumos, politic și istoric (Contez pe voi că nu mă pârâți grecilor pentru aceste cuvinte nevinovate ?. Ador Grecia cu tot ce are ea, așa cum este și abia aștept să ajung iarăși acolo!).
– Votul este obligatoriu azi în Grecia, fiind stipulat prin lege că orice persoană care a împlinit 18 ani trebuie să voteze.
– În anii 50, doar 30% dintre grecii adulți știau să scrie și să citească. În prezent, rata de alfabetizare e de peste 95%. Comparabil cu ai noștri…
– În Grecia Antică, armurile soldaților, mai ales în vremea lui Filip al II-lea și Alexandru Macedon, cântăreau aproximativ 33 kg →? . Erau făcute în așa fel încât să fie greu străpunse deși erau, majoritatea, din fire de lână.
– Printre eroii naționali ai Greciei este și poetul britanic Byron (1788-1824). Era atât de fascinat de greci, încât a călătorit în Grecia pentru a lupta alături de localnici în Războiul de Independență purtat împotriva Turciei. În acea perioadă a contractat o boală și a murit la vârsta de 36 de ani. Grecii îl consideră pe Byron erou național grec.
– Enorm de multe cuvinte din limba engleză provin de fapt din limba greacă.
– Grecia nu are niciun râu navigabil. Circa 80% din teritoriul Greciei e muntos.
– Grecia are mai multe muzee arheologice ca orice altă țară din lume.
– Grecia nu are puncte terestre la mai mult de cam 140 km distanță de apă.
– Drahma, moneda oficială a Greciei, care a fost înlocuită de euro în anul 2002, era cea mai veche monedă europeană, datând din urmă cu 2650 de ani. →?
– Bărbaţii erau nevoiţi să îşi sugrume testicolul stâng în cazul în care îşi doreau să facă băieţi. Potrivit teoriei antice, băieţii erau concepuți doar cu testicolul drept. Așa influențau, credeau ei, sexul copilului.
– În Grecia, în antichitate, părul blond indica persoane care se ocupau cu prostituţia.
– În prezent, speranța de viață în Grecia este de 82 ani pentru femei și 77 ani pentru bărbați, țara ocupând locul 26 mondial la acest aspect. Oare de aceea îmi place Grecia ??!
Bine de stiut:
–Muzeele şi siturile arheologice au programe diferite de vizită. Majoritatea se închid la apusul soarelui şi nu sunt disponibile pentru public duminica şi lunea. În orașele mici, acolo unde fluxul turistic este redus, programul muzeelor este de 3-4 ore zilnic, uneori diferit ca interval de la o zi la alta.
– În Grecia sunt o mulţime de bancomate, dacă ai nevoie să retragi bani, eventual pentru a plăti farfuriile sparte ?. La majoritatea magazinelor sau restaurantelor mici sau medii însă ești cumva obligat să plăteşti cash. Într-un magazin de dimensiuni mici, e bine să avem suficienţi euro cash. Plus că în zonele mai izolate de multe ori este o problemă de sistem la plata cu cardul. Așa că e bine să nu ne lipsească banii cash din portmoneu, mai ales la restaurant ori benzinării.
Despre obiceiuri și superstiții grecești se poate vorbi zile întregi. Mă opresc deocamdată aici, aștept să completați sau să corectați ce am scris și sper că veți visa la o seară grecească într-o bouzoukia după o zi de plajă reușită, că dansați sirtaki și strigați cu entuziasm: Opa!
Totuși un ultim sfat pe care l-am citit pe undeva dar nu l-am verificat și nici nu doresc: Nu te certa niciodată cu un grec că de regulă vei pierde! Îmi poate confirma cineva?
Călătorii frumoase să aveți!
Continuare → curând… (despre transportul public prin Grecia)
Confirmări/Notificări